Nanoplasticele ingerate pot afecta metabolismul glucozei și ficatul: dovezi dintr-un studiu pe animale

Un studiu preclinic realizat de cercetători de la University of California, Davis, prezentat la conferința NUTRITION 2025 a American Society for Nutrition (31 mai–3 iunie), aduce dovezi noi îngrijorătoare privind efectele potențial nocive ale nanoplasticelor ingerate. Rezultatele indică o legătură între expunerea orală la particule de polistiren și apariția intoleranței la glucoză și leziunilor hepatice la șoareci.

Context

Pe măsură ce materialele plastice se degradează, ele formează:

• Microplastice (<5 mm)

• Nanoplastice (<100 nm)

Aceste particule microscopice pătrund în lanțul alimentar prin pește, fructe de mare, alimente procesate, băuturi și chiar prin aer. Se estimează că un adult poate ingera anual între 40.000 și 50.000 de particule de microplastic, iar unele surse estimează valori chiar mai mari, de până la 10 milioane de particule/an.

Cercetările anterioare au semnalat prezența nanoplasticelor în plămâni, sânge, placentă și sistemul digestiv, dar efectele sistemice asupra metabolismului rămân încă puțin înțelese.

Despre studiu

Design experimental

• Studiul a fost realizat pe șoareci masculi în vârstă de 12 săptămâni.

• Toți animalele au primit o dietă standard pentru rozătoare.

• Grupul experimental a primit zilnic o doză orală de 60 mg/kg de nanoplastice de polistiren, o cantitate estimată pe baza expunerii umane și a studiilor anterioare pe animale.

• Polistirenul este un plastic omniprezent, folosit frecvent în ambalaje alimentare.

Motivația alegerii modelului

„Am vrut să simulăm modul în care oamenii sunt expuși în mod real la nanoplastice – prin alimente și băuturi,” a explicat Amy Parkhurst, doctorandă în laboratorul prof. Fawaz George Haj și bursieră la Clinical and Translational Science Center din cadrul UC Davis.

Rezultate

Comparativ cu grupul de control, șoarecii expuși la nanoplastice au prezentat:

• Intoleranță sistemică la glucoză (hiperglicemie postprandială semnificativă)

• Creșteri ale alaninaminotransferazei (ALT) – marker de leziune hepatică

• Creșterea permeabilității intestinale, un semn de compromitere a barierei intestinale

• Niveluri crescute de endotoxine circulante – posibile triggeri pentru inflamație sistemică și disfuncție hepatică

Aceste modificări sugerează o interacțiune directă între nanoplastice, bariera intestinală și metabolismul sistemic, în special asupra ficatului și controlului glicemic.

Implicații

„Rezultatele noastre susțin necesitatea unor studii suplimentare pentru a ghida reglementările privind micro- și nanoplasticele”, a declarat Parkhurst.

Aceste date întăresc ipotezele formulate de cercetările anterioare care au sugerat efecte adverse ale plasticelor la nivel celular, dar aduc în premieră dovezi de disfuncții metabolice sistemice legate de expunerea orală.

Direcții viitoare

Cercetătorii de la UC Davis, în colaborare cu Elizabeth Neumann, Ph.D., vor continua să exploreze:

• Bioacumularea nanoplasticelor în organe folosind tehnologia MALDI-MSI (Matrix-Assisted Laser Desorption/Ionization Mass Spectrometry Imaging)

• Modificările metabolice tisulare și inflamația asociată

• Evaluarea efectelor nanoplasticelor asupra altor țesuturi (rinichi, creier, pancreas)

Aceste investigații vor contribui la identificarea mecanismelor moleculare prin care expunerea la nanoplastice afectează sănătatea organismului pe termen lung.

Concluzii

Acest studiu adaugă dovezi experimentale puternice privind impactul nanoplasticelor ingerate asupra metabolismului glucozei și funcției hepatice. Având în vedere nivelul ridicat de expunere estimat în populația generală, autorii subliniază urgența:

• Stabilirii unor limite reglementate pentru nanoplastice în alimente

• Monitorizării expunerii umane și a surselor alimentare contaminante

• Dezvoltării unor politici de sănătate publică bazate pe date științifice solide

„Este nevoie de dovezi robuste pentru a ghida reglementările și eforturile de monitorizare”, afirmă Parkhurst, atrăgând atenția asupra unei crize emergente la intersecția dintre nutriție, toxicologie și sănătate publică.