Medicația standard pentru diabet ar putea încetini evoluția degenerescenței maculare legate de vârstă

Metforminul, unul dintre cele mai utilizate medicamente antidiabetice, a atras un interes crescând pentru potențialele sale efecte benefice asupra proceselor de îmbătrânire și asupra degenerescenței maculare legate de vârstă (DMLV). Studiul publicat în BMJ Open Ophthalmology a explorat această relație folosind date populaționale cu o caracteristică esențială: clasificarea riguroasă a severității DMLV pe baza fotografiilor de fund de ochi, depășind limitările studiilor anterioare bazate pe coduri administrative.

Idei principale

• Metforminul a fost asociat anterior cu un risc mai scăzut de DMLV, dar majoritatea dovezilor provin din date administrative nevalidate.
• Acest studiu utilizează imagini retiniene standardizate pentru a evalua incidența DMLV pe stadii de severitate.
• Utilizarea metforminului la persoanele cu diabet este asociată cu o reducere semnificativă a incidenței DMLV intermediare pe parcursul a 5 ani.
• Nu a fost identificată o asociere clară cu incidența DMLV precoce sau progresia către forme avansate.
• Rezultatele susțin necesitatea unor studii clinice prospective dedicate metforminului în DMLV.

Context

DMLV este una dintre principalele cauze de pierdere a vederii în țările cu venituri ridicate, iar tratamentele disponibile pentru formele avansate sunt costisitoare și cu beneficii limitate pe termen lung. Intervențiile care pot preveni sau întârzia progresia bolii în stadii incipiente ar avea un impact major asupra pacienților și sistemelor de sănătate.

Metforminul prezintă multiple proprietăți biologice relevante pentru DMLV, inclusiv efecte antioxidante, antiinflamatorii, antiangiogenice și efecte similare restricției calorice. Studii experimentale sugerează că metforminul poate stimula autofagia și îmbunătăți funcția mitocondrială, procese alterate în îmbătrânirea retiniană.

Despre studiu

Design și sursa datelor

Analiza se bazează pe datele colectate în cadrul programului Individualised Screening for Diabetic Retinopathy (ISDR) din Liverpool, derulat între 2009 și 2017. Acest program de screening populațional pentru retinopatia diabetică a oferit acces la fotografii color de fund de ochi, date clinice și informații privind tratamentul antidiabetic.

Din cohorta inițială de peste 28.000 de persoane cu diabet, au fost selectați aleator 2.600 de participanți cu vârsta ≥50 de ani, dintre care 2.089 au avut imagini gradabile la 5 ani și au fost incluși în analiza finală.

Evaluarea DMLV

Degenerescența maculară a fost clasificată folosind sistemul AREDS (Age-Related Eye Disease Study), cu următoarele stadii:

• AREDS 1 – fără DMLV;
• AREDS 2 – DMLV precoce;
• AREDS 3 – DMLV intermediară;
• AREDS 4 – DMLV tardivă (neovasculară sau atrofică).

Clasificarea s-a realizat pentru ambii ochi, severitatea fiind determinată de ochiul cel mai afectat. Concordanța între evaluatori a fost excelentă (kappa ≈ 0,78–0,79).

Definirea expunerii și a rezultatelor

Utilizarea metforminului a fost definită prin existența unei prescripții la momentul inițial și la cel puțin un alt moment în perioada de urmărire de 5 ani. Rezultatele analizate au fost:

• incidența DMLV precoce;
• incidența DMLV intermediare;
• incidența DMLV tardive;
• progresia între stadii.

Rezultate

Caracteristicile participanților

Dintre cei 2.089 de participanți incluși, 40% utilizau metformin. Aceștia erau, în medie, ușor mai tineri, aveau valori mai mari ale hemoglobinei glicozilate (HbA1c), o durată mai lungă a diabetului și o prevalență mai mică a DMLV la momentul inițial comparativ cu cei care nu utilizau metformin.

Asocierea dintre metformin și incidența DMLV

În analiza univariabilă, utilizarea metforminului a fost asociată cu:

• o reducere semnificativă a incidenței DMLV intermediare (raport de șanse ≈ 0,60);
• o reducere a incidenței DMLV tardive, care însă nu a persistat după ajustarea pentru factori de confuzie.

În modelele multivariabile, ajustate pentru vârstă, sex, prezența retinopatiei diabetice, controlul glicemic și durata diabetului, metforminul a rămas asociat cu un risc mai scăzut de DMLV intermediară (raport de șanse ≈ 0,64–0,66). Aceasta corespunde unei reduceri relative de aproximativ 37% a cazurilor noi de DMLV intermediară pe parcursul a 5 ani.

Analize suplimentare

Nu a fost identificată o asociere semnificativă între utilizarea metforminului și:

• incidența DMLV precoce;
• incidența oricărei forme de DMLV;
• progresia de la DMLV precoce sau intermediară la DMLV tardivă.

Interpretare și implicații biologice

Rezultatele sugerează că efectul protector al metforminului se manifestă predominant într-un stadiu intermediar al bolii, înainte de apariția pierderii vizuale semnificative. Acest lucru este biologic plauzibil, având în vedere că metforminul poate:

• reduce inflamația cronică asociată îmbătrânirii;
• stimula autofagia la nivelul epiteliului pigmentar retinian;
• limita stresul oxidativ și disfuncția mitocondrială.

Aceste mecanisme sunt mai relevante pentru prevenția acumulării progresive de leziuni decât pentru reversia formelor avansate de DMLV.

Limitări

Studiul are un caracter observațional, ceea ce implică riscul de confuzie reziduală. Existau diferențe inițiale între utilizatorii și non-utilizatorii de metformin, inclusiv prevalența DMLV la momentul inițial. De asemenea, nu au fost disponibile date privind doza, durata exactă sau aderența la tratamentul cu metformin, dieta sau suplimentele antioxidante.

Numărul relativ mic de cazuri de DMLV avansată limitează puterea statistică pentru analiza progresiei către stadii tardive. Rezultatele sunt aplicabile persoanelor cu diabet și nu pot fi extrapolate direct populației generale.

Concluzii

Utilizarea metforminului la persoanele cu diabet este asociată cu o reducere semnificativă a incidenței degenerescenței maculare intermediare pe parcursul a 5 ani, atunci când DMLV este evaluată printr-o clasificare standardizată bazată pe imagini retiniene. Aceste date oferă un argument solid pentru inițierea unor studii clinice prospective care să evalueze metforminul ca strategie de prevenție sau încetinire a progresiei DMLV înainte de apariția formelor avansate.