Nu toată lumea are o voce interioară: consecințele comportamentale ale anendofaziei

Cercetătorii Johanne Nedergård și Gary Lupyan au investigat efectele absenței vocii interioare asupra rezolvării problemelor și memoriei verbale. Participanții care nu aveau o voce interioară (conversații în mintea lor) au avut dificultăți semnificativ mai mari în a-și aminti cuvinte în ordine și în a identifica rime, comparativ cu cei care aveau o voce interioară puternică.
Studiul a inclus aproape o sută de participanți împărțiți în două grupuri: cei cu voce interioară puternică și cei fără voce interioară. Rezultatele au fost publicate în revista Psychological Science, iar cercetătorii au denumit această condiție „anendofazie”.

Experimente și rezultate

• Memorarea cuvintelor: Participanții fără voce interioară au întâmpinat dificultăți semnificative în a memora cuvinte similare fonetic sau ortografic.
• Identificarea rimelor: Aceștia au avut dificultăți în a determina dacă perechi de cuvinte rimează, deoarece nu puteau repeta cuvintele în minte.
• Alte sarcini: Nu s-au găsit diferențe semnificative în sarcini care implicau schimbarea rapidă între diferite activități sau distingerea între figuri similare.

Strategie alternativă

Oamenii fără voce interioară par să fi dezvoltat alte strategii pentru a compensa. De exemplu, unii au folosit mișcări diferite ale degetelor pentru a-și aminti tipuri distincte de sarcini.

Implicații și direcții viitoare

Deși diferențele de memorie verbală nu sunt evidente în conversațiile zilnice, absența vocii interioare ar putea avea implicații în terapii, cum ar fi terapia cognitiv-comportamentală. Cercetătorii intenționează să exploreze dacă absența vocii interioare afectează alte aspecte ale limbajului și gândirii lingvistice.

Aceste descoperiri deschid noi direcții de cercetare pentru a înțelege mai bine rolul vocii interioare în procesele cognitive și implicațiile practice ale absenței acesteia.

sursa: News Medical