Mai multe epidemii de virusuri emergente asociate unor zoonoze marchează începutul secolului al XXI-lea

Înainte de creşterea numărului de cazuri de variola maimuţei în ţări în care această maladie era până acum necunoscută, începutul secolului al XXI-lea a fost marcat de mai multe epidemii de virusuri emergente asociate unor zoonoze, informează AFP.

O boală infecţioasă este considerată emergentă atunci când este nouă, când agentul său infecţios s-a modificat, devenind mai transmisibil sau mai periculos, sau când ea se răspândeşte cu rapiditate în regiuni noi. O zoonoză este o maladie transmisă la oameni de către animale.

COVID-19

Cauzată de un nou coronavirus, SARS--CoV-2, a cărui origine rămâne deocamdată necunoscută, maladia COVID-19 a apărut la sfârşitul anului 2019 în China înainte de a se răspândi în lumea întreagă, provocând peste 6,2 milioane de decese potrivit unui bilanţ publicat la sfârşitul lunii mai 2022 de universitatea americană Johns Hopkins.

Această pandemie, care a suscitat o mobilizare mondială fără precedent şi dezvoltarea rapidă a mai multor vaccinuri, ar fi provocat în total moartea (directă sau indirectă) a 14,9 milioane de persoane în 2020 şi 2021, potrivit OMS.

MERS

Detectat pentru prima dată în 2012 în Arabia Saudită, Sindromul Respirator din Orientul Mijlociu (MERS) este o boală respiratorie virală cauzată de un nou coronavirus, transmis de cămile.

Maladia se transmite cu dificultate de la om la om, dar provoacă moartea unei treimi din cazurile infectate, fiind raportate până în prezent 850 de victime în total, conform celui mai recent bilanţ publicat de OMS în septembrie 2019.

SARS

Virusul care provoacă Sindromul Respirator Acut Sever (SARS) este, de asemenea, un nou coronavirus. El a apărut în 2002 în sudul Chinei, transmis de lilieci la oameni prin intermediul zibetei, un mic mamifer sălbatic vândut în acea perioadă în pieţele chineze pentru carnea sa.

SARS, care provoacă pneumonii acute uneori mortale, are o rată de mortalitate de 9,5% şi a afectat în final aproximativ 30 de ţări, făcând în total 774 de victime, în principal în China.

EBOLA

Identificat în premieră în 1976 în Republica Democrată Congo (pe atunci Zair, n.r.), acest virus, a cărui gazdă naturală este liliacul, a declanşat o serie de epidemii în secolul al XXI-lea în Africa, unde a generat peste 15.000 de decese.

Cel mai grav focar epidemiologic de Ebola, o boală ce provoacă febră, apoi vărsături şi diaree, a afectat Africa de Vest (Liberia, Sierra Leone şi Guineea) între 2013 şi 2016, când a dus la peste 11.300 de decese. Cel puţin 12 epidemii au afectat Republica Democrată Congo, unde cea mai gravă a ucis 2.280 de persoane în 2020.

Marburg

Apropiată de Ebola, boala virusului Marburg este o maladie gravă, care provoacă o febră hemoragică severă. Identificat în premieră în 1967 în Germania şi fosta Iugoslavie în urma unor cercetări ştiinţifice realizate pe maimuţe, acest virus - din aceeaşi familie cu Ebola - provoacă moartea a aproximativ 50% din totalul persoanelor infectate. Cea mai gravă epidemie de febră hemoragică Marburg a făcut 329 de victime în Angola în anul 2005.

Zika, Chikungunya şi Denga

Aceste trei virusuri, care provoacă simptome apropiate, de tip gripal, au particularitatea de a fi transmise prin înţepături de ţânţari şi de a fi cunoscut o evoluţie explozivă de la începutul anilor 2000, în paralel cu proliferarea ţânţarului-tigru.

Observat pentru prima dată în Uganda în 1947 la o maimuţă, virusul Zika a provocat o primă epidemie în Micronezia în 2007, apoi s-a răspândit accelerat în America Latină în 2015, în special în Brazilia. Principalul pericol este apariţia unor malformaţii grave la bebeluşii ale căror mame au fost infectate în timpul sarcinii.

Chikungunya s-a răspândit începând din 2004 în Africa, apoi a afectat insulele din Oceanul Indian şi Asia, înainte de a ajunge în Antile începând din 2013 şi de a provoca un important focar epidemiologic în America Latină în 2015. Această maladie provoacă mai ales dureri articulare, care dispar în general după câteva zile sau săptămâni.

Denga sau "gripa tropicală" este adeseori benignă, uneori severă, dar rareori mortală. Boala a cunoscut o înmulţire de zece ori a numărului de cazuri raportate de OMS între 2000 şi 2020 şi a devenit endemică în peste 100 de ţări, în Africa, America Latină, Mediterana Orientală, Asia de Sud-Est şi regiunea Pacificului.