Politici pentru stimularea activității fizice în Scoția: provocări și direcții de acțiune

Un raport realizat de cercetători de la Universitatea Abertay și Universitatea de Vest a Scoției a analizat barierele sociale, economice și culturale care limitează participarea la activitate fizică. Studiul a vizat identificarea soluțiilor și formularea unor recomandări de politică publică pentru a stimula implicarea populației în mișcare și sport.
În ultimele două decenii, Scoția a avut mai multe strategii pentru promovarea sănătății și a activității fizice, dar datele arată că nivelul participării a rămas relativ constant. Noul cadru Physical Activity and Health Framework din 2024 propune o abordare bazată pe sistem, recunoscută internațional, dar implementarea sa ridică multiple dificultăți. Participanții la cercetare au subliniat că politicile trebuie să fie mai clare și adaptate realităților locale, dar și să abordeze inegalitățile sociale și economice care perpetuează sedentarismul.

Despre studiu

Studiul a fost conceput ca o analiză calitativă de tip studiu de caz, având ca obiectiv principal înțelegerea barierelor și oportunităților din domeniul politicilor de activitate fizică. Metodologia a inclus:

• 20 de interviuri semi-structurate cu 23 reprezentanți ai organizațiilor sportive, instituțiilor guvernamentale și altor actori-cheie.
• Explorarea rolului organizațiilor în contextul politic actual, prioritățile acestora și dificultățile în implementarea obiectivelor.
• Abordarea flexibilă a ghidului de interviu pentru a permite apariția unor teme neașteptate.

Etica studiului a fost validată de comisia de etică a Universității Abertay, cu accent pe consimțământ informat, anonimizarea participanților și protejarea datelor. Raportul se aliniază la recomandările internaționale privind adoptarea unei abordări de tip sistemic în promovarea activității fizice și sănătății.

Rezultate

Provocări majore identificate

• Diferențe între politici și implementare locală: deși strategiile naționale sunt bine concepute, aplicarea lor variază mult între cele 32 de autorități locale, generând inegalități.
• Modelul de finanțare: lipsa unui buget sustenabil pe termen lung și ciclurile anuale de finanțare împiedică planificarea și scalarea programelor eficiente.
• Inegalități sociale și economice: nivelul scăzut de activitate fizică este corelat cu sărăcia, dizabilitatea, vârsta și genul, aceste diferențe fiind accentuate prin efecte de intersecționalitate.
• Rolul educației: lipsa de formare a profesorilor de educație fizică și experiențele negative din școală influențează percepția asupra mișcării pe termen lung.
• Voluntariatul: sectorul depinde masiv de voluntari, dar nivelul de implicare a scăzut după pandemia COVID-19 și există riscul de suprasolicitare.
• Lacune în baza de dovezi: lipsa unor date coerente și comparabile limitează capacitatea de a fundamenta politici eficiente.

Perspective asupra politicilor actuale

Participanții au subliniat că mișcarea trebuie privită ca un concept mai larg decât sportul, care adesea este perceput ca fiind exclusivist. Promovarea mersului pe jos și a activităților accesibile reprezintă o cale mai incluzivă pentru a atrage persoanele sedentare. În același timp, este nevoie de claritate din partea guvernului privind raportul dintre sport, activitate fizică și sănătate publică.

Soluții propuse

• Intervenții timpurii: promovarea activității fizice din primii ani de viață și integrarea acesteia în educație.
• Programe țintite: sprijinirea categoriilor cu cel mai scăzut nivel de activitate (de exemplu, cei cu mai puțin de 30 minute de efort pe săptămână), cu politici adaptate specificului local.
• Prescriere socială: dezvoltarea unui cadru național care să sprijine recomandarea de activitate fizică în practica medicală primară.
• Utilizarea infrastructurii școlare: acces extins la facilitățile școlare pentru comunități, dincolo de programul educațional.
• Abordare sistemică: coordonare între sectoare (sănătate, educație, transport, comunități), cu responsabilități clare și resurse distribuite echitabil.
• Investiții pe termen lung: schimbarea modelului de finanțare de la cicluri anuale la planuri multianuale, pentru a permite schimbări culturale și structurale.

Exemplu de bună practică

Un studiu de caz din Glasgow a arătat cum autoritățile locale, în parteneriat cu organizații de sănătate și educație, au utilizat noul cadru pentru a dezvolta o strategie integrată de activitate fizică și sport. Procesul a inclus implicarea tuturor departamentelor, alinierea strategiilor la nivel de oraș și responsabilizarea colectivă pentru implementare.

Concluzii

Raportul evidențiază că, deși Scoția are politici solide pentru promovarea activității fizice, implementarea lor este îngreunată de lipsa resurselor, de diferențele locale și de abordările fragmentate. Participanții la studiu au subliniat necesitatea unui angajament politic puternic, a unei finanțări sustenabile și a unei schimbări culturale pentru a transforma activitatea fizică într-un element central al sănătății publice. O abordare sistemică, cu accent pe inegalități, intervenții timpurii și colaborare intersectorială, reprezintă direcția recomandată pentru viitor.