Intubația ileonului terminal în colonoscopie: utilitate diagnostică, indicații și rolul biopsiei

Un studiu bazat pe analiza sistematică a literaturii științifice publicată între 1971 și 2025 a evaluat utilitatea clinică a intubației ileonului terminal în timpul colonoscopiei și rolul biopsiei ileale în stabilirea diagnosticului. Cercetarea publicată în revista Cancer Screening and Prevention arată că examinarea ileonului terminal reprezintă un element important pentru completarea colonoscopiei și pentru diagnosticul unor afecțiuni digestive, însă randamentul diagnostic diferă semnificativ în funcție de indicația clinică.

Idei principale

• Au fost analizate 36 de studii provenite din Europa, SUA, Asia și alte regiuni.
• Rata de succes a intubației ileonului terminal a variat între 30,9% și 100%.
• Randamentul diagnostic global al ileoscopiei a fost de aproximativ 2,6%.
• La pacienții selectați cu simptome sugestive, randamentul diagnostic a crescut la 5,1%.
• Biopsia unui ileon cu aspect endoscopic normal a avut un randament scăzut, aproximativ 3,2%.
• Cel mai mare beneficiu diagnostic a fost observat la pacienții cu boală inflamatorie intestinală, diaree cronică, anemie sau durere abdominală.

Context

Ileonul terminal reprezintă segmentul distal al intestinului subțire și joacă un rol esențial în procesele imune și în absorbția nutrienților. Această regiune este bogată în țesut limfoid și este frecvent implicată în diverse patologii digestive, în special în bolile inflamatorii intestinale. De aceea, examinarea sa endoscopică a devenit o componentă frecventă a colonoscopiei.

Intubația ileonului terminal permite evaluarea directă a mucoasei și obținerea de biopsii, facilitând diagnosticul unor afecțiuni precum:

• boala Crohn;
• infecții intestinale;
• boli parazitare;
• enteropatii induse de medicamente;
• neoplasme ale intestinului subțire.

Cu toate acestea, există dezbateri privind necesitatea efectuării acestei proceduri în mod rutinier în toate colonoscopiile, deoarece randamentul diagnostic global este relativ scăzut în absența unei suspiciuni clinice specifice.

Despre studiu

Autorii au realizat o revizuire sistematică a literaturii folosind bazele de date PubMed, EMBASE, Cochrane Library și Science Citation Index. Au fost incluse studii publicate între 1 ianuarie 1971 și 1 octombrie 2025 care raportau rezultate privind intubația ileonului terminal și biopsiile ileale în timpul colonoscopiei.

Procesul de selecție a urmat recomandările PRISMA 2020. Din 975 de studii identificate inițial, după eliminarea duplicatelor și a studiilor irelevante, au fost incluse 36 de studii pentru analiză:

• 15 studii prospective
• 21 studii retrospective

În total, analiza a inclus 37.722 de pacienți la care s-a încercat intubația ileonului terminal. Studiile au fost împărțite în două categorii principale:

• studii ne-selecționate – în care ileoscopia a fost efectuată la toți pacienții supuși colonoscopiei;
• studii selecționate – în care procedura a fost realizată la pacienți cu simptome digestive specifice.

Au fost analizate mai multe rezultate clinice:

• rata de succes a intubației ileonului terminal;
• randamentul diagnostic al examinării endoscopice;
• randamentul biopsiei ileale;
• proporția cazurilor care au determinat modificări ale conduitei terapeutice.

Rezultate

Rata de succes a intubației ileonului terminal

Rata de succes a procedurii a variat semnificativ între studii, între 30,9% și 100%. În majoritatea studiilor prospective, valorile s-au situat între 72% și 97%.

Principalele cauze ale eșecului tehnic au fost:

• dificultățile anatomice;
• pregătirea insuficientă a colonului;
• disconfortul pacientului;
• prezența stricturilor sau a leziunilor obstructive;
• dificultatea identificării orificiului ileocecal.

Randamentul diagnostic al ileoscopiei

În ansamblu, randamentul diagnostic al intubației ileonului terminal a fost relativ redus:

• 2,6% în populația generală analizată;
• 5,1% la pacienții selectați cu simptome sugestive.

De asemenea, procedura a determinat modificări ale managementului clinic în:

• 0,4% dintre pacienții ne-selecționați;
• 1,5% dintre pacienții cu indicații clinice specifice.

Indicațiile clinice cu cel mai mare randament diagnostic

Analiza a identificat câteva indicații clinice pentru care ileoscopia a avut o valoare diagnostică mai ridicată:

• boala inflamatorie intestinală – 26,7%
• anemia – 16,1%
• durerea abdominală – 14,9%
• diareea cronică – 12,4%

În mod particular, pacienții cu suspiciune de boală Crohn sau cu diaree cronică non-sângeroasă au prezentat un beneficiu diagnostic semnificativ mai mare comparativ cu pacienții fără simptome digestive sugestive.

Randamentul biopsiei ileale

Utilitatea biopsiei depinde în mare măsură de aspectul endoscopic al mucoasei ileale.

Rezultatele au arătat că:

• biopsia unui ileon cu aspect endoscopic normal a avut un randament diagnostic de 0–8,5%;
• biopsia leziunilor endoscopic anormale a avut un randament mult mai mare, între 8,8% și 73,8%.

În total, dintre 3.514 pacienți cu ileon endoscopic normal, doar 113 cazuri (3,2%) au prezentat modificări histologice semnificative.

Interpretarea rezultatelor

Datele sugerează că intubația ileonului terminal are o utilitate clinică variabilă. În populațiile generale supuse colonoscopiei, randamentul diagnostic este relativ scăzut. Totuși, la pacienții cu simptome sugestive sau cu suspiciune de boală inflamatorie intestinală, procedura devine mult mai valoroasă.

În plus, vizualizarea unui ileon normal poate avea valoare clinică indirectă, deoarece permite excluderea unor patologii ale intestinului subțire și poate evita investigații suplimentare.

Un alt aspect important este rolul ileoscopiei în monitorizarea postoperatorie a pacienților cu boala Crohn. După rezecția ileocecală, evaluarea endoscopică a ileonului terminal la 6–12 luni este esențială pentru detectarea recurenței și ajustarea tratamentului.

Limitări ale analizei

Autorii subliniază câteva limitări importante:

• majoritatea studiilor incluse au fost observaționale;
• există o heterogenitate metodologică semnificativă între studii;
• definițiile randamentului diagnostic diferă între cercetări;
• nu a fost posibilă realizarea unei meta-analize formale.

Concluzii

Intubația ileonului terminal reprezintă un element important pentru completarea colonoscopiei și pentru evaluarea bolilor intestinului subțire. Deși randamentul diagnostic global este relativ scăzut în populația generală, procedura devine mult mai utilă în prezența unor indicații clinice specifice.

Rezultatele analizei sugerează câteva recomandări practice:

• intubația ileonului terminal ar trebui încercată în majoritatea colonoscopiilor pentru a documenta complet examinarea;
• biopsia este indicată atunci când există leziuni endoscopice sau simptome sugestive;
• biopsia de rutină a unui ileon cu aspect normal ar trebui limitată la cazurile cu suspiciune clinică relevantă.

Prin urmare, integrarea sistematică a ileoscopiei în colonoscopie poate îmbunătăți detectarea patologiilor ileale și poate contribui la creșterea calității practicii endoscopice.