Oamenii de știință găsesc un truc mental care deblochează amintirile pierdute

Un studiu publicat în Scientific Reports a analizat modul în care modificările temporare ale reprezentării corporale pot influența recuperarea detaliilor autobiografice din copilărie. Prin utilizarea unei iluzii de „înfățișare” vizual-motorie online, cercetătorii au testat dacă asocierea cu o versiune copilărească a propriei fețe poate facilita accesul la amintiri episodice din acea perioadă.
Conștiința corporală de sine implică integrarea indiciilor multisenzoriale pentru a crea o reprezentare internă a corpului, un proces esențial pentru distingerea sinelui de mediu. Această reprezentare influențează procesele memoriei autobiografice, în special în recuperarea evenimentelor trecute care includ componente corporale. Studiile anterioare au demonstrat că iluzia corporală completă poate afecta atât codificarea, cât și reamintirea memoriei episodice.

Despre studiu

Participanții au fost expuși la o iluzie de „înfățișare” generată printr-o aplicație video, vizionând fie propria față modificată pentru a arăta ca în copilărie, fie fața nemodificată. Iluzia a fost generată prin sincronizarea sau asincronizarea mișcărilor capului cu imaginea video, creând condiții de iluzie puternică sau slabă.

Studiul a inclus 50 de participanți, fiecare evocând două amintiri din copilărie și două recente. Memoriile au fost evaluate pe baza a trei dimensiuni: rechemare liberă, întrebări specifice și conținut semantic. A fost utilizat un design experimental mixt cu analiză MANOVA și MANCOVA.

Rezultate

Forța iluziilor de „înfățișare”

• Iluzia vizual-motorie sincronă a generat un scor semnificativ mai mare pentru proprietatea feței și agenția feței în grupul care a vizionat o versiune copilărească a feței.
• Participanții cu față copilă au raportat o experiență mai intensă de copilărie și una mai slabă de adult, față de grupul de control.

Memoria autobiografică

• Memoria episodică din copilărie a fost semnificativ mai detaliată în grupul care a vizualizat fața copilă, indiferent de sincronizarea vizual-motorie.
• Nu s-au găsit diferențe semnificative în memoria semantică din copilărie sau în memoria recentă între cele două grupuri.
• Nu s-a observat un efect clar al sincronizării vizual-motorii asupra scorurilor de memorie, sugerând o limitare metodologică a efectului de iluzie.

Corelații suplimentare

• În grupul fără filtru de față, scorurile de agenție facială au fost corelate pozitiv cu rechemarea detaliilor episodice, în special în condiția asincronă.
• Acest rezultat sugerează posibilitatea ca o ușoară „disociere” de imaginea adultă a sinelui să faciliteze accesul la amintiri din copilărie.

Interpretare teoretică

Rezultatele susțin ipoteza că reprezentările corporale contribuie la formarea urmelor mnestice și că activarea acestor urme prin iluzii ale sinelui corporal facilitează recuperarea amintirilor episodice. Teoriile Multiple Trace și Trace Transformation susțin ideea că corpul contribuie direct la codificarea memoriei. Datele fMRI din literatura anterioară arată implicarea hipocampului și cortexului premotor în rememorarea evenimentelor cu integrare corporală crescută.

Implicarea modelului Self Memory System

Modelul SMS propune că interacțiunea dintre sine și memoria episodică stă la baza construcției memoriei autobiografice. Studiul de față adaugă componenta corporală implicită acestui model, sugerând că elementele somatice înregistrate la momentul codificării pot contribui la reconstrucția conștientă a amintirii.

Limitări și direcții viitoare

• Lipsa efectului de sincronizare vizual-motorie poate fi datorată limitărilor tehnice ale aplicației folosite.
• Nu s-a măsurat gradul de asemănare percepută între fața modificată și chipul real al participantului din copilărie.
• Chestionarul despre iluzie a fost completat înaintea interviului de memorie, posibil inducând un efect de așteptare.
• Nu s-a evaluat veridicitatea amintirilor, ceea ce deschide întrebări privind posibile amintiri false.

Concluzii

Acest studiu oferă primele dovezi empirice că modificarea temporară a sinelui corporal – în special prin înfățișarea copilăriei – poate facilita recuperarea unor amintiri autobiografice detaliate din acea perioadă. Aceste constatări deschid direcții de cercetare pentru utilizarea manipulării corporale implicite în explorarea memoriei inaccesibile, inclusiv din perioada amneziei infantile. Rezultatele sugerează că indiciile corporale congruente cu perioada amintită pot acționa ca declanșatori puternici ai memoriei.