Nevroza-psihoterapie
Nevroza este definită ca o tulburare de natură exogenă, declanşată de acţiunea unor factori psihotraumatizanţi din mediu, pe fondul unei fragilităţi a structurii de personalitate a individului. Nevrozele nu sunt considerate boli psihice grave deoarece nu afectează nucleul de bază al personalităţii pacientului şi se caracterizează prin reversibilitatea dereglărilor patologice, independent de vechimea procesului perturbator. În cadrul manifestărilor clinice domină perturbările de ordin emoţional şi somatovegetative, cu păstrarea intactă a atitudinii critice a persoanei faţă de boală. Particularităţile tabloului clinic al nevrozei depind nu numai de caracterul situaţiei conflictuale, dar şi de personalitatea individului, existând diverse variante clinice. Tulburările nevrotice sunt extrem de frecvente, fiind întâlnite la aproximativ 12 % din populaţia generală.
Tulburările Anxioase, de Panică sau Fobiile
Tulburarea anxioasă este printre cele mai frecvente forme de nevroză. Această tulburare apare frecvent la persoanele nesigure, cu dificultăţi sau incapacitate de a controla situaţiile stresante sau noi. Persoana anxioasă poate fi hiperemotivă, cu imaginaţie bogată, cu tendinţă la nelinişte si aşteptarea unor eventuale evenimente nefavorabile. Anxietatea se manifestă printr-o stare de încordare, de teamă (în legătură cu posibilitatea apariţiei unui eveniment neplăcut pentru sine sau pentru alte persoane semnificative), iritabilitate, dificultăţi de concentrare şi insomnii, activitate crescută a sistemului nervos vegetativ (transpiraţii, senzaţii de cald/rece, gură uscată, diaree, micţiuni frecvente), senzaţia de sufocare, stare de oboseală şi slăbiciune, hipervigilenţă (senzaţia de a fi permanent la pândă, într-o continuă activare).
Atacul de panică este o altă formă de nevroză anxioasă. Se caracterizează prin episoade de anxietate de scurtă durată, cu aspect dramatic, mimând infarctul de miocard sau crizele hipoglicemice, fiind deseori evaluat ca urgenţă. Se manifestă prin lipsă de aer, palpitaţii, cefalee, vertij, parestezii (amorţeli în membre şi senzaţia de pericol iminent).
Fobia este o frică anormală, foarte intensă şi insuficient motivată, raportată la un obiect sau situaţie. Fobiile apar mai frecvent la persoanele hiperemotive care întâmpină dificultăţi atunci când întâlnesc persoane necunoscute sau situaţii neaşteptate. Persoana fobică nu este nesigură tot timpul, ci doar în contact cu noul şi neprevăzutul. Persoana în cauză, deşi este conştientă de faptul că fricile pe care le trăieşte sunt excesive şi ireale, evită sau doreşte să evite anumite situaţii. Nivelul de teamă resimţit produce stres intens şi disfuncţii în viaţa zilnică a persoanei.
Tulburările obsesiv-compulsive se manifestă prin gânduri obsesive şi ritualuri recunoscute ca absurde, pe care individul încearcă să nu le realizeze. Obsesia este o trăire care se impune fără voia sa şi pe care individul nu o poate îndepărta. Această tulburare apare la persoanele hiper ordonate şi perfecţioniste, rigide, care vor să facă totul cât mai bine. Dintre trăirile obsesiv-compulsive enumerăm: amintiri obsesive sau reprezentări obsesive, ruminaţii, numărători (aritmomanie), verificări obsesive şi intenţii de act obsesiv.
Stările depresive şi reacţionale la stres se manifestă printr-o dispoziţie tristă, stări de nemulţumire de sine şi insatifacţie, iritabilitate crescută. Nevroza depresivă se combină frecvent cu simptome anxioase şi disforice. Persoanele care suferă de această tulburare au o structură de personalitate introvertă, repliată pe sine, mai puţin comunicativă, ataşată de muncă, dependentă de alţii.
Tulburările somatoforme se definesc prin prezenţa unor probleme de natură psihologică care iau o formă de manifestare fizică. O persoană cu o astfel de tulburare poate avea mai multe probleme medicale vagi, deşi examenul medical şi investigaţiile clinice repetate nu evidenţiază o cauză somatică cunoscută. Există şapte tipuri de tulburări somatoforme: tulburarea de somatizare, tulburarea somatoforma nediferenţiată, tulburarea de conversie, tulburarea algică, hipocondria, tulburarea dismorfică corporală şi tulburarea somatoformă fără altă specificaţie (FAS).
Tratament
Psihoterapia este forma cea mai eficientă de tratament şi ameliorare în cazul problemelor de natură psihologică. Persoana predispusă către terapie, pe lângă unele vulnerabilităţi biologice, prezintă un deficit de maturizare psiho-afectivă (o nevoie crescută de dependenţă interpersonală, capacitate decizională scăzută în planul vieţii personale şi sociale), o insuficientă identitate (o existenţă marcată de tensiuni interioare şi conflicte intrapsihice prelungite).
Persoanei nevrotice îi lipseşte încrederea în sine, în rolul său social, este agresivă faţă de ceilalţi (ironie) sau faţă de sine însăşi , prezintă tulburări de somn (insomnie sau hipersomnie), de sexualitate (frigiditate sau impotenţă, abstinenţă sistematică sau masturbare) şi pare a obosi exagerat de uşor.
Psihoterapia individuală ajută persoana nevrotică să conştientizeze impasul în care se află şi să activeze propriile resurse emoţionale, cognitive şi motivaţionale.Utilizând metode şi tehnici diverse (de modificare a comportamentelor, a emoţiilor şi gândurilor distructive), psihoterapia are ca şi finalitate diminuarea sau dispariţia simptomelor, a suferinţelor psihosociale şi/sau psihosomatice. Totodată, psihoterapia modifică atitudinile ce perturbă procesul de schimbare, încurajează maturizarea, contribuind la dezvoltarea si sănătatea persoanei aflate în tratament.
Tulburările Anxioase, de Panică sau Fobiile
Tulburarea anxioasă este printre cele mai frecvente forme de nevroză. Această tulburare apare frecvent la persoanele nesigure, cu dificultăţi sau incapacitate de a controla situaţiile stresante sau noi. Persoana anxioasă poate fi hiperemotivă, cu imaginaţie bogată, cu tendinţă la nelinişte si aşteptarea unor eventuale evenimente nefavorabile. Anxietatea se manifestă printr-o stare de încordare, de teamă (în legătură cu posibilitatea apariţiei unui eveniment neplăcut pentru sine sau pentru alte persoane semnificative), iritabilitate, dificultăţi de concentrare şi insomnii, activitate crescută a sistemului nervos vegetativ (transpiraţii, senzaţii de cald/rece, gură uscată, diaree, micţiuni frecvente), senzaţia de sufocare, stare de oboseală şi slăbiciune, hipervigilenţă (senzaţia de a fi permanent la pândă, într-o continuă activare).
Atacul de panică este o altă formă de nevroză anxioasă. Se caracterizează prin episoade de anxietate de scurtă durată, cu aspect dramatic, mimând infarctul de miocard sau crizele hipoglicemice, fiind deseori evaluat ca urgenţă. Se manifestă prin lipsă de aer, palpitaţii, cefalee, vertij, parestezii (amorţeli în membre şi senzaţia de pericol iminent).
Fobia este o frică anormală, foarte intensă şi insuficient motivată, raportată la un obiect sau situaţie. Fobiile apar mai frecvent la persoanele hiperemotive care întâmpină dificultăţi atunci când întâlnesc persoane necunoscute sau situaţii neaşteptate. Persoana fobică nu este nesigură tot timpul, ci doar în contact cu noul şi neprevăzutul. Persoana în cauză, deşi este conştientă de faptul că fricile pe care le trăieşte sunt excesive şi ireale, evită sau doreşte să evite anumite situaţii. Nivelul de teamă resimţit produce stres intens şi disfuncţii în viaţa zilnică a persoanei.
Tulburările obsesiv-compulsive se manifestă prin gânduri obsesive şi ritualuri recunoscute ca absurde, pe care individul încearcă să nu le realizeze. Obsesia este o trăire care se impune fără voia sa şi pe care individul nu o poate îndepărta. Această tulburare apare la persoanele hiper ordonate şi perfecţioniste, rigide, care vor să facă totul cât mai bine. Dintre trăirile obsesiv-compulsive enumerăm: amintiri obsesive sau reprezentări obsesive, ruminaţii, numărători (aritmomanie), verificări obsesive şi intenţii de act obsesiv.
Stările depresive şi reacţionale la stres se manifestă printr-o dispoziţie tristă, stări de nemulţumire de sine şi insatifacţie, iritabilitate crescută. Nevroza depresivă se combină frecvent cu simptome anxioase şi disforice. Persoanele care suferă de această tulburare au o structură de personalitate introvertă, repliată pe sine, mai puţin comunicativă, ataşată de muncă, dependentă de alţii.
Tulburările somatoforme se definesc prin prezenţa unor probleme de natură psihologică care iau o formă de manifestare fizică. O persoană cu o astfel de tulburare poate avea mai multe probleme medicale vagi, deşi examenul medical şi investigaţiile clinice repetate nu evidenţiază o cauză somatică cunoscută. Există şapte tipuri de tulburări somatoforme: tulburarea de somatizare, tulburarea somatoforma nediferenţiată, tulburarea de conversie, tulburarea algică, hipocondria, tulburarea dismorfică corporală şi tulburarea somatoformă fără altă specificaţie (FAS).
Tratament
Psihoterapia este forma cea mai eficientă de tratament şi ameliorare în cazul problemelor de natură psihologică. Persoana predispusă către terapie, pe lângă unele vulnerabilităţi biologice, prezintă un deficit de maturizare psiho-afectivă (o nevoie crescută de dependenţă interpersonală, capacitate decizională scăzută în planul vieţii personale şi sociale), o insuficientă identitate (o existenţă marcată de tensiuni interioare şi conflicte intrapsihice prelungite).
Persoanei nevrotice îi lipseşte încrederea în sine, în rolul său social, este agresivă faţă de ceilalţi (ironie) sau faţă de sine însăşi , prezintă tulburări de somn (insomnie sau hipersomnie), de sexualitate (frigiditate sau impotenţă, abstinenţă sistematică sau masturbare) şi pare a obosi exagerat de uşor.
Psihoterapia individuală ajută persoana nevrotică să conştientizeze impasul în care se află şi să activeze propriile resurse emoţionale, cognitive şi motivaţionale.Utilizând metode şi tehnici diverse (de modificare a comportamentelor, a emoţiilor şi gândurilor distructive), psihoterapia are ca şi finalitate diminuarea sau dispariţia simptomelor, a suferinţelor psihosociale şi/sau psihosomatice. Totodată, psihoterapia modifică atitudinile ce perturbă procesul de schimbare, încurajează maturizarea, contribuind la dezvoltarea si sănătatea persoanei aflate în tratament.