Jocul și mișcarea în sprijinul dezvoltării cognitive la copiii cu autism

Intervențiile terapeutice bazate pe joc capătă un nou sens în cercetarea condusă de profesoara Anjana Bhat, specialistă în kinetoterapie la University of Delaware. În laboratorul său „Move 2 Learn Innovation Lab”, activități aparent ludice - precum dansul, mișcările sincronizate cu muzica sau jocurile motrice - sunt utilizate pentru a înțelege modul în care mișcarea influențează funcționarea executivă la copiii cu tulburare din spectrul autismului (TSA).
Într-un context în care terapiile destinate copiilor cu TSA se concentrează în mod tradițional pe abilități motorii fine și reglarea emoțională, studiul condus de Bhat oferă o perspectivă inovatoare, demonstrând potențialul intervențiilor bazate pe mișcare de a sprijini funcționarea cognitivă.

Context

Funcționarea executivă - care include capacitatea de planificare, inhibiția răspunsului, memoria de lucru și flexibilitatea cognitivă - este frecvent afectată la copiii cu TSA. Deficitele în acest domeniu sunt asociate cu comportamente repetitive și reactivitate negativă. În plus, mișcarea fizică intensă este cunoscută pentru efectele sale pozitive asupra cortexului prefrontal, regiune cerebrală responsabilă de funcțiile executive.

Deși exercițiul fizic este demonstrat ca benefic în populația generală, el este adesea neglijat în terapiile pentru copiii cu autism, unde kinetoterapeuții primesc rareori recomandări, în ciuda dificultăților motorii frecvente prezente în acest grup.

Despre studiu

Design și metodologie

Studiul publicat în Disability and Rehabilitation s-a desfășurat între 2020 și 2022. A inclus 40 de copii cu TSA, cu vârste între 5 și 15 ani (vârsta medie 8,6 ani), distribuiți aleator în două grupuri:

•  Grupul de mișcare corporală completă: copii angajați în activități motorii ample, cu sarcini ludice care implicau decizii rapide (de exemplu, alegerea traseului într-un joc cu obstacole sau sincronizarea mișcărilor cu muzica).
•  Grupul de joc sedentar: copii angajați în activități statice, precum construcții cu cuburi, citit sau arte plastice.

Ambele intervenții au fost desfășurate fie față în față, fie prin telemedicină, demonstrând eficiență în ambele formate.

Instrumente de evaluare

•  Flanker Task a fost utilizat pentru evaluarea controlului inhibitor (o componentă a funcției executive).
•  Comportamentele repetitive, senzoriale și negative au fost codificate în sesiunile de început și final ale intervenției.

Rezultate

Îmbunătățiri cognitive

Copiii din grupul de mișcare au prezentat îmbunătățiri semnificative ale controlului inhibitor după intervenție (Z = -3,4; p < 0,01), în timp ce grupul sedentar nu a avut modificări semnificative. Aceste îmbunătățiri au fost corelate cu o scădere a comportamentelor negative și senzoriale (Z = -1,7 până la -2,1; p < 0,05).

Legătura dintre comportament și funcționare executivă

Comportamentele negative observate în timpul intervențiilor au fost corelate moderat cu scorurile de control inhibitor în sarcinile standardizate (r = 0,3–0,4; p < 0,05). Acest rezultat confirmă observațiile anterioare potrivit cărora copiii cu TSA care prezintă funcționare executivă mai bună manifestă mai puține comportamente disfuncționale.

Impactul asupra practicii clinice

Participarea la activități de mișcare a condus nu doar la îmbunătățiri cognitive, ci și la creșterea angajamentului și concentrării, facilitând astfel procesul terapeutic. Eficiența intervenției a fost similară în ambele condiții de livrare: față în față și online (prin Zoom).

Implicații și concluzii

De ce contează mișcarea?

•  Activitățile fizice activează cortexul prefrontal, îmbunătățind abilitățile de decizie, planificare și auto-reglare.
•  În plus, mișcarea scade reactivitatea negativă și comportamentele repetitive, adesea dificile de controlat la copiii cu TSA.
•  Experiențele pozitive raportate de părinți și terapeuți (inclusiv utilizarea exergaming-ului) întăresc concluziile studiului.

Recomandări pentru practică

Este necesară integrarea mișcării în terapia ocupațională și în mediul școlar, nu doar în sesiunile dedicate educației fizice. Chiar și pauzele de mișcare scurte pot avea efecte benefice asupra atenției și capacității de învățare, mai ales în ciclul gimnazial, unde timpul pentru mișcare este adesea redus.

Limitări și direcții viitoare

Studiul nu a evaluat impactul funcțional al îmbunătățirii cognitive în viața de zi cu zi. Următorul pas propus de cercetătoare este utilizarea neuroimagisticii pentru a valida observațiile comportamentale și pentru a analiza modificările neurofiziologice. Sunt necesare studii pe termen lung care să investigheze dacă beneficiile cognitive persistă și se transferă în contexte ecologice diverse.

Concluzie

Rezultatele acestui studiu susțin ideea că intervențiile ludice bazate pe mișcare corporală completă pot avea un impact semnificativ asupra dezvoltării funcției executive la copiii cu TSA. Pe lângă reducerea comportamentelor disfuncționale, mișcarea sporește capacitatea de concentrare, participare și învățare. Într-un sistem terapeutic care pune încă accent pe abilități motorii fine, aceste concluzii subliniază nevoia reevaluării abordărilor standard, în favoarea unor intervenții mai dinamice și holistic integrative.