Legătura dintre acizii grași cu lanț scurt circulanți și riscul de diabet de tip 2

Acizii grași cu lanț scurt (SCFA), produși de microbiota intestinală, joacă un rol esențial în semnalizarea metabolică, influențând sănătatea cardiometabolică prin reglarea secreției de insulină, reducerea nivelurilor plasmatice de colesterol și glucoză și controlul aportului energetic. Cu toate acestea, nivelurile de SCFA din circulația sistemică, mai relevante pentru sănătatea metabolică decât concentrațiile lor în colon, au fost insuficient studiate în raport cu riscul de diabet zaharat de tip 2 (T2DM).

Recent, un studiu condus de Dr. Jieli Lu de la Shanghai Jiao Tong University, publicat în Life Metabolism, a investigat asocierea dintre SCFA circulanți și riscul de T2DM în cadrul unui amplu studiu prospectiv de cohortă, China Cardiometabolic Disease and Cancer Cohort (4C). Acest studiu a inclus 193.846 de adulți din 20 de comunități din China, dintre care 3414 subiecți cu diabet incident au fost comparați cu martori normoglicemici.

Rezultatele studiului actual

• Asocierea SCFA cu riscul de diabet

  • Totalul SCFA, acizii grași cu lanț scurt ramificați (BCFA) și acidul izovaleric au fost semnificativ asociați cu riscul de diabet incident (P < 0,05).
  • Analiza specifică pe gen a relevat că o creștere cu o deviație standard (SD) a SCFA a fost asociată pozitiv cu riscul de diabet la femei:
    • Total SCFA: OR = 1,16 (IC 95%: 1,05–1,29)
    • Propionat: OR = 1,18 (IC 95%: 1,07–1,31)
      (P < 0,05; FDR < 0,05)
  • Nu au fost observate asocieri semnificative la bărbați, iar analiza a evidențiat o interacțiune semnificativă între sexe pentru propionat (Pint < 0,001; FDR < 0,01).

• Mecanisme mediate de trigliceride și rezistența la insulină

  • Asocierea dintre totalul BCFA și acidul izovaleric cu riscul de diabet a fost parțial mediată de nivelurile de trigliceride, rezistența la insulină și funcția celulelor β-pancreatice.

• Persistența asocierilor

  • Chiar și după ajustarea pentru măsurile de insulină, asocierea dintre propionat și riscul de diabet la femei a rămas semnificativă (P < 0,05; FDR < 0,05).

Concluzii

Acest studiu este primul care evidențiază, într-un amplu cohort prospectiv, o asociere între nivelurile de SCFA și BCFA circulanți și riscul de T2DM. Rezultatele indică următoarele aspecte importante:

• SCFA, în special propionatul, pot juca un rol în patogeneza precoce a diabetului.
• Disparitățile de gen subliniază necesitatea luării în considerare a factorilor specifici de sex în înțelegerea susceptibilității la diabet.
• Medierea prin trigliceride și funcția insulinică sugerează mecanisme complexe în relația SCFA-T2DM.

Aceste descoperiri deschid noi direcții pentru cercetări viitoare privind intervențiile nutriționale și terapeutice care vizează SCFA și microbiota intestinală pentru prevenirea diabetului.