ROmedic Cabinete medicale Bucuresti Cabinete Oncologie Oncologie Bucuresti

Fisura anala - cauze si tratament

Fisurile anale sunt rupturi apărute în peretele interior al anusului ca urmare a constipaţiei cu care se confruntă pacienţii o perioadă mai lungă de timp. Acestea apar în momentul în care peretele interior al anusului este forţat în timpul scaunului şi drept consecinţă zona sângerează şi este dureroasă în timpul defecației.

Fisurile sunt o condiție frecvent întalnită și sunt responsabile de 6-15% dintre vizitele la medic. Acestea pot fi intalnite atât la bărbați cât și femei, în egala masură, indiferent de vârstă, acestea fiind observate şi la copii mici.

 

Una dintre cauze principale a apariției fisurilor anale este constipația, atunci când se elimină un scaun voluminos și tare, mai rar fisura anală este asociată cu episoade diareice sau cu polipi de canal anal care forţează anusul. Traumele ce apar în zona anală pot de asemenea cauza fisuri anale. De asemenea, sarcina duce la aparitia de fisuri anale la aproximativ 11% din femei.

Totusi, pentru că mulți oameni care sunt constipați sau au diaree nu manifestă fisuri anale, experții consideră că există și alte cauze ale fisurilor anale:

• circulaţia defectuoasă a sângelui în zona anorectală;
• sfincterul spastic (contractarea puternică a muşchilor sfincterieni);
• afecţiuni medicale - boala Crohn, cancerul anal, leucemie, TBC, şi bolile cu transmitere sexuală (HIV, sifilis, gonoree s.a.).

 

Semnul cel mai important pentru fisura anală este durerea. Aceasta are caracter de arsură sau usturime, este localizată la nivelul anusului şi este de intensitate foarte mare, producând uneori episoade depresive. Durerea anală apare în momentul scaunului şi durează câteva ore, uneori mai mult, după scaun. Aceasta este însoţită frecvent şi de sângerări anale. Sângele este roşu, în cantitate mică, pe hârtia igienică sau în vasul de toaletă. Mai rar, pot apărea mâncărimi în zona anală, tulburări urinare sau secreţii care pătează lenjeria intimă.

 

Majoritatea fisurilor anale acute, se vindeca sub tratament în 10–30 de zile. Scopul tratamentului este de a reduce presiunea asupra canalului anal, evitarea disconfortului și a sangerării prin scaune moi.

Tratamentele conservatoare sunt încercate primele și vor include:

  • prevenirea constipației prin utilizarea de laxative, aport crescut de lichide și evitarea produselor care conțin cafeină precum și modificări dietetice (creșterea aportului de alimente bogate în fibre și suplimente de fibre);

  • băi calde de șezut, timp de 10-20 minute de mai multe ori pe zi, pentru a încuraja relaxarea mușchilor anali;

  • curățarea cu blândețe a zonei anorectale;

  • folosirea de unguente pentru a lubrifia zona anorectală.

Când nu se obțin rezultatele dorite în urma acestor tratamente și fisurile anale persistă sau reapar, pot fi încercate și alte măsuri, inclusiv:

  • utilizarea de supozitoare, spume, creme care conțin hidrocortizon pentru a reduce inflamația;

  • aplicarea de creme și unguente medicamentoase cu rol în vindecarea fisurii, de relaxante musculare pentru mușchii anali, un unguent cu anestezic pentru diminuarea durerii (mai ales când durerea interferă cu mișcările intestinale), nitroglicerină sau creme care au în compoziție blocanți ai canalelor de calciu (pentru relaxaea mușchilor anali și în scopul creșterii fluxului de sânge local pentru a stimula vindecarea).

 

Tratamentul chirurgical este opţiunea vindecătoare atunci când tratamentul la domiciliu sau medicamentos nu au vindecat fisura anală și constă în sfincterotomia interna laterala. Se face o incizie mică în sfincterul intern anal ca sî se reduca presiunea anală de repaus. După operație, 30% dintre persoane pot avea dureri, sângerări sau incapacitatea de a controla gazele (incontinența pentru gaze) mai puțin de 10% dintre persoane au complicații de lungă durată.
Este important de înțeles că, o sfincterotomie înseamnă incizia mușchilor sfincterieni și nu închiderea fisurii. În anumite cazuri riscul pentru producerea incontinenței postoperatorii este prea mare pentru a justifica o sfincterotomie internă laterală. Aceasta este valabilă pentru femeile care dezvoltă o fisură în timpul nașterii, deoarece, în mod tipic, ele nu au o tensiune de repaus ridicată în sfincterul intern. În acest caz este necesară o anumită procedură numită suturarea de lambouri tisulare care poate fi făcută în locul sfincterotomiei. În această procedură, marginile fisurii sunt înlăturate și țesuturile sănătoase restante sunt cusute pentru a închide fisura. Folosind o procedură mai puțin obișnuită, medicul poate întinde anusul (dilatație anală) în timp ce persoana este sub anestezie. Scopul este acela de a întinde fibrele mușchilor ca să oprească spasmele și cicatrizarea defectoasă provocate de fisură. Oricum, este dificil să se controleze măsura întinderii iar riscul de incontinență este mare. Majoritatea doctorilor sugerează ca dilatația anală să fie abandonată ca tratament pentru fisura anală.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 
Programare