ROmedic Cabinete medicale Iasi Cabinete Planificare familială Planificare familială Iasi

"Cum pot şti dacă am osteoporoză?"

Autor: Profesor Doctor Dumitru D. Branisteanu - Policlinica Profesmed, Iasi
Prof. Dr. Dumitru Brănişteanu, medic endocrinolog - Policlinica Profesmed, Iaşi: „Osteoporoza este o afecţiune caracterizată prin scăderea semnificativă a conţinutului mineral osos, urmată de o creştere a fragilităţii osoase si, consecutiv, a riscului de fractură la traumatisme mici (fracturi patologice). Pentru a fi în acelaşi timp rezistente şi elastice, oasele sunt alcătuite dintr-o textură proteică (colagen), care este mineralizată. În structura minerală a osului, un rol esenţial este deţinut de calciu, care formează împreună cu fosforul cristale de hidroxiapatită. Osul este un ţesut viu, în continuă modelare, în viaţa adultă existând un echilibru între procesul de distrucţie a osului îmbătrânit (osteoliză) şi cel de formare de os nou, care îl va înlocui pe cel vechi (osteoformare). Odată cu înaintarea în vârstă osteoliza - procesul de distrucţie a osului îmbătrânit - depăşeste procesul de formare de os nou.

Femeile pierd în medie 5% din masa osoasă în primii trei ani de după instalarea menopauzei.

Există numeroase cauze ale osteoporozei (adică de demineralizare osoasă cu scăderea rezistenţei osoase). Însă, cele mai frecvent întâlnite situaţii de pierdere de masă osoasă sunt reprezentate de statusul postmenopauzal la femei (osteoporoza postmenopauzală) şi de atingerea vârstei a III-a, indiferent de sex (osteoporoză senilă). În primul caz, lipsa hormonilor feminini (estrogeni) determină o creştere a osteolizei şi o scădere a osteoformării. Efectul global, dacă nu se intervine terapeutic, este o demineralizare osoasă progresivă, femeile pierzând în medie 5% din masa osoasă iniţială în primii trei ani de după instalarea menopauzei. În cazul osteoporozei senile, demineralizarea osoasă este strâns corelată cu deficitul de calciu şi vitamina D. Cum speranţa de viaţă a crescut în ultima vreme până la vârste înaintate atât la femei, cât şi la bărbaţi, asistăm la o adevărată pandemie a osteoporozei postmenopauzale şi senile, de proporţii comparabile cu cele ale diabetului zaharat.

Durerile de spate şi fracturi ale încheieturii pumnului: primele simptome ale osteoporozei.

Este de la sine înţeles că osteoporoza, aidoma diabetului zaharat sau altor boli cronice, nu se instalează peste noapte, pierderea de masă osoasă trecând iniţial printr-o perioadă asimptomatică. Primele oase care suferă sunt vertebrele (n.r. - oasele în formă de inel care alcătuiesc coloana vertebrală). Datorită acţiunii forţei gravitaţionale asupra lor, vertebrele fragilizate ale persoanei osteoporotice pot suferi microfracturi ce determină tasarea acestora şi durere. Aşadar, primele semne de osteoporoză sunt durerile vertebrale, mai ales după fracturi recente şi, odată cu trecerea timpului, tasările vertebrale ce determină deformări ale coloanei vertebrale (cifoză sau gheb) şi scădere în înălţime. Pe măsură ce oasele se fragilizează, pot apărea fracturi ale oaselor lungi, în urma unor traumatisme mici (căderi de la înălţimea corpului). Căderea pe mână determină apariţia de fracturi ale încheieturii pumnului (ale osului radial, sau Pouteau-Colles). Acestea se întâlnesc mult mai frecvent la femei în perioada postmenopauzală şi indică existenţa unor oase fragilizate de osteoporoză. La persoanele mai în vârstă de 70 ani poate apărea o altă fractură de temut - cea de şold, când se rupe „gâtul“ sau „colul femural“, ce se îmbină cu oasele bazinului. Această fractură apare de obicei după cădere în genunchi şi este extrem de invalidantă, putând fi o cauză de deces prin imobilizare la pat şi complicaţii adiacente (escare de imobilizare, pneumonie etc.)

La ce vârstă apare?

Deşi osteoporoza poate apărea la orice vârstă, atunci când există un teren predispozant, caracteristic ea se instalează mai repede la femei, la câţiva ani de la menopauză. Vârsta a treia nu cruţă nici bărbaţii de osteoporoză. Riscul de fractură de şold creşte exponenţial după vârsta de 70 de ani, atât la femei, cât şi la bărbaţi.

Ce investigaţii pot despista osteoporoza?

Evoluţia naturală a masei osoase la un procentaj mare din populaţia generală este către osteoporoză după o anumită vârstă. De aceea ar fi bine ca, încă din fazele incipiente, asimptomatice, femeile postmenopauzale şi persoanele de vârsta a III-a să fie supuse unei examinări care evaluează densitatea minerală osoasă. De regulă, se utilizează absorbtiometria duală cu raze X sau DXA pentru a afla masa osoasă a persoanei în cauză şi pentru a o compara cu valorile populaţiei generale. Prin această investigaţie simplă şi fără risc pentru pacient se pot selecta pacienţii cu osteoporoză asimptomatică deja instalată şi cu risc înalt de fractură. Tehnica este importantă şi pentru urmărirea în timp a eficacităţii unei terapii de protecţie a masei osoase. Examinarea poate fi repetată la 1-2 ani de la investigaţia anterioară. De menţionat este faptul că la persoanele cu risc de osteoporoză (femei postmenopauzale, bătrâni), chiar dacă densitatea minerală osoasă la primul consult, evaluată prin tehnica DXA, este normală pentru vârstă sau nu are valori sugestive pentru osteoporoză, trebuie instituit un tratament profilactic. Pasivitatea intervenţională în faţa unei densităţi minerale osoase normale este însoţită de riscul observării peste câţiva ani a unei scăderi importante a acestui parametru, eventual insoţită de apariţia de fracturi patologice. Aşadar, la femeile la menopauză şi la bătrâni prevenţia trebuie începută din timp. Asta înseamnă ca la această categorie de risc (femei postmenopauzale, bătrâni) să iniţiem măcar o suplimentare cu calciu (1 g pe zi) şi vitamina D (minimum 800 UI sau 20 mcg/zi). În cazul în care densitatea minerală osoasă este foarte scăzută sau pacientul a suferit deja fracturi patologice, suplimentarea cu calciu şi vitamina D nu mai este suficientă, trebuind să se adauge o medicaţie mai eficace din paleta existentă (bisfosfonaţi, ranelat de strontiu, raloxifen, denosumab, teriparatid). La femeile postmenopauzale se poate utiliza substituţia cu estrogeni, dar această terapie trebuie aleasă cu precauţie, din cauza riscurilor potenţiale adiacente, şi individualizată în condiţii de bună informare şi accept al pacientei.

Aflaţi ce risc de fractură aveţi.

Recent, tehnica DXA de evaluare a densităţii minerale osoase şi-a mărit potenţialul diagnostic prin utilizarea unui program de prognostic al riscului de fractură (Fracture Risk Assessment sau FRAX), accesibil online inclusiv pentru pacienţi. Diverşi parametri de risc (fracturi patologice în antecedente, utilizarea de corticoizi, alcool, tutun, greutatea mică, sedentarismul, rude de gradul I cu fracturi patologice, vârsta instalării menopauzei, densitatea minerală osoasă) trebuie completaţi şi programul aproximează riscul de fractură al oricărui individ trecut de 40 ani.

Factori de risc pentru osteoporoză:

- Orice persoană care are antecedente în familie;
- Femeile aflate în perioada de postmenopauză;
- Femeile care suferă de amenoree (absenţa menstruaţiei);
- Bărbaţii trecuţi de 60-65 de ani;
- Bărbaţii cu disfuncţii testiculare.

Dintre factorii de risc mai fac parte: sedentarismul, vârsta înaintată, greutatea mică, pierderea bruscă în greutate, dezechilibrul hormonal prelungit, terapia cu corticoizi, hipogonadismul, indiferent de sex, hipertiroidismul, menopauza precoce (înainte de 40 de ani), menstruaţiile neregulate, alimentaţia deficitară, imobilizare prelungită, consumul exagerat de alcool şi tutun, dezechilibrări şi căderi frecvente.
 
Programare