Metforminul este asociat cu un risc mai mic de degenerescență maculară intermediară la persoanele cu diabet

Un studiu bazat pe datele programului populațional de screening oftalmologic din Liverpool arată că utilizarea metforminului la persoanele cu diabet zaharat este asociată cu o reducere semnificativă a incidenței degenerescenței maculare legate de vârstă (DMLV) în stadiu intermediar pe o perioadă de 5 ani, sugerând un potențial rol preventiv al acestui medicament frecvent utilizat.

Idei principale

• Metforminul s-a asociat cu reducerea incidenței DMLV intermediare după ajustarea pentru factori de confuzie.
• Nu s-a evidențiat o asociere semnificativă cu DMLV precoce sau cu progresia către stadii avansate.
• Rezultatele provin dintr-o cohortă populațională cu evaluare fotografică standardizată a severității DMLV.
• Datele susțin necesitatea unui studiu clinic prospectiv privind utilizarea metforminului în prevenția progresiei DMLV.

Context

Degenerescența maculară legată de vârstă reprezintă una dintre principalele cauze de orbire în țările dezvoltate, iar opțiunile terapeutice pentru formele avansate sunt limitate și costisitoare.

Metforminul, medicament utilizat pe scară largă în diabetul zaharat, a atras interes prin efectele sale antioxidante, antiinflamatoare, antiangiogenice și prin capacitatea de a mima restricția calorică și de a îmbunătăți funcția mitocondrială.

Meta-analize observaționale anterioare au sugerat o reducere a riscului de DMLV la utilizatorii de metformin, însă majoritatea studiilor s-au bazat pe baze de date administrative fără confirmare imagistică și fără clasificarea severității bolii.

Despre studiu

Analiza a utilizat date din studiul Individualised Screening for Diabetic Retinopathy (ISDR), care a inclus persoane cu diabet monitorizate între 2009 și 2017 în cadrul programului de screening oftalmologic din Liverpool.

• Eșantion inițial: 28.384 participanți.
• Participanți ≥50 ani eligibili: 10.336.
• Eșantion selectat aleator: 2.600.
• Analiză finală: 2.089 persoane cu diabet zaharat tip 2.
• Utilizatori de metformin: 836 (40%).
• Non-utilizatori: 1.253 (60%).

Severitatea DMLV a fost evaluată prin fotografii color de fund de ochi, utilizând clasificarea AREDS nivelurile 1–4:

• Nivel 1 – fără DMLV;
• Nivel 2 – DMLV precoce;
• Nivel 3 – DMLV intermediară;
• Nivel 4 – DMLV avansată (atrofică sau neovasculară).

Analiza statistică a inclus modele de regresie logistică univariată și multivariată, ajustate pentru:

• vârstă și sex;
• hemoglobină glicozilată (HbA1c);
• durata diabetului;
• retinopatie diabetică și alți factori relevanți.

Rezultate

Caracteristicile inițiale

• Utilizatorii de metformin au fost, în medie, cu 1,7 ani mai tineri.
• Au avut HbA1c mai mare și durată mai lungă a diabetului.
• Au prezentat mai puțină DMLV la momentul inițial.

Incidența DMLV intermediare

Metforminul s-a asociat cu reducerea riscului de apariție a DMLV intermediare:

• Analiză univariată: raport de șanse 0,60 (interval de încredere 95% 0,44–0,83; p=0,002).
• Ajustat pentru vârstă și sex: raport de șanse 0,65 (interval de încredere 95% 0,47–0,90; p=0,009).
• Model multivariat complet: raport de șanse 0,64 (interval de încredere 95% 0,45–0,90; p=0,01).
• Model cu imputare multiplă: raport de șanse 0,66 (interval de încredere 95% 0,47–0,91; p=0,01).

Estimarea indică aproximativ 37% mai puține cazuri noi de DMLV intermediară la utilizatorii de metformin în 5 ani.

Alte stadii ale DMLV

• Nu s-a observat asociere semnificativă cu DMLV precoce.
• Nu s-a confirmat reducerea progresiei către DMLV avansată după ajustarea multivariată.
• Numărul redus de cazuri avansate a limitat puterea statistică.

Interpretare biologică

Efectele potențiale ale metforminului relevante pentru DMLV includ:

• reducerea stresului oxidativ și inflamației;
• stimularea autofagiei celulelor epiteliului pigmentar retinian;
• protecția împotriva apoptozei celulare;
• modularea căilor genetice implicate în formele neovasculare și atrofice.

Limitări

• Design observațional cu posibile confuzii reziduale.
• Diferențe inițiale între grupuri (vârstă, severitate DMLV).
• Lipsa datelor privind dozajul, durata și aderența la metformin.
• Număr redus de cazuri de DMLV avansată.
• Absența informațiilor despre dietă, suplimente antioxidante și tomografie OCT.
• Generalizabilitate limitată la populația fără diabet.

Concluzii

Utilizarea metforminului la persoanele cu diabet zaharat se asociază cu o reducere semnificativă a incidenței DMLV intermediare pe parcursul a 5 ani, susținând ipoteza unui efect protector precoce asupra degenerescenței maculare.

În absența dovezilor din studii clinice prospective, aceste rezultate oferă o bază solidă pentru inițierea unor trialuri randomizate care să evalueze rolul metforminului în prevenția progresiei DMLV înainte de apariția pierderii vizuale ireversibile.