Muzica lentă nu reduce durata delirului la pacienții vârstnici din terapie intensivă, dar ar putea avea beneficii în subgrupuri specifice

Un studiu clinic randomizat multicentric realizat între 2020 și 2023 la spitalele afiliate Indiana University School of Medicine și Mayo Clinic a evaluat efectele muzicii lente (60–80 bătăi pe minut) asupra delirului, durerii și anxietății la pacienții vârstnici ventilați mecanic din secțiile de terapie intensivă. Rezultatele publicate în JAMA Internal Medicine au arătat că intervenția muzicală nu a redus durata sau severitatea delirului comparativ cu ascultarea unei piste silențioase.
delirul este o stare acută de confuzie, frecvent întâlnită la pacienții critici, în special la cei vârstnici, și este asociat cu consecințe grave, inclusiv risc crescut de demență post-terapie intensivă și mortalitate sporită. Se estimează că 70–80% dintre adulții peste 50 de ani internați în secțiile de terapie intensivă dezvoltă delir.

În contextul în care majoritatea strategiilor farmacologice pentru prevenirea sau reducerea delirului s-au dovedit ineficiente, intervențiile non-farmacologice precum muzicoterapia au atras interes datorită potențialului lor de a modula stresul, anxietatea și activarea cerebrală. Cu toate acestea, dovezile științifice solide privind eficacitatea acestor metode au fost până acum limitate.

Despre studiu

Procesul Decreasing Delirium through Music in Critically Ill Older Adults (DDM) a inclus 158 de pacienți vârstnici (vârsta medie: 68 ± 9,2 ani; 45,5% femei) internați în secțiile de terapie intensivă ale spitalelor Indiana University Health, Eskenazi Hospital (Indianapolis) și Mayo Clinic (Rochester, Minnesota).

Pacienții au fost randomizați în două grupuri:

• Grupul intervențional: a ascultat muzică lentă (60–80 bpm), alcătuită din piese clasice și contemporane, de două ori pe zi, timp de până la 7 zile, prin tablete și căști cu anulare activă a zgomotului;
• Grupul de control: a ascultat o pistă de tăcere în aceleași condiții.

Designul studiului a inclus evaluatori orbiți la alocare și măsurători standardizate:

• Zile fără comă sau delir – numărul de zile fără delir sau comă (evaluat prin Confusion Assessment Method for the ICU și Richmond Agitation-Sedation Scale);
• Severitatea delirului – scor CAM-ICU-7;
• Durerea – scor Critical Care Pain Observation Tool;
• Anxietatea – evaluată prin scala vizuală analogică VAS-A.

Rezultate

Analiza intenție de tratare nu a arătat diferențe semnificative între grupuri în privința principalului rezultat – numărul de zile fără delir/comă. Media (IQR) a fost de 2,5 (0–5) zile în grupul cu muzică și 3 (0–5) zile în grupul de control (P = 0,66).

De asemenea, nu s-au înregistrat diferențe semnificative statistic pentru:

• Severitatea delirului – scor mediu CAM-ICU-7: 2,72 vs 2,56;
• Durerea – scor mediu CC-POT: 0,20 vs 0,61;
• Anxietatea – scor mediu VAS-A: 43,6 vs 28,8.

Totuși, analiza post-hoc a identificat tendințe favorabile la pacienții care au primit cel puțin șapte sesiuni de muzică lentă, precum și la cei tratați anterior cu benzodiazepine – o clasă de sedative asociată în mod paradoxal cu risc crescut de delir. În aceste subgrupuri, s-au observat mai multe zile fără delir sau comă, sugerând un potențial efect protector modest.

Siguranță și fezabilitate

Intervenția s-a dovedit sigură și fezabilă în mediul complex al secțiilor de terapie intensivă. Nu s-au raportat evenimente adverse grave, iar aplicarea prin aplicația Soundese iPad a permis monitorizarea precisă a „dozei muzicale”, demonstrând potențialul de implementare la scară largă în studiile comportamentale din terapie intensivă.

Interpretare și implicații

„Deși ideea muzicii calmante în terapie intensivă este intuitiv atractivă, rezultatele noastre arată că listele de redare prescrise nu reduc delirul, durerea sau anxietatea”, a declarat dr. Babar Khan, co-autor principal al studiului. El a subliniat că viitoarele cercetări ar trebui să vizeze intervenții personalizate și ghidate terapeutic, adaptate preferințelor individuale ale pacienților.

Coautoarea prof. Linda L. Chlan (Mayo Clinic) a adăugat că muzica reprezintă un stimul complex și semnificativ pentru creier, însă „prescrierea unor liste standardizate poate limita efectul terapeutic, în lipsa unei conexiuni emoționale personale”.

Concluzii

Rezultatele studiului DDM arată că muzica lentă ascultată de două ori pe zi nu modifică semnificativ durata delirului, severitatea acestuia, durerea sau anxietatea la pacienții vârstnici aflați sub ventilație mecanică. Totuși, semnalele pozitive observate în subgrupurile expuse la tratamente sedative și la un număr mai mare de sesiuni sugerează că muzica ar putea avea un rol adjuvant în terapiile personalizate post-ICU.

Implicațiile principale ale studiului:

• Clarificarea practicii clinice: Muzica lentă standardizată nu reduce durata delirului în terapie intensivă.
• Consolidarea dovezilor: Studiul oferă date riguroase într-un domeniu unde majoritatea intervențiilor farmacologice au eșuat.
• Direcții viitoare: Cercetările viitoare ar trebui să exploreze durate mai lungi, populații țintite (de exemplu, pacienți cu profiluri specifice de sedare) și intervenții bazate pe preferințele individuale ale pacienților.
• Fezabilitate demonstrată: Implementarea prin aplicație digitală asigură fidelitatea intervenției și posibilitatea extinderii în alte contexte clinice.

Studiul oferă o perspectivă echilibrată: muzica nu este un panaceu pentru delir, dar poate reprezenta o componentă valoroasă a abordărilor non-farmacologice personalizate în îngrijirea pacienților critici vârstnici.