Legătura dintre lateralitatea manuală și tulburările neurologice (meta-analiză)

Un studiu amplu realizat de o echipă internațională de cercetători din Bochum, Hamburg, Nijmegen și Atena a reanalizat relația dintre lateralitatea manuală – în special stângăcia și lateralitatea mixtă – și diferite tulburări neurologice și mintale. Concluziile susțin ipoteza conform căreia tulburările cu debut timpuriu și simptome de limbaj sunt semnificativ mai frecvent asociate cu preferința non-dreaptă a mâinii, reflectând suprapuneri importante în procesele neurodezvoltării timpurii.
În practica clinică, medicii observă frecvent că indivizii cu tulburări precum autism, dislexie sau schizofrenie tind să fie mai des stângaci sau cu lateralitate mixtă. Ipoteza centrală a acestui nou studiu este că atât preferința manuală, cât și aceste tulburări sunt influențate de dezvoltarea creierului în stadiile precoce ale vieții. Totodată, limbajul, la fel ca lateralitatea, este adesea localizat într-o emisferă cerebrală dominantă, sugerând o bază biologică comună între aceste fenomene.

Despre studiu

Cercetătorii au realizat o meta-analiză de ordin secund – o reanaliză sistematică a meta-analizelor publicate anterior pe tema lateralității în tulburările mintale și neurodezvoltamentale. Studiul a inclus:

• 402 seturi de date provenind din studii anterioare
• Peste 200.000 de participanți în total
• Analize specifice pentru diverse diagnostice (ex: schizofrenie, autism, dislexie, depresie)

Obiectivul a fost de a identifica modele transdiagnostice și moderatori care influențează relația dintre lateralitate și tulburări clinice. Au fost analizate separat preferința non-dreaptă, stângăcia și lateralitatea mixtă, comparând frecvențele acestora între persoanele cu și fără afecțiuni clinice.

Rezultate

Asociere semnificativă între preferința non-dreaptă și tulburările cu debut timpuriu

Meta-analiza a identificat o creștere semnificativă a frecvenței lateralității non-drepte (stângăcie sau mixtă) în rândul persoanelor cu tulburări mintale și neurodezvoltamentale. Rezultatele principale au fost:

• Lateralitate non-dreaptă: OR = 1,46 (CI 95%: 1,35–1,59)
• Stângăcie: OR = 1,34 (CI 95%: 1,22–1,48)
• Lateralitate mixtă: OR = 1,63 (CI 95%: 1,38–1,93)

Aceste diferențe sunt semnificative statistic și indică o probabilitate crescută de lateralitate atipică în grupurile clinice comparativ cu cele sănătoase.

Tulburările legate de limbaj și dezvoltarea timpurie, cele mai afectate

Analizele moderatorilor au arătat că:

• Tulburările neurodezvoltamentale (ex: autism, dislexie, ADHD)
• Afecțiunile cu debut precoce, chiar dacă nu sunt neurodezvoltamentale (ex: schizofrenia juvenilă)
• Tulburările cu simptome de limbaj (ex: dificultăți de comunicare, halucinații auditive)

sunt puternic asociate cu preferința non-dreaptă a mâinii.

Un exemplu clar: în dislexie, lateralitatea non-dreaptă este semnificativ mai frecventă decât în populația generală. În schizofrenie, în special în formele cu halucinații auditive, se observă un model similar. În autism, unde tulburările de comunicare sunt centrale, stângăcia și lateralitatea mixtă sunt semnificativ mai răspândite.

Absența legăturii în tulburările cu debut tardiv

Pentru tulburările cu debut mai târziu, cum este cazul depresiei majore (medie de debut în jurul vârstei de 30 de ani), nu a fost identificată nicio relație semnificativă cu preferința non-dreaptă. Acest fapt întărește ideea că procesele timpurii de dezvoltare cerebrală joacă un rol crucial în determinarea ambelor fenomene – lateralitatea și vulnerabilitatea neuropsihiatrică.

Implicații pentru neuroștiințe și sănătatea publică

Aceste rezultate susțin o abordare transdiagnostică și simptom-focusată a cercetării psihopatologice. Studiul evidențiază că:

• Lateralitatea ar putea servi drept biomarker pentru vulnerabilitatea timpurie la tulburări cu componentă lingvistică
• Procesele care determină lateralizarea cerebrală (ex: migrarea neuronală, asimetria emisferică) pot fi alterate în tulburările de dezvoltare

Din perspectivă clinică și de sănătate publică, studiul publicat în jurnalul Psychological Bulletin subliniază potențialul utilizării preferinței manuale în identificarea timpurie a riscului neurodezvoltamental, dar avertizează și asupra limitărilor – lateralitatea este doar un indicator indirect, nu un predictor cauzal.

Concluzii

Meta-analiza condusă de Julian Packheiser și Sebastian Ocklenburg aduce dovezi robuste privind legătura între lateralitate și tulburările mintale și neurodezvoltamentale, în special cele cu debut precoce și simptome lingvistice. Acest studiu:

• Consolidează ipoteza unui substrat neurodezvoltamental comun
• Propune o viziune integrativă asupra etiologiei tulburărilor psihice
• Încurajează utilizarea bazei de date a meta-analizelor pentru consolidarea încrederii publice în rezultatele științifice

Într-o eră în care înțelegerea individualizată a sănătății mintale devine tot mai importantă, acest tip de cercetare transdiagnostică este esențială pentru orientarea viitoarelor intervenții personalizate și politici de sănătate publică.