Noi dovezi leagă trăsăturile ADHD de activitatea fizică mai scăzută și stilurile de viață nesănătoase

Tulburarea de deficit de atenție și hiperactivitate (ADHD) este o afecțiune neurodezvoltată caracterizată printr-un model persistent de neatenție, impulsivitate și hiperactivitate care interferează semnificativ cu funcționarea socială, educațională sau profesională. Deși ADHD este diagnosticat frecvent în copilărie, simptomele persistă adesea și la vârsta adultă, unde prevalența este estimată între 2,6% și 6,8%. În pofida acestui fapt, ADHD-ul la adulți rămâne subdiagnosticat și insuficient tratat. Totodată, literatura recentă sugerează o asociere constantă între ADHD și comportamente nesănătoase, cum ar fi sedentarismul, fumatul și consumul de alcool sau droguri. Aceste comportamente ar putea contribui la scăderea calității vieții și la creșterea mortalității în rândul persoanelor cu ADHD.

Context: ADHD și costul subiectiv al efortului

Una dintre teoriile recente legate de ADHD este aversiunea față de costul efortului, adică tendința de a evita sarcinile care necesită efort fizic sau mental, chiar dacă acestea ar aduce o recompensă. Studiile anterioare s-au concentrat mai ales pe efortul cognitiv, însă acest studiu explorează pentru prima dată în mod sistematic relația dintre simptomele ADHD și costul perceput al efortului fizic în luarea deciziilor la adulți. Mai mult, se investighează cum această aversiune influențează comportamentele nesănătoase precum fumatul și sedentarismul.

Despre studiu

Eșantionul și abordarea transdiagnostică

Studiul Universității din Navarra, Spania a inclus 181 de tineri adulți (18–33 ani), dintre care 58 aveau un diagnostic clinic de ADHD. În loc să se compare grupuri distincte, cercetătorii au adoptat o abordare dimensională transdiagnostică, evaluând simptomele ADHD prin chestionare standardizate și analizând întreaga cohortă ca un continuum. Această metodă permite identificarea relațiilor subtile între simptome și comportamente, fără a depinde strict de etichetele diagnostice.

Instrumente utilizate

Participanții au completat două sarcini pentru a evalua modul în care efortul fizic influențează luarea deciziilor:

• EEfRT (Effort Expenditure for Rewards Task) – o sarcină în care participanții trebuiau să aleagă între o recompensă mică ușor de obținut sau o recompensă mai mare ce necesita un efort fizic semnificativ (apăsări rapide de tastă cu degetul mic al mâinii non-dominante).
• Sarcina de efort ipotetic – o serie de alegeri între o recompensă garantată fără efort sau 20 € pentru un efort fizic simulat (timp de alergat pe o bandă), cu variații controlate printr-un algoritm adaptiv. Aceasta estima constanta de reducere (k), un indice al aversiunii față de efort.

Alături de aceste sarcini, participanții au completat chestionare legate de simptomele ADHD (ASRS-18), activitatea fizică săptămânală (GPAQ), consumul de alcool (SIAC), indicele de masă corporală (IMC), fumat și consum de substanțe.

Rezultate

Deciziile legate de efort fizic

În sarcina EEfRT, probabilitatea și valoarea recompensei influențau semnificativ alegerile participanților. Persoanele aflate sub tratament medicamentos pentru ADHD erau mai dispuse să aleagă opțiunea mai dificilă, în special în condiții de incertitudine (recompensă cu probabilitate scăzută). Totuși, oboseala pe parcursul sarcinii reducea această tendință. De asemenea, simptomele de tulburare de coordonare motorie (DCD) și sedentarismul influențau negativ alegerile în favoarea opțiunii cu efort crescut.

În sarcina de efort ipotetic, ADHD era asociat cu o aversiune crescută față de efort (k mai mare), iar participanții cu scoruri mai ridicate la ASRS-18 evitau frecvent alternativa cu efort fizic. Alegerea era influențată atât de durata estimată a efortului, cât și de valoarea recompensei alternative.

Simptomele ADHD și stilul de viață

Analiza corelațiilor a relevat că:

• Simptomele ADHD sunt asociate cu o mai mare aversiune față de efort, scoruri mai mari la DCD și comportamente de fumat.
• Aversiunea față de efort (k mai mare) corelează cu un stil de viață sedentar (valori mai mici la GPAQ).
• Fumatul este asociat cu scoruri mai mari la ADHD, un IMC crescut și consum de alcool.

Modelele de regresie multiple au evidențiat:

• ADHD și aversiunea față de efort prezic un nivel redus de activitate fizică săptămânală.
• Simptomele ADHD prezic comportamente de fumat, independent de celelalte variabile.
• Nu s-a găsit o relație semnificativă între simptomele ADHD și consumul de alcool sau droguri în modelele principale.

Interpretări și implicații

Aceste rezultate sugerează că sensibilitatea crescută la costul efortului fizic poate fi un factor intermediar între ADHD și comportamentele nesănătoase. Cu alte cuvinte, evitarea activităților percepute ca solicitante fizic ar putea explica de ce persoanele cu ADHD au o predispoziție mai mare pentru sedentarism și fumat. Mai mult, efectul simptomelor ADHD asupra activității fizice este amplificat atunci când aversiunea față de efort este crescută.

Interesant este faptul că doar sarcina ipotetică de efort s-a corelat cu comportamentele din viața reală (sedentarism), ceea ce sugerează că recompensele ipotetice sunt mai predictive pentru deciziile cotidiene decât cele imediate și monetare. Totodată, simptomele ADHD s-au corelat cu simptomele DCD, subliniind conexiunea dintre disfuncțiile executive și motricitatea deficitară – un aspect adesea subestimat în practica clinică la adulți.

Limitări ale studiului

• Studiul nu a putut evalua efectul medicamentos în mod controlat, din cauza lipsei de completare a celei de-a doua vizite.
• Nu s-au colectat date subiective privind percepția efortului, ceea ce ar fi putut completa înțelegerea procesului decizional.
• Unele comportamente potențial relevante, precum utilizarea de ecrane sau activități educaționale, nu au fost evaluate.

Concluzii

Acest studiu oferă prima dovadă directă că simptomele ADHD la adulți sunt asociate cu o sensibilitate crescută la costul efortului fizic și cu stiluri de viață nesănătoase, în special sedentarismul și fumatul. Relația dintre aversiunea față de efort și activitatea fizică este mai puternică în cazul persoanelor cu ADHD. Rezultatele indică necesitatea integrării intervențiilor care vizează motivarea pentru efort fizic în tratamentele destinate ADHD la adulți. De asemenea, se conturează o posibilă interdependență între fumat, consumul de alcool și obezitate, sugerând că intervențiile multifactoriale pot fi mai eficiente.

În ansamblu, aceste descoperiri evidențiază nevoia de abordări personalizate și integrate care să ia în considerare nu doar simptomatologia, ci și profilul comportamental și decizional al pacienților cu ADHD.