Michael cu Ted-un tânăr alcoolic se uită în urmă
Ted are optsprezece ani și este fiul unui profesor universitar; mama sa, consilier la liceu, nu și-a dat seama că fiul ei are o problemă cu băutura de mai bine de cinci ani. După trei arestări și câteva episoade înspăimântătoare care s-au sfârșit la camera de garda, părinții lui Ted i-au dat un ultimatum: să renunțe la băutură și să continue să locuiască acasă sau să se mute.
Ca parte din terapia de recuperare,Ted a devenit mai deschis să vorbească despre problemele lui. Când bărbații consumă alcool sau droguri, de obicei nu sunt capabili să reflecteze asupra problemei lor cu prea multă claritate. Dar Ted se recuperează, vrea să ne spună pe unde a fost și să ajute alți băieți să facă alegeri mai bune. Primul lucru care te izbește la Ted este cât de bine arată. E un tip foarte atrăgător, foarte expresiv, foarte popular între fete. Vorbește cu atenție, plin de energie și de dorință de a ajuta. Desigur, în ceea ce-mi spune, se vede influența confesiunilor de la întâlnirile Alcoolicilor Anonimi. Și de ce nu s-ar vedea? A fost la multe întâlniri ale AA până acum.
Intenționasem să petrec o oră cu Ted, până la urmă, ora aceea s-a transformat în două ore și jumătate. Era fascinant iar povestea lui era tulburătoare, I-am fost recunoscător că mi-a împărtășit-o.
Ted a băut prima data în clasa a șaptea și a început să fumeze marijuana în același an. Până a intrat la liceu, era deja alcoolic. Ted și-a descris călătoria spre alcoolism ca pe una care a început cu o curiozitate plictisită și cu plăcere și a crescut cu sprijinul grupului său de prieteni. Beau împreună și, de obicei, aveau grijă unul de altul când unul dintre ei leșina sau i se făcea rău. Era vorba de preocuparea și de relaționarea care nu ar fi avut loc fară alcool, ca „liantul” care să țină aceste legături laolaltă. Aflați sub influența alcoolului, acești băieți puteau să discute unul cu altul despre sentimente-oricât de amorțite erau de alcool sau de droguri- și puteau să împărtășească o camaraderie de ordin fizic, care ar fi fost ridiculizată de ceilalți dacă ar fi fost treji.
La fel că majoritatea băieților de treisprezece ani, Ted nu se gândea la motivele pentru care consuma alcool și marijuana.
-Mă îmbătam doar că să mă îmbăt. E greu de spus de ce. Cred că beam ca să uit, dar nu ca să uit ceva anume. Nu m-am gândit niciodată mai departe de faptul că, chiar îmi plăcea senzația, la motivele pentru care mă îmbătam. Da, beam pentru că iubeam senzația pe care mi-o dădea beția. Îmi amintesc că stăteam acolo și îmi spuneam:” încearcă să te îngrijorezi cu privire la ceva, încearcă să te îngrijorezi. Hai, gândește-te la ceva și încearcă să te îngrijorezi!” Și pur și simplu nu puteam, pentru că trăiam momentul și făceam orice voiam și asta mă făcea incredibil de fericit. Aveam un sentiment indestructibil că pot să fac orice și să fiu orice și nu va conta, chiar dacă a doua zi dimineața trebuia să mă trezesc și să mă gândesc: „O, Doamne, ce-am făcut aseară?” sau chestii de genul asta. Cel puțin în momentul ăla puteam să fac și să spun ce gândeam cu adevărat. Parcă eram nebun, era distractiv, făceam lucruri pe care nu
le-aș fi făcut în mod normal dacă n-aș fi fost beat-știi, să-mi trăiesc viața mai liber. Băutura e aproape ca o evadare. Poți să fii orice vrei să fii și să te trezești și să suporți consecințele, dar nu în același mod, știi?
Unul din motivele pentru care beam și pentru care beau mulți oameni e că aproape îți oferă o scuză să acționezi fără să gândești. Parcă e acceptabil din punct de vedere social să bei și să te porți că un dobitoc. Poți să te duci și să-ți faci de cap și să spui: „Eram beat” și asta e ok. Așa că e bine pentru toată lumea.
Ted înțelegea că alcoolul funcționa ca o scuză convenabilă-și acceptată din punct de vedere social- ca să evite să-și asume răspunderea pentru faptele lui. Putea să bată pe cineva sau se poarte urât cu o fată sau să fie nesimțit în toate modurile în care un băiat poate fi nesimțit și nu era forțat să fie răspunzător pentru asta; nu era motivat nici să-și examineze comportamentul și nici să încerce să se poarte mai matur data viitoare. Avea o scuză pentru a se purta mereu ca un adolescent.
Deviat de la cursul normal de droguri și alcool timp de cinci ani, Ted pățise că "Rip van Winkle”- căzuse într-un somn profund și își ratase cinci ani din viață, inclusiv toate experiențele emoționale de învățare care vin odată cu prietenia, cu relațiile amoroase și cu exersarea efortului și a valorilor personale.
Asta înseamnă multă educație emoțională de recuperat și nu există mod de a toci pentru examen sau de a copia ca să iei o notă de trecere.
DAN KINDLON, MICHAEL THOMPSON
Sa fiţi sănătoşi, veseli şi cu inimă curată, dragii mei!
Psihoterapeut/ Psiholog clinican/ Consilier în adicţii Adina Gîdiuţă
Tel. 0748225151