Nivelurile serice de fier și îmbătrânirea biologică: ce ne spun ceasurile epigenetice?

Un nou studiu publicat în aprilie 2025 în revista Nutrients analizează asocierea dintre statusul fierului în organism și rata de îmbătrânire biologică, utilizând ceasuri epigenetice bazate pe metilarea ADN. Descoperirile oferă noi perspective asupra modului în care fierul în exces poate influența procesele celulare asociate cu îmbătrânirea și stresul oxidativ.

Context

Fierul este un element esențial pentru funcționarea celulară, implicat în transportul oxigenului, activitatea enzimatică și repararea ADN-ului. Evaluarea statusului fierului se face prin:

• Feritină serică – reflectă depozitele de fier

• Fier seric – măsoară fierul circulant legat de transferină

• Saturația transferinei – procentul de transferină ocupată cu fier

Nivelurile crescute de fier pot induce stres oxidativ prin formarea de specii reactive de oxigen (ROS), care pot deteriora celulele și ADN-ul. Bolile genetice precum hemocromatoza conduc la acumularea excesivă de fier și sunt asociate cu afecțiuni precum boala hepatică, cardiovasculară și diabetul.

Îmbătrânirea biologică este adesea estimată prin lungimea telomerilor leucocitari, dar mai recent și prin ceasuri epigenetice care utilizează semnătura metilării ADN-ului. Studiile privind legătura dintre statusul fierului și aceste ceasuri epigenetice sunt încă limitate.

Despre studiu

Studiul a inclus 1.260 de femei cu o vârstă medie de 56 de ani și un IMC median de 26 kg/m². S-au măsurat nivelurile serice de:

• Fier

• Feritină

• Saturație a transferinei

Acești parametri au fost corelați cu trei ceasuri epigenetice de îmbătrânire:

• GrimAgeAccel

• PhenoAgeAccel

• DunedinPACE

Analizele au fost ajustate pentru menopauză, statut socio-economic, fumat, alcool, exercițiu fizic și dietă.

Rezultate

Corelații între markerii fierului

• Fierul seric a fost strâns corelat cu saturația transferinei

• Nici fierul, nici saturația transferinei nu au fost corelate semnificativ cu feritina

• Feritina crescută a fost asociată cu o îmbătrânire biologică accelerată conform scorului DunedinPACE

Asociere cu ceasurile epigenetice

• Fierul seric a fost asociat cu o încetinire modestă a îmbătrânirii biologice, indicând reduceri de:

  • 0,02 la GrimAgeAccel

  • 0,04 la PhenoAgeAccel

  • 0,05 la DunedinPACE

• Saturația transferinei a fost asociată cu reduceri similare ale scorurilor de îmbătrânire

• La saturații ≥45%, relația a rămas pozitivă, dar cu efecte sub 0,03 deviații standard – insuficient pentru a indica o influență semnificativă

Feritina și îmbătrânirea accelerată

• Creșterea nivelului de feritină a fost asociată cu un ritm crescut de îmbătrânire epigenetică, consistent cu rolul stresului oxidativ în deteriorarea celulară

Interpretare și posibile mecanisme

„Asocierea pozitivă cu feritina susține rolul stresului oxidativ în accelerarea îmbătrânirii cauzate de expunerea cronică la fier.”
– autorii studiului

Cu toate acestea, relațiile inverse dintre fierul seric/saturația transferinei și îmbătrânirea epigenetică ridică întrebări. Autorii sugerează:

• Fierul în exces ar putea reduce lungimea telomerilor fără a influența direct metilarea ADN-ului

• În bolile cronice, inflamația poate determina anemie prin inflamație, caracterizată prin feritină crescută, dar fier seric și saturație scăzute

• În acest caz, îmbătrânirea biologică ar putea cauza anemia, și nu invers

Concluzii

• Feritina crescută este un posibil indicator de îmbătrânire biologică accelerată, sugerând un rol clar al stresului oxidativ

• Fierul seric și saturația transferinei sunt asociate cu o îmbătrânire mai lentă conform ceasurilor epigenetice, însă efectele sunt modeste

• Rezultatele subliniază necesitatea de a evalua separat depozitele de fier (feritină) față de transportul și circulația fierului (transferină/fier seric)