Optimismul reduce riscul de demență cu 15%: studiu Harvard pe 9.071 de persoane urmărite 14 ani

Un nivel mai ridicat de optimism este asociat cu un risc semnificativ mai mic de a dezvolta demență, potrivit unui nou studiu al cercetătorilor de la Harvard T.H. Chan School of Public Health, publicat în Journal of the American Geriatrics Society.
Studiul a analizat date de la 9.071 de adulți americani cognitiv sănătoși din Health and Retirement Study - un eșantion reprezentativ la nivel național al adulților americani cu vârsta de 50 de ani sau mai mult - urmăriți pe parcursul a până la 14 ani pentru apariția demenței.

Idei principale

• O creștere de o deviație standard în nivelul de optimism a fost asociată cu un risc de demență cu 15% mai mic, după ajustarea pentru vârstă, sex, rasă/etnie, educație, depresie și afecțiuni cronice majore.
• Asocierea protectivă dintre optimism și sănătatea cognitivă a fost consistentă atât în subpopulația non-hispanică albă, cât și în cea non-hispanică de culoare.
• Efectul protectiv s-a menținut după controlul pentru starea inițială de sănătate și pentru multipli factori potențial confundanți, inclusiv în analize de sensitivitate.
• Optimismul a fost evaluat cu instrumentul validat Life Orientation Test-Revised (LOT-R) în primii doi ani de la prima măsurare a funcției cognitive a fiecărui participant.
• Autorii caracterizează optimismul drept un „activ psihosocial modificabil” - adică o trăsătură care poate fi antrenată și îmbunătățită prin intervenții psihologice, nu una fixă.
• Rezultatele susțin ipoteza că optimismul contribuie cauzal la sănătatea cognitivă, nu doar că persoanele mai sănătoase tind să fie mai optimiste.

Despre studiu

Design și eșantion

Studiul a utilizat datele din Health and Retirement Study (HRS), un studiu longitudinal reprezentativ la nivel național al adulților americani cu vârsta de 50 de ani sau mai mult. Dintre toți participanții, 9.071 de persoane cognitiv sănătoase au îndeplinit criteriile de includere: evaluarea optimismului prin LOT-R în termen de doi ani de la prima măsurare a funcției cognitive, absența demenței la valoarea inițială și disponibilitate de date de urmărire. Vârsta medie a participanților a fost de aproximativ 74 de ani, cu un număr de aproximativ 3.000 de persoane în subgrupul principal analizat.

Măsurarea optimismului și a demenței

Optimismul a fost evaluat cu Life Orientation Test-Revised (LOT-R), un instrument validat extensiv care măsoară așteptările generale pozitive față de viitor. Demența a fost evaluată pe parcursul perioadei de urmărire de până la 14 ani folosind un algoritm de identificare a demenței special conceput pentru a performa cu acuratețe în populații cu caracteristici demografice diverse, depășind limitele instrumentelor utilizate în studiile anterioare. Cercetătorii au ajustat rezultatele pentru vârstă, sex, rasă/etnie, educație, depresie și afecțiuni cronice majore.

Rezultate

Asocierea dintre optimism și riscul de demență

Fiecare creștere de o deviație standard în scorul de optimism a fost asociată cu un risc de demență cu 15% mai mic. Exprimat altfel, fiecare creștere de șase puncte în scorul LOT-R a corelat cu o reducere de 15% a riscului de demență după ajustarea pentru toți factorii de confuzie menționați. Persoanele cu scoruri mai ridicate de optimism la valoarea inițială au prezentat rate mai mici de demență pe întreaga perioadă de urmărire de 14 ani.

Consistența între subpopulații

Efectul protectiv al optimismului s-a menținut consistent atât în subpopulația non-hispanică albă, cât și în cea non-hispanică de culoare - un rezultat semnificativ, dat fiind că studiile anterioare de demență au fost adesea criticate pentru lipsa reprezentativității rasiale și etnice. Autoarea principală, Säde Stenlund, de la Harvard T.H. Chan School of Public Health, subliniază că aceasta este una dintre punctele forte metodologice cheie ale studiului.

Implicații clinice

Autorii propun optimismul ca potențială țintă pentru inițiativele de sănătate publică menite să reducă incidența demenței. Spre deosebire de mulți factori de risc pentru demență - cum ar fi vârsta sau predispoziția genetică - optimismul este o trăsătură modificabilă: poate fi îmbunătățit prin intervenții psihologice structurate. Autorii recunosc că „optimismul este un construct complex și nu este clar exact cum s-ar traduce în inițiative de prevenție a demenței” și consideră că această direcție merită cercetare viitoare.

Limitări

Studiul are design observațional și nu poate demonstra cauzalitate. Deși efectul protectiv a fost robust după ajustări multiple, nu poate fi exclus complet confundarea reziduală. Optimismul a fost evaluat o singură dată, fără a urmări evoluția sa în timp. Mecanismele biologice prin care optimismul ar putea influența riscul de demență (ex. reducerea inflamației cronice, comportamente de sănătate mai bune, răspunsuri la stres mai adaptive) nu au fost investigate direct în cadrul acestui studiu.

Concluzii

Studiul adaugă dovezi substanțiale că optimismul - ca trăsătură psihologică modificabilă - poate reprezenta un „activ” pentru sănătatea creierului la vârsta a treia. O creștere de o deviație standard în optimism a fost asociată cu un risc de demență cu 15% mai mic pe o perioadă de urmărire de 14 ani, efect consistent în subpopulații demografice diferite. Rezultatele susțin integrarea factorilor psihosociali pozitivi în cercetarea și politicile de prevenție a demenței.