LASĂ TRECUTUL SĂ FI TRECUT!
Doi călugări au pornit într-o călătorie spirituala prin munți. Voiau să afle cât mai multe despre ei înșiși și despre relația lor u lumea. În acest scop, se îndreptau spre o mănăstire îndepărtată unde un dascal renumit împărtășea învățături despre dezvoltare spirituala. Nu toate călătoriile sunt floare la ureche iar călugării nu erau siguri de ceea ce se afla în fata lor, dar s-au așternut la drum cu convingerea că scopul merita orice dificultăți le-ar fi fost date spre întâmpinare.
Daca ar fi crescut în teama evenimentelor neașteptate care ar fi putut să îi pândească sau daca imaginația lor ar fi proiectat provocări în obiecte de frica și groaza, poate ar fi decis să nu se aventureze vreodată dincolo de pereții protectori ai căminului lor monastic. Numai faptul că au avut mereu limpede în minte tintă lor i-a pregătit pentru a face fata greutăților și a-și începe calatorria inițiatică.
Nu a trecut mult și au dat piept cu prima provocare. Un râu învolburat le bloca drumul. În vreme ce stăteau locului cercetând pe unde să-l treacă mai ușor, ceva le-a distras atenția. Dincolo de mugetul apelor furioase puteau să distingă niste suspine triste și disperate.
După ce au căutat puțin, le-au găsit sursa. O femeie se ascundea în adăpostul unei roci, plângând în hohote violente. -Am fost atacata și jefuita, a rostit printre lacrimi și suspine. În timp ce mă întorceam de la piață cu singura hrana pe care și-o putea permite familia mea în săptămână următoare, o banda de hoți m-a atacat. Jefuitorii mi-au furat cumpărăturile și, amenintandu-mă cu cuțitul, m-au pus să le dau majoritatea hainelor mele, lasandu-mă aici, în frig, singura și aproape goala.
Primul călugăr, plin de compasiune și fară a ezita o clipa, și-a scos stratul exterior al hainelor sale monahale. - Uite, ia asta, i-a oferit, infasurandu-i-o gingas în jurul umerilor. Apoi a întrebat-o cam pe unde se afla satul ei și astfel a aflat că acesta era dincolo de rău, la câțiva kilometri în susul malului. Călugărul a întrebat-o daca voia să fie traversata răul pe sus, că să fie în sigura că ajunge u bine și uscata dincolo de rău. După ce femeia a consimțit, a ridicat-o pe brațe și a trecut-o astfel răul, lasând-o delicat la pământ pe partea cealaltă. Apoi a condus-o pe tânără femeie în satul ei, pentru a se asigura că nu pățește vreun alt necaz pe drum.
Chiar înainte să intre în sat, a scos o cantitate modesta de mâncare pe care o cara pentru propria lui călătorie și i-a dat-o ei. I-a urat liniște și fericire, înainte de a se întoarce și a-și vedea mai departe de drumul lui.
Al doilea călugăr nu a mai putut să-și stăpânească emoțiile: -Ce ai făcut? Am depus amândoi jurământ de celibat, am jurat să nu atingem femeile sau să avem contact cu ele iar tu ridici o femeie pe jumătate goala, o iei în brațele tale și o treci raul…Cum e posibil asta, cum nu ai gândit ce faci, compromiți toată călătoria noastră!
Primul călugăr a deschis gura pentru a raspunde dar însoțitorul lui nu i-a permis, era mult prea furios și intrigat.
-Ai însoțit-o de-a lungul malului până în satul ei, ai adăugat fară rost kilometri la călătoria noastră, pierdem astfel o parte din învățămintele maestrului. În plus, i-ai dat mâncarea ta, straiele tale, aveam nevoie de ele în călătorie. Fară o sutana și de-ale gurii s-ar putea să nu ajungem niciodată la mănăstire! Ai distrus tot ce am construit împreună, ne luam adio de la dezvoltare spirituala! Și timp de ore în sir, călugărul a continuat să-și dojenească colegul milostiv pentru mila lui.
În cele din urma, călugărul care purtase femeia la trecerea răului s-a oprit. Și-a privit companionul direct în ochi și i-a spus senin:
-Eu, macar când am ajuns la malul celalalt, i-am dat drumul.