Întreruperea ciclului intergenerațional: Traumele din copilăriei influențează stilul parental și capacitatea de empatie

Un corp substanțial de cercetări evidențiază legătura dintre experiențele de abuz trăite în copilărie și riscul de a perpetua aceleași comportamente în rolul de părinte. Mai exact, dacă un adult a suferit maltratări (rele tratamente) în copilărie, riscul de a-și abuza propriii copii crește. Un mecanism potențial în acest lanț intergenerațional îl reprezintă empatia – abilitatea de a înțelege și oglindi emoțiile copilului. Atunci când empatia este afectată de traume anterioare, părinții pot întâmpina dificultăți în gestionarea emoțiilor și a comportamentelor propriilor copii, favorizând repetarea maltratării.
Studiul Universității din Fukui și-a propus să investigheze modul în care:

• Experiențele adverse din copilărie (Adverse Childhood Experiences – ACE și Childhood Trauma Questionnaire – CTQ) influențează empatia mamei;
• Empatia, la rândul ei, se asociază cu simptomele depresive și stilurile parentale;
• Nivelul de stres fiziologic, măsurat prin cortizol salivar, se leagă de riscul de a perpetua comportamente abuzive.

Studiul publicat în Scientific Reports se distinge prin faptul că a comparat mame care au comis acte de maltratare cu mame fără istoric de abuz, încercând să stabilească un lanț cauzal de la experiențele adverse la comportamentul parental efectiv.

Metodologie

Participanți.

Au fost recrutate 55 de mame (cu vârste între 25 și 50 de ani), dintre care:

• 13 mame identificate drept mame care au maltratat (recomandate de pediatri și psihiatri);
• 42 mame în grupul de control, potrivite ca vârstă.

Instrumente și proceduri.

• ACE și CTQ – pentru a măsura amploarea experiențelor adverse în copilărie și diferitele forme de abuz (fizic, emoțional, sexual, neglijare etc.).
• IRI (Interpersonal Reactivity Index) – pentru a evalua empatia, împărțită în:
  • Empatie afectivă (Empathic Concern – EC, Personal Distress – PD)
  • Empatie cognitivă (Perspective Taking – PT, Fantasy – FS)
• SDS (Self-Rating Depression Scale - Scala de depresie cu autoevaluare) – pentru simptomele depresive.
• Scală Parenting (PS) – pentru a măsura stilurile parentale (tendința spre disciplină exagerată sau laxă).
• Cortizol salivar – prelevat într-o singură sesiune, pentru a evalua nivelul de stres fiziologic.

Analizele au inclus teste t pentru comparații de grup și modelare prin analiza traseului (analiza traiectoriei), urmărind cum experiențele adverse pot influența empatia, depresia și stilul parental.

Rezultate principale

1. Diferențe demografice și psihologice

• Mamele din grupul cu maltratare aveau risc mai mare de a fi părinte unic, nivel educațional mai scăzut și venit mai mic față de cele din grupul fără maltratare.
• Scorurile la ACE/CTQ au fost semnificativ mai mari în grupul cu maltratare, confirmând istoric de abuz/traume.
• La IRI, scorurile pentru Personal Distress (PD) și Fantasy (FS) au fost mai mari în grupul cu maltratare decât în grupul de control.
• Mamele cu maltratare prezentau niveluri de depresie (SDS) mai mari.
• Diferența în cortizol salivar între grupuri a fost doar marginal semnificativă (p=0.07).

2. Empatie și efectul experiențelor adverse

Analiza traseului a indicat că:

• Experiențele adverse din copilărie (ACE/CTQ) corelează cu empatia afectivă (în special cu PD – reacție emoțională intensă și autocentrată la stresul altora), nu însă și cu empatia cognitivă (PT).
• Deși se ipotetiza o scădere a empatiei cognitive, nu s-a confirmat în acest eșantion. Rezultatele sugerează că fantasy (FS) este ridicat, putând masca un declin al cogniției empatice.

3. Rolul depresiei și perpetuarea maltratării

• Depresia joacă un rol mediant. Empatia afectivă (PD) asociată cu experiențe adverse a crescut riscul de simptome depresive, care la rândul lor au corelat cu o tendință mai mare spre stiluri parentale extreme.
• În special la mamele cu maltratare, un nivel moderat de depresie a fost asociat cu cele mai ridicate scoruri la Scala Parenting, indicând disciplină excesivă.
• În grupul fără maltratare, nu s-a evidențiat aceeași relație cu CTQ, însă și aici empatia afectivă a corelat semnificativ cu depresia.

4. Cortizolul și riscul de abuz

• În modelele pentru grupul combinat (mixed), nivelul de cortizol a prezentat o asociere semnificativă cu riscul de abuz, deși nu s-a găsit o diferență robustă între grupul cu maltratare și cel fără.
• Aceasta sugerează că stresul fiziologic poate influența comportamentul abuziv, dar nu e clar modul exact în care se manifestă în interacțiune cu empatia și depresia.

Discuții

Rezultatele indică faptul că experiențele traumatice din copilărie conduc la creșterea empatiei afective disfuncționale (PD), ceea ce poate alimenta simptome depresive și riscuri de parenting abuziv. În același timp, empatia cognitivă nu s-a dovedit a fi scăzută, posibil pentru că factorul fantasy (FS) rămâne ridicat, iar acest aspect complex sugerează că mamele pot avea mecanisme compensatorii (de ex. un sentiment de vinovăție interpersonală) care susțin empatia cognitivă.

Dimensiunea depresiei este crucială: mamele cu un istoric de abuz și niveluri moderate de depresie au arătat stiluri parentale mai dure, fapt ce ilustrează un potențial ciclu de transmitere intergenerațională a maltratării. Prin urmare, intervențiile care gestionează depresia pot reduce riscul de comportamente parentale abuzive.

În plus, cortizolul nu a prezentat diferențe semnificative între grupuri, dar în modelele statistice globale a fost legat de tendința de a abuza copilul. Astfel, este nevoie de măsurători mai repetate și cu eșantioane mai mari pentru a înțelege mai bine rolul stresului fiziologic.

Limitări și concluzii

Studiul are câteva limitări:

• Majoritatea informațiilor (exceptând cortizolul) provin din chestionare de auto-raportare, ceea ce poate induce un anumit grad de bias, mai ales în condiții de depresie severă.
• Colectarea unei singure probe de cortizol și eșantionul relativ mic pot influența robustețea rezultatelor.
• Extrapolarea concluziilor necesită prudență; eșantionul a inclus în mod specific mame cu comportamente de maltratare, deci nu e reprezentativ pentru întreaga populație de părinți.

Cu toate acestea, studiul oferă indicii valoroase despre mecanismele prin care traumele din copilărie pot altera empatia afectivă, se pot corela cu depresia și pot influența stilurile parentale abuzive. Aprofundarea acestor relații este esențială pentru dezvoltarea unor programe eficiente de prevenție și intervenție, care să rupă ciclul intergenerațional de abuz.