Mureșanu Camelia - Cabinet individual de psihologie

Adolescența poate fi considerată vârsta cea mai încărcată cu emoții: pierderea copilăriei este atât de dureroasă, provocările dezvoltării sunt atât de descurajante, vulnerabilitatea cauzată de insecuritate este atât de mare, cerințele de creștere sunt atât de multe, conflictele de independență sunt atât de frustrante, iar experiența maturizării este atât de complexă...
În această perioadă intensă de creștere fizică și, mai ales, psihică, este util ca adolescentul să fie ajutat de către un adult (părinte, educator sau psiholog) să învețe să-și gestioneze emoțiile într-un mod eficient, pentru că este mai ușor să formezi decât să repari.
Adolescentul este un adult în formare, iar instrumentele de gestionare emoțională învățate acum vor sta mai târziu la baza relațiilor semnificative ale vieții. "Am învățat să-mi ascund sentimentele față de părinți, iar acum soția mea se plânge că refuz să mă deschid în fața ei." – mărturisește un tânăr căsătorit.
Părinții sau adulții care îi învață pe adolescenți să-și gestioneze emoțiile trebuie să modeleze această abilitate în liniște, cu răbdare și cu o atitudine apropiată și nu în situațiile în care adolescentul trece prin stări de furie, nemulțumire sau deprimare. A striga să oprești țipătul adolescentului nu face decât să-l încurajeze să strige mai mult.
Adeseori, cei care nu știu să-și recunoască propriile emoții nu le pot înțelege nici pe ale celorlalți, considerând că ele sunt folosite ca arme ale manipulării, sensul lor profund ajungând să fie judecat cu neîncredere: ”Singurul motiv pentru care plângi este să mă faci să-mi pară rău pentru tine și să fac ce dorești tu”.
Chiar dacă pare ciudat, emoțiile sunt și o formă de comunicare și de înțelegere cu ceilalți. Ca și capacitățile noastre de a vedea, auzi, mirosi, atinge, intui și gândi, capacitatea noastră de a simți este un instrument important pentru conștientizarea de sine. La fel cum să fii orb sau surd te dezactivează parțial de lume, să îți desconsideri sau să nu îți recunoști emoțiile ("Nu știu cum mă simt!") poate să-ți restrângă contactul cu lumea, pierzând date importante, dar și o parte din complexitatea umană.
Printr-un fel de tradiție discriminatorie, fetele sunt mai obișnuite să vorbească despre emoțiile lor decât băieții, care sunt adeseori îndemnați să le suprime. Această distincție este greșită, deoarece împărtășirea sentimentelor este o parte normală și sănătoasă a discuțiilor din familie.
A înțelege emoțiile celorlalți și a avea capacitatea de a vorbi despre propriile sentimente ajută la deblocarea situațiilor dificile, conflictuale, aducând echilibrul, liniștea și... maturizarea.
SĂ AVEȚI EMOȚII PLĂCUTE ȘI SĂ VĂ BUCURAȚI DE ÎMPĂRTĂȘIREA LOR CU CEILALȚI!