Liraglutid, Semaglutid și Dulaglutid: o analiză comparativă a efectelor renale, cardiovasculare și de mortalitate

Un studiu realizat la Departamentul pentru Afaceri ale Veteranilor din Statele Unite și publicat în JAMA Network Open la data de 13 octombrie 2025 a analizat, pe o perioadă de până la 5 ani, relația dintre utilizarea a trei analogi ai receptorului pentru glucagon-like peptide-1 (GLP-1) și riscul de evenimente renale, cardiovasculare și de mortalitate la veterani cu diabet zaharat de tip 2.

Context

Diabetul zaharat de tip 2 afectează aproape 30 de milioane de adulți în Statele Unite, iar bolile cardiovasculare reprezintă principala cauză de mortalitate în această populație. Între 30% și 40% dintre pacienți dezvoltă boală renală cronică, ceea ce generează un risc suplimentar de complicații severe și costuri crescute pentru sistemul de sănătate. Conceptul de sindrom cardiovascular-renal-metabolic reflectă interdependența patofiziologică dintre diabet, afectarea renală și bolile cardiovasculare.

Analogii receptorului pentru glucagon-like peptide-1 (GLP-1 receptor agonists) au demonstrat, în studii clinice randomizate controlate, capacitatea de a reduce riscul de evenimente cardiovasculare majore, mortalitate și declin al funcției renale, comparativ cu placebo. Cu toate acestea, comparațiile directe între molecule individuale din această clasă sunt limitate. Până în prezent, doar semaglutidul are aprobare explicită pentru încetinirea progresiei bolii renale cronice în diabet.

Ținând cont de creșterea utilizării acestor medicamente, de costurile ridicate, de variabilitatea accesului și de expansiunea pieței odată cu apariția versiunilor generice, este esențială evaluarea diferențelor intraclase dintre liraglutid, semaglutid și dulaglutid.

Alege-ți medicul și fă o programare!
Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.

Despre studiu

Designul și participanții

Studiul a utilizat un design active-comparator, new-user pentru a aproxima cât mai fidel un trial clinic randomizat. Au fost incluși 21 790 veterani cu diabet zaharat de tip 2, fără boală renală în stadiu terminal, tratați anterior cu metformin, care au inițiat unul dintre cele trei medicamente analizate între 1 ianuarie 2018 și 31 decembrie 2021.

Distribuția inițială a tratamentelor:

• Liraglutid: 5425 de pacienți (24,9%)

• Semaglutid: 10 838 de pacienți (49,7%)

• Dulaglutid: 5527 de pacienți (24,9%)

Vârsta medie a participanților a fost de 63,5 ani, iar 91% erau bărbați.

Autorii studiului: Catherine G. Derington, Amara Sarwal, Guo Wei și colaboratorii lor, din cadrul mai multor centre de cercetare ale Departamentului pentru Afaceri ale Veteranilor și ale instituțiilor academice partenere.

Metodologia

Cercetătorii au conectat datele clinice din sistemul VA cu cele din Medicare și US Renal Data System. Principalele criterii de evaluare au inclus:

• Insuficiență renală (scădere susținută a ratei filtrării glomerulare < 15 mL/min/1,73 m² sau inițierea terapiei de substituție renală)

• Evenimente cardiovasculare și renale majore (CKM composite): insuficiență renală sau evenimente cardiovasculare majore (infarct miocardic, insuficiență cardiacă, accident vascular cerebral sau accident ischemic tranzitor)

• Evenimente cardiovasculare majore (MACE)

• Mortalitate prin toate cauzele

• Evenimente adverse gastrointestinale: gastropareză, obstrucție intestinală, litiază biliară, colecistită acută, pancreatită acută

Analizele au fost efectuate între septembrie 2024 și iunie 2025. Au fost utilizate modele de regresie Cox ponderate prin inverse probability of treatment weighting pentru a ajusta diferențele de baseline dintre grupuri.

Evenimente de aderență și analize suplimentare

Cercetătorii au analizat atât scenarii intent-to-treat, cât și scenarii per-protocol, cu două praguri de aderență:

• Adherență minimă: ≥1 zi de tratament în fiecare interval de 90 de zile

• Aderență susținută: ≥45 zile de tratament în fiecare interval de 90 de zile

Acest detaliu a permis estimarea mai realistă a efectelor farmacologice.

Rezultate

Evenimente renale

Comparând liraglutid cu semaglutid, riscul de insuficiență renală a fost similar:

• HR 0,93 (95% CI: 0,60–1,44)

Nu au existat diferențe semnificative nici în comparația liraglutid vs dulaglutid sau dulaglutid vs semaglutid.

Evenimente cardiovasculare și CKM

Rezultatele au fost similare între toate cele trei molecule:

• Liraglutid vs semaglutid pentru CKM composite: HR 0,96 (95% CI: 0,84–1,10)

• Pentru MACE: HR 0,95 (95% CI: 0,83–1,09)

Nicio moleculă nu a demonstrat superioritate clară.

Mortalitate

Aici s-au evidențiat câteva diferențe importante:

• Liraglutid vs semaglutid:

  • ITT: risc mai mic de mortalitate pentru liraglutid: HR 0,83 (95% CI: 0,69–0,99)

  • Per-protocol: diferența nu a mai fost semnificativă

• Liraglutid vs dulaglutid:

  • ITT: HR 0,69 (95% CI: 0,58–0,83)

  • Per-protocol: HR 0,50 (95% CI: 0,31–0,82)

• Dulaglutid vs semaglutid:

  • Per-protocol: dulaglutid asociat cu mortalitate mai mare: HR 1,72 (95% CI: 1,20–2,47)

Evenimente adverse gastrointestinale

Incidența generală a fost redusă.

Singura diferență notabilă:

• Dulaglutid a avut risc mai mic de litiază biliară comparativ cu semaglutid

  • Litiază biliară: HR 0,72 (95% CI: 0,54–0,95)

  • Colecistită acută: HR 0,62 (95% CI: 0,39–0,99)

Nu au fost observați diferențe semnificative pentru gastropareză, obstrucție intestinală sau pancreatită.

Analiza autorilor în cadrul discuției

Studiul sugerează că diferențele farmacologice dintre cele trei molecule – afinitatea de receptor mai mare pentru semaglutid sau timpul de înjumătățire mai lung pentru dulaglutid – nu se traduc în diferențe clinice majore pentru evenimente renale sau cardiovasculare.

Totuși, diferențele privind mortalitatea, în special între liraglutid și dulaglutid, necesită investigații suplimentare.

Autorii subliniază că în contextul creșterii utilizării, al costurilor ridicate și al viitoarelor versiuni generice, aceste rezultate pot ajuta sistemele de sănătate și clinicianții în deciziile de optimizare a tratamentului.

Concluzii

Acest studiu amplu sugerează că liraglutid, semaglutid și dulaglutid au eficacitate comparabilă în prevenirea evenimentelor renale și cardiovasculare la veteranii cu diabet de tip 2. Profilul de mortalitate diferă ușor în favoarea liraglutidului în anumite analize, însă aceste concluzii necesită confirmare prin studii clinice randomizate directe.

Diferențele privind evenimentele biliare între dulaglutid și semaglutid sunt mici, dar relevante clinic.