Noul cel mai bun prieten al omului: ce ne pot învăța pisicile despre genetica umană și medicina de precizie

©

Autor:

Noul cel mai bun prieten al omului: ce ne pot învăța pisicile despre genetica umană și medicina de precizie

Deși se spune ca cel mai bun prieten al omului este câinele, medicul veterinar Leslie Lyons este de altă părere: avem de învățat foarte multe lucruri importante de la pisici, genomul felinelor fiind ordonat asemănător cu cel al oamenilor.
„Utilizarea pisicilor pentru cercetare nu primește atenția cuvenită, deoarece oamenii nu realizează avantajele acestei inițiative”, a afirmat Leslie Lyons, membru în cadrul Departamentului de Medicină Veterinară și Chirurgie de la Universitatea din Missouri. „Genomul câinelui sau al șoarecelui are cromozomii rearanjați, fiind destul de diferiți față de cei ai oamenilor, dar pisica domestică are gene care au aproximativ aceeași dimensiune ca ai oamenilor, precum și un genom care, în mod asemănător, este foarte organizat și conservat.”

Lucrarea medicului veterinar a fost publicată recent în jurnalul Trends in Genetics. În cadrul acesteia, Leslie Lyons detaliază argumentul conform căruia pisicile ar putea fi un instrument prețios pentru a ajuta cercetătorii să înțeleagă mai bine codul genetic uman, mai exact acele „fragmente” numite popular „materie întunecată”, corelat ca termen cu materia întunecată din univers, deoarece reprezintă o entitate misterioasă, necunoscută nouă.

Deși aceste fragmente întunecate reprezintă aproximativ 95% din ADN-ul uman, se consideră ca aceste informații genetice nu contribuie semnificativ la trăsăturile noastre caracteristice, fiind doar structurale. Cu toate acestea, utilizarea mamiferelor în studiile genetice de laborator este susținută de identificarea în genomul uman a aproximativ 10% regiuni conservate de-a lungul speciilor, ceea ce sugerează că un rol important.

Pisicile sunt în special utile pentru evaluarea acestor regiuni conservate, deoarece s-a dovedit că aceste mamifere dezvoltă boli genetice tocmai prin modificarea genelor respective, transformându-le într-un potențial model de cercetare. Aceste boli, printre care se numără și bolile renale, bolile polichistice, apar și la om, astfel că analizarea lor la pisici ar putea da naștere unor tratamente revoluționare prin medicină de precizie, țintind baza genetică a afecțiunilor.

„Pe măsură ce descoperim că, probabil, animalele au genele organizate în aceeași ordine ca la om, poate asta ne va ajuta să descifrăm ce se întâmplă cu oamenii. Lucrul cu un primat necesită fonduri semnificative, dar accesibilitatea și natura docilă a unei pisici le fac una dintre cele mai fezabile animale cu care să se poată lucra pentru a înțelege genomul uman.”

Un aspect important de menționat este posibilitatea clonării pisicilor, întrucât în anul 2001 a fost realizată prima clonă de pisică. Aceasta a fost denumită atunci pisica Cc sau CopyCat și a provenit prin utilizarea celulelor unei pisici cu blană neagră, albă și pete portocalii, deși pisica Cc nu a prezentat deloc aceste pete caracteristice. Descoperirile din acel an au contribuit major la înțelegerea geneticii, dar a adus, de asemenea, și multe întrebări noi, pentru care nu există, încă, un răspuns dovedit.

„Deci, dacă intrați cu pisica dumneavoastră pe ușa veterinarului și nu există o traumă, nu există o problemă de hrănire, s-ar putea ca pisica să aibă o problemă genetică. Veterinarii ar putea analiza genele și ar putea găsi mai rapid cauza afecțiunii. Ulterior, se poate dezvolta un tratament mai adecvat decât cel utilizat doar pentru tratarea simptomelor. Putem oferi un program de asistență medicală personalizat pentru animalele de companie și o finanțare mai mare ar pune toate piesele în loc, facilitând, ulterior, tratamentul oamenilor”, a adăugat autoarea lucrării.

sursa: Science Daily


Data actualizare: 02-08-2021 | creare: 02-08-2021 | Vizite: 89
Bibliografie
Man's new best friend: What cats can teach us about human genetics and precision medicine, link: https://www.sciencedaily.com/releases/2021/07/210728111322.htm
©

Copyright ROmedic: Articolul se află sub protecția drepturilor de autor. Reproducerea, chiar și parțială, este interzisă!

Alte articole din aceeași secțiune:

Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm:
 
 
 
Accept cookies Informare Cookies Site-ul ROmedic.ro foloseşte cookies pentru a îmbunătăţi experienţa navigării, a obține date privind traficul și performanța site-ului și a livra publicitate mai eficient.
Găsiți informații detaliate în Politica cookies și puteți gestiona consimțământul dvs din Setări cookies.