O listă tot mai mare de viruși umani: suntem pregătiți pentru următorul focar?

Studiul intitulat Human viruses: An ever-increasing list a fost publicat în 2024 și urmărește să ofere o privire de ansamblu asupra numărului crescând de virusuri care infectează oamenii, precum și asupra impactului acestora asupra sănătății publice. Autorii analizează modul în care virusurile apar, se răspândesc și influențează populațiile umane, evidențiind totodată principalele provocări epidemiologice și măsurile preventive disponibile.
Pandemia de gripă din 1918, urmată de cele din 1957, 1968 și 2009, precum și de pandemia de COVID-19 (2019), a arătat cât de semnificativ poate fi impactul virusurilor emergente. În secolul trecut, virusuri precum Ebola (1976) sau HIV (1981) au apărut pe neașteptate, afectând milioane de persoane la nivel global. În plus, coronavirusurile au cauzat epidemii serioase de SARS (2002) și MERS (2012) înainte de declanșarea pandemiei actuale de COVID-19.

Pe lângă virusurile foarte patogene (Ebola, rabie, febra hemoragică Crimeea-Congo, etc.), în corpul uman există o multitudine de „virusuri silențioase” care alcătuiesc viromul uman, descoperite în mare parte prin tehnici metagenomice (secvențiere avansată). Mai mult de 10 milioane de secvențe virale sunt deja înregistrate în GenBank, ceea ce ridică întrebări despre câte virusuri umane au fost identificate și câte dintre acestea cauzează efectiv boli.

Metodologie și date statistice

Studiul pornește de la Virus Metadata Resource (VMR_MSL39_v4, 2024) publicat de Comitetul Internațional pentru Taxonomia Virusurilor (ICTV). Din 14 691 specii de virusuri listate aici, 3,5% au fost confirmate ca virusuri umane, rezultând 451 de specii (validate prin secvențe GenBank) și 62 de specii (susținute în principal de teste serologice). De asemenea, există peste 150 de virusuri umane neclasificate încă, dintre care 102 sunt diferite tulpini de papilomavirusuri (HPV).

În total, cercetătorii au analizat 451 de specii distincte, ce cuprind peste 1000 de „variante” (genotipuri/serotipuri). Aproximativ jumătate dintre aceste specii au genom ARN (majoritatea monocatenare, fie cu polaritate negativă, fie pozitivă), iar cealaltă jumătate sunt virusuri ADN. Mai mult de jumătate dintre aceste specii infectează și alte animale (artropode, păsări sau mamifere). Cu toate acestea, există și virusuri specializate strict pe om, care nu necesită gazde intermediare animale.

Clasificare pe familii și importanța Anelloviridae

Cele 451 de specii se împart în 40 de familii. Dintre acestea, Anelloviridae este cea mai numeroasă (include 82 de specii), reprezentând un grup intrigant de virusuri cu genom ADN monocatenar, circular, foarte diverse genetic. Primul anellovirus (Torque Teno Virus 1) a fost descoperit în 1997, iar astăzi se știe că Anelloviridae face parte din „anellomul” uman, detectat la aproape toți indivizii și posibil implicat în starea sistemului imunitar.

Virusuri patogene și oncovirusuri

Din cele 40 de familii, 30 includ virusuri umane considerate patogene (provocând boli neurologice, febre hemoragice, infecții respiratorii etc.). Mai mult, 5 familii conțin oncovirusuri umane clasificate oficial în Grupul 1 carcinogen:

• Papillomaviridae (cel puțin 12 tipuri HPV cu risc înalt, ex. HPV16),  
• Hepadnaviridae (ex. Virusul hepatitei B),  
• Flaviviridae (ex. Virusul hepatitei C),  
• Orthoherpesviridae (ex. Virusul Epstein-Barr, Virusul asociat sarcomului Kaposi),  
• Retroviridae (ex. Primate T-lymphotropic virus 1).

Aceste virusuri pot cauza diverse forme de cancer (cancer de col uterin, hepatocelular, limfoame etc.). În cazul HPV și HBV, există și vaccinuri eficiente, iar pentru HCV sunt terapii antivirale care pot duce la vindecare.

Abordarea categoriilor de virusuri pe lista OMS

Studiul trece apoi în revistă 29 de tipuri de virusuri considerate de Organizația Mondială a Sănătății (OMS) ca amenințări majore pentru sănătatea publică, grupate în trei categorii:

• Virusuri transmise prin artropode (arbovirusuri) - de exemplu dengue, Zika, febră galbenă, chikungunya, febră hemoragică Crimeea-Congo;  
• Virusuri zoonotice transmise fără vectori specifici (ex. Ebola, Marburg, Nipah, rabie, MERS-CoV, gripă A de la păsări sau porci, variola maimuței);  
• Virusuri strict umane (ex. HIV, virusurile hepatitice, rujeola, rubeola, poliovirus ș.a.).

Pentru fiecare dintre aceste categorii, autorii subliniază traseul epidemiologic, mortalitatea (uneori chiar 90% în cazul Ebola), rata infectării (ex. până la 400 milioane de cazuri anuale pentru dengue) și măsurile de prevenție (vaccinuri, igienă, echipamente de protecție, controlul vectorilor etc.).

Prevenție și eradicare

O secțiune importantă a studiului e dedicată metodelor de prevenție, care s-au dovedit a fi cu mult mai rentabile decât tratarea bolilor sau gestionarea epidemiilor. Vaccinarea rămâne principala metodă pentru virusurile prevenibile, OMS reamintind succesul eradicării variolei (în 1980) și eforturile susținute de eliminare a poliomielitei. Alte măsuri includ:  

• Practici de igienă (spălat pe mâini, dezinfectarea suprafețelor, apă potabilă curată);  
• Măsuri de protecție contra vectorilor (repelente, îmbrăcăminte adecvată, plase de țânțari, distrugerea locurilor de înmulțire a insectelor);  
• Screeningul sângelui/organelor la donare;  
• Măsuri de siguranță în spitale/laboratoare (echipamente de protecție, izolarea rapidă a cazurilor);  
• Protecția sexuală și consilierea privind transmiterea pe cale sexuală sau verticală (mamă-copil);  
• Vaccinuri adaptate periodic (cum e cazul pentru gripă) sau specifice (dengue, febră galbenă, HPV etc.).

Rezultate

În urma analizării tuturor datelor și a corelării informațiilor din bazele de date genetice (GenBank) și serologice, studiul a evidențiat următoarele rezultate principale:

• Numărul total de virusuri umane identificate până în prezent este în creștere. Dintre cele 14 691 de specii virusologice din lista ICTV, 3,5% (adică 451) sunt deja confirmate cu secvențe genomice specifice omului, plus 62 susținute serologic și alte peste 150 neclasificate.  
• Aproape jumătate dintre aceste 451 de specii se bazează pe genom ARN, iar cealaltă jumătate pe ADN, existând o diversitate uriașă de forme (virusuri cu monocatenă ARN negativă, pozitivă, virusuri cu genom segmentat, virusuri cu genom dublu catenar ADN etc.).  
• Răspândirea globală a virusurilor este facilitată de factori precum globalizarea, modificările climatice, defrișările și urbanizarea necontrolată. Acești factori permit vectorilor (ex. țânțarii Aedes sau Culex) și gazdelor animale (ex. liliecii, maimuțele, rozătoarele) să intre mai ușor în contact cu populațiile umane.  
• Amenințările majore (conform OMS) includ 29 de virusuri împărțite în trei categorii (arbovirusuri, zoonoze transmise direct și virusuri strict umane), fiecare dintre ele având particularități de transmisibilitate, manifestări clinice și măsuri de control.  
• Există vaccinuri pentru unele virusuri (ex. febră galbenă, rujeolă, rubeolă, hepatita B, poliomielită, HPV, gripă sezonieră), însă numeroase alte virusuri (dengue, Zika, Lassa, Nipah etc.) nu beneficiază încă de opțiuni terapeutice sau vaccinuri pe scară largă.  
• Profilaxia corectă (vaccinare, igienă, controlul vectorilor, măsuri de izolare, echipament de protecție etc.) poate reduce semnificativ povara acestor boli și scădea rata mortalității.  
• Tendința generală este apariția/reapariția unor virusuri provenite din rezervoare animale, iar specialiștii avertizează că următoarea pandemie ar putea fi cauzată tot de un virus respirator (ex. gripă sau un coronavirus necunoscut - „Boala X”).  
• Implementarea conceptului de „One Health” (monitorizarea integrată a sănătății umane, animale și de mediu) rămâne esențială pentru detectarea precoce a focarelor și prevenirea răspândirii globale.

Astfel, concluzia generală a studiului este că lista virusurilor umane continuă să se extindă, punând presiune asupra sistemelor de sănătate și a eforturilor de monitorizare și control. Măsurile de prevenție - de la vaccinare și igienă la eradicarea vectorilor și educația sanitară - sunt cruciale pentru a limita impactul viitoarelor epidemii și pandemii.