Pandemia COVID-19 a amplificat stresul și a redus satisfacția vieții în rândul veteranilor, cu un impact disproporționat asupra femeilor

Veteranele post-9/11 ale armatei americane care fac tranziția la viața civilă au înregistrat declinuri mai accentuate ale bunăstării generale față de colegii lor bărbați după pandemia COVID-19, în domeniile profesional, relațional și social — deși au menținut un nivel superior al funcționării parentale față de bărbați.
Studiu, publicat în revista Chronic Stress a fost realizat de Clearinghouse for Military Family Readiness de la Penn State și a fost coordonat de Kimberly McCarthy, Keiths Aronson și Daniel F. Perkins. Analiza a comparat răspunsurile colectate înainte de pandemie de la peste 5.200 de veterani cu cele din perioada post-pandemică de la peste 3.100 de veterani, urmăriți timp de 6,5 ani după separarea din serviciu militar.

Idei principale

• Veteranele au raportat mai mult stres decât bărbații în mai multe domenii ale vieții, atât înainte, cât și după pandemia COVID-19; în unele cazuri, decalajul s-a lărgit după pandemie.
• Satisfacția profesională a scăzut pentru ambele sexe, dar declinul în stresul legat de muncă a fost mai pronunțat la femei; veteranele au raportat și rate mai mari de subangajare față de bărbați.
• Satisfacția socială a scăzut în timp pentru ambele sexe, cu un declin semnificativ mai abrupt la veterane.
• Satisfacția și funcționarea în relații au scăzut mai abrupt la femei, asociate cu dezechilibre muncă-familie, sarcini casnice inegale și suport emoțional redus din partea partenerului.
• În contrast, veteranele au raportat o funcționare parentală și o satisfacție legată de rolul de părinte mai ridicate față de bărbați la ambele momente de evaluare, deși ambele grupuri au înregistrat declinuri post-pandemice.
• Studiul arată că pandemia nu a creat probleme noi, ci a amplificat inegalitățile preexistente pentru femeile din comunitatea veteranilor.

Despre studiu

Design și surse de date

Studiul longitudinal a utilizat date din două studii conectate: Veterans Metrics Initiative și Veterans Engaging in Transition Studies. Participanții au fost militari care au servit după 11 septembrie 2001, urmăriți timp de 6,5 ani după separarea din serviciu. Analiza a comparat răspunsurile din perioada pre-pandemică (N > 5.200) cu cele din perioada post-pandemică (N > 3.100), utilizând instrumente standardizate de evaluare a stresului în patru domenii: activitate profesională, relații, conexiuni sociale și parentaj.

Contextul mai larg

Pandemia COVID-19 a impus femeilor — în general, nu doar veteranelor — o sarcină suplimentară legată de îngrijirea copiilor și schooling-ul la domiciliu, pe fondul unor inegalități preexistente în împărțirea responsabilităților casnice și al unui suport emoțional insuficient. Veteranele se confruntau deja cu subangajare mai mare și satisfacție profesională mai scăzută față de bărbați; pandemia a accelerat și amplificat aceste decalaje.

Rezultate

Domeniu profesional

Satisfacția la locul de muncă a scăzut pentru ambele sexe, dar stresul profesional a crescut mai abrupt la femei. Veteranele au raportat rate mai ridicate de subangajare față de bărbați, deși ambele grupuri au înregistrat o oarecare îmbunătățire a statusului de angajare în timp.

Domeniu social

Suportul instrumental (ajutor practic zilnic, sprijin la boală) a crescut ușor pentru ambele sexe, în timp ce suportul emoțional a scăzut pentru ambele grupuri. Satisfacția socială a scăzut mai abrupt la veterane față de bărbați.

Domeniu relațional

Satisfacția și funcționarea în relații au scăzut mai abrupt la veterane față de bărbați, asociate cu dezechilibre muncă-familie, sarcini casnice inegale și suport emoțional insuficient din partea partenerului.

Parentaj — un domeniu de reziliență

Veteranele au raportat o funcționare parentală și o satisfacție legată de parentaj superioare față de bărbați la ambele momente de evaluare. Totuși, ambele grupuri au înregistrat declinuri în funcționare și satisfacție parentală de la pre- la post-pandemie, sugerând că presiunile parentale s-au intensificat în această perioadă.

Implicații clinice

Autorii pledează pentru depășirea modelelor „universale" de beneficii și servicii pentru veterani, care nu răspund la diversitatea experiențelor de gen. Politicile eficiente ar trebui să adreseze: accesul la servicii de îngrijire a copilului, oportunități de angajare echitabile, modele de suport virtual pentru comunitate și abordări terapeutice care recunosc coexistența rezilienței și a vulnerabilităților.

Limitări

Eșantionul de veterani-părinți inclus în studiu a fost oarecum mai în vârstă față de datele demografice ale Departamentului Apărării din 2017, ceea ce poate subestima stresul în populațiile mai tinere de veterani post-9/11. Studiul nu acoperă integral toți veteranii-părinți.

Concluzii

Pandemia COVID-19 nu a creat probleme noi pentru veteranele americane care trec la viața civilă — a expus și amplificat inegalitățile preexistente. Declinurile mai accentuate în satisfacția profesională, socială și relațională la femei față de bărbați constituie un semnal de alarmă pentru politicile de suport al veteranilor: reziliența și vulnerabilitatea coexistă, iar strategiile eficiente trebuie să adreseze complexitatea vieții femeilor veterane — de la îngrijirea copiilor la oportunități de angajare echitabile.