ROmedic Cabinete medicale Bucuresti Cabinete Sexologie Sexologie Bucuresti

Comunicarea asertiva – ce inseamna si cum imi este de folos?

Autor: Alexandra Ene

Dintre toate subiectele pe care ajung sa le discut cu majoritatea clientilor in sedintele de psihoterapie, comunicarea asertiva este intre cele mai frecvente. Cuvantul acesta – asertivitate – a devenit “la moda” in ultimii ani si il aud foarte des. Asertivitatea este cel mai eficient mod de a ne comunica dorintele si sentimentele, de a spune “nu”. Ne ajuta sa ne crestem probabilitatea ca o cerere a noastra sa fie acceptata si sa capatam ceea ce ne dorim, si in acelasi timp sa nu deterioram relatiile cu cei din jur, indiferent ca este vorba despre familie, partener de viata, colegi de munca sau chiar sefi. Este un mod de comunicare care ne poate ajuta in toate aspectele vietii, de la lucruri minore (cum ar fi returnarea unui produs achizitionat) si pana in situatii mai importante (cum este cand avem de-a face cu institutiile statului, si functionarii sai epuizati de atata comunicare cu publicul larg).

 

In functie de familia in care am crescut, mediul inconjurator si cultura zonei, dar si personalitatea proprie, oamenii in general tind sa comunice intr-unul din urmatoarele moduri:

 

  • Pasiv: Sunt foarte amabil si accept orice cerinta. Ocazional incerc sa transmit ceea ce vreau intr-un mod subtil, prin cateva apropouri, insa daca celalalt nu a inteles si nu imi satisface dorinta nespusa, ma voi resemna si accept situatia asa cum este. Avantajul acestei abordari este ca nu supar pe nimeni, si nu pierd relatiile importante pentru mine. Dezavantajul este ca nu imi cer drepturile, si nu le primesc.
  • Agresiv. Imi exprim dorinta brutal, critic, acuzator, ostil. Avantajul acestei abordari este ca spun ce vreau, si deseori chiar primesc, insa nu tin cont de sentimentele si drepturile celorlalti, si din cauza asta risc sa pierd relatiile.
  • Pasiv – agresiv. Un amestec intre primele doua, comunicarea pasiv – agresiva inseamna nici sa nu cer direct ceea ce am nevoie, dar sa fiu foarte suparat in sinea mea si sa imi manifest supararea in moduri indirecte. Persoana pasiv agresiva isi reprima atat de tare furia incat de multe ori nici nu isi da seama ca este suparata. La baza acestui tip de comunicare sta ambivalenta intre dorinta de a se exprima, si teama de reactia celuilalt. De multe ori accepta ceea ce i se cere, si apoi “uita” sa faca o parte importanta, sau face o treaba atat de proasta incat sa nu mai fie solicitat pe viitor.

 

Si asa ajungem la comunicarea asertiva, cea pe care o recomand si despre care am convingerea ca ofera cele mai bune sanse sa ni se spuna “da”, fara sa riscam sa deterioram relatiile. Comunicarea asertiva este un mod de a ne cere drepturile si de a ne exprima emotiile, in acelasi timp pastrand o atitudine respectuoasa fata de ceilalti si fara a incalca drepturile lor.

Majoritatea dintre noi am crescut intr-o cultura in care nu se prea face diferenta intre “m-ai infuriat” si “sunt furios”. Prima este o acuzatie. A doua este o afirmatie despre mine si starea mea actuala. Cunoscand diferenta dintre cele doua, multe discutii care ar fi degenerat in scaldaluri in toata regula vor fi doar dialoguri constructive, in urma carora fiecare va fi multumit.  

Multi dintre noi am preluat acel mod de a gandi,  chiar si fara sa ne dam seama, in care interlocutorul este responsabil pentru ce simtim noi, pentru ca nimeni nu ne-a invatat ca exista si alta perspectiva. Totusi, in situatii identice, doua persoane diferite vor avea emotii diferite sau la intensitati diferite. Dupa acelasi conflict in urma caruia o persoana este foarte trista, alta ar putea sa se simta umilita, furioasa, sau chiar sa nu o deranjeze deloc. Ceea ce simtim depinde in foarte mare masura de felul in care percepem un eveniment, si ce inseamna pentru noi. Emotiile noastre ne apartin, si pentru a putea comunica asertiv este important sa ni le asumam.

Atunci cand comunic asertiv, nu vorbesc despre celalalt, ci despre mine. Asta inseamna ca obisnuitele “M-ai infuriat”, “Ma intristezi” sau “Ma faci sa plang” devin mai degraba “Simt furie cand ...”, “Ma simt trist cand ... “  si “Imi vine sa plang cand...”. Pe langa faptul ca este o exprimare mai corecta, are si avantajul de a nu suna ca o acuzatie sau critica. Un om care se simte acuzat este mult mai interesat sa se apere decat sa asculte ce ii spun, si in felul asta intru direct in zona de conflict, unde am sanse foarte mici sa mai primesc ce vreau.

Incerc sa spun exact ce imi trebuie, mai degraba precis decat generalizat. De exemplu, in loc de “am nevoie sa ma mai ajuti si tu la curatenie din cand in cand”, as putea spune “imi este greu sa dau cu aspiratorul, fa-o tu te rog, nu e nevoie decat o data pe saptamana“. Lucrurile despre care poti sa crezi ca sunt de la sine intelese, celuilalt poate ca nici nu i-au trecut prin minte. “Din cand in cand” poate fi interpretat ca o data pe an, sau de cateva ori pe zi. Pentru un rezultat cat mai bun, cerinta o formulez la persoana I, “EU am nevoie sa ma ajuti”, nu “TU ar trebui sa ma ajuti”.

 

Pentru ca celalalt sa poata intelege mai bine in ce situatie ma aflu, incerc sa imi exprim clar sentimentele, si in plus explic cu ce ma ajuta ceea ce cer. Poate ca sotul o sa accepte mai usor sa spele el vasele, dupa ce afla ca am dureri intense de coloana si imi risc sanatatea stand asa mult timp in picioare.

 

Nu in ultimul rand, ca sa ma asigur ca mesajul meu este inteles corect in totalitate, incerc sa fiu empatic si sa tin cont de sentimentele celuilalt. Uneori ceea ce cerem poate fi dificil de indeplinit, sau celalalt poate avea impresia ca face deja destule concesii. Simplul fapt ca arat ca imi pasa, indulceste situatia si creeaza o punte emotionala.

In final, cum suna o cerere asertiva?

 

“Stiu ca esti foarte obosit cand te trezesti dimineata la ora 5 sa pleci la serviciu, si apreciez faptul ca incerci sa nu faci galagie. Eu am un somn foarte superficial, si daca este lumina ma trezesc si nu mai pot sa readorm. As vrea sa te rog sa inchizi usa la dormitor dupa ce iesi, pentru ca lumina din hol imi bate direct in ochi, si daca sunt prea nedormita nu ma mai pot concentra la serviciu ”.

 

Daca nu invatam sa fim asertivi, riscam ca din frustrare sa ne iasa pe gura ceva de genul:

 

“Da chiar nu te gandesti un pic ca lumina aia imi bate in ochi?”

 

“Normal ca tre sa se trezeasca toata casa daca stapanul e in tura de dimineata, ca doar serviciul meu nu e la fel de important”

 

“Poate mai bine incepem sa dormim separat.”

 

Chiar daca inveti sa comunici asertiv, asta nu iti garanteaza ca vei obtine intotdeauna ceea ce ceri, insa ti-ai maximizat sansele. In plus, prin faptul ca ti-ai exprimat clar intentiile si dorintele, ai fost autentic, ceea ce creste sansa pentru apropiere si respect. Pe de alta parte, in functie de ce anume ceri, si celalalt poate avea dreptul sa te refuze.

 

Daca ai deja o relatie conflictuala cu cineva, este posibil ca la inceput celalalt sa perceapa mesajele tale ca fiind agresive chiar daca le exprimi intr-un mod asertiv. Alte persoane pot fi nerezonabile prin personalitatea lor, si se vor infuria sau iti vor purta ranchiuna doar pentru ca ai cerut ceva la care aveai dreptul. Daca vei intalni astfel de situatii, aminteste-ti ca fiecare persoana este responsabila doar pentru propriul sau comportament, si ca atata timp cat nu incalci drepturile altora, ai voie sa ceri si sa faci orice.

 

Ce NU este comunicarea asertiva?

In practica mea terapeutica, am intalnit persoane care credeau ca pentru simplul fapt ca cereau direct ce voiau, asta insemna ca ei comunicau asertiv.  Insa dupa cum am aratat in exemplele de mai sus, si in comunicarea agresiva persoana cere direct, insa cererea nu tine cont de drepturile, dorintele si sentimentele celuilalt. Asadar, este extrem de folositor sa ne exprimam cu respect si cu acceptarea posibilitatii unui refuz.

 

Cu drag,
Psiholog Alexandra Ene
0742407534