Exista o criza a barbatilor la 40 de ani?
Autor: Pescaru Valentin
Se discuta de multa vreme daca exista cu adevarat o criza a barbatilor care se apropie de varsta de 40 de ani – asa numita middle age crises (criza varstei de mijloc). Dupa multi specialisti fiecare varsta are cate o „criza” – 20, 30, 40, 50, fiind in relatie mai degraba cu o anume etapa de viata, care vine „la pachet” cu niste situatii caracteristice. Dupa alti specialisti acestea nu pot fi numite crize caci trecerea dintr-o etapa de viata in alta inseamna provocari, dificultati si deci eforturi necesare pentru dezvoltare, altfel etapa nu este depasita.
Incercand sa abordam subiectul echidistant nu putem insa sa nu prezentam cateva aspecte specifice ale varstei de +/- 40 de ani:
a) reprezinta aproximativ jumatatea vietii unui barbat, ceea ce inseamna ca toate deciziile majore de pana acum ar fi trebuit sa fie convergente intr-un punct care ar fi foarte aproape de telurile de viata ale unui barbat:
- sa fi incheiat formarea educationala si sa fie pe o traiectorie profesionala stabila si avansata, adica sa stie deja ce profesie doreste in viata si sa fi facut deja pasi importanti in directia respectiva
- daca punctul anterior a fost indeplinit „cu succes”, sa aiba o situatie materiala stabila/in imbunatatire (o masina achizitionata, o casa la care plateste chirie sau rate etc.)
- sa fie intr-o relatie stabila cu perspectiva de casatorie sau casatorit deja, cu eventual un copil
- sa-si fi implinit destul de multe din „nebuniile tineretii” (din toate punctele de vedere !!!) astfel incat sa nu aiba prea multe frustrari de genul „cum ar fi fost daca...”
b) tocmai din motivele aratate mai sus apare o analiza/evaluare a vietii de pana acum si apar si nemultumirile (daca este cazul) de rigoare - dorinte, teluri neatinse si care mai mult se indeparteaza decat se apropie (mai ales daca barbatul se compara cu altii care „au avut noroc”, daca raspunde la presiunile sociale legate de obligatia barbatului de a avea succes in viata, succes vazut tot mai mult prin prisma posesiunilor materiale etc.)
c) cu cat barbatul se considera mai departe de stereotipurile si de modelele sociale apare ideea ratarii, a faptului ca este „prea tarziu” ca nu mai poate face nimic, etc. si poate apare o tristete ce poate conduce la aparitia unei stari depresive, cu un maxim catre varsta de 50 de ani
d) pentru barbatii care au inceput viata „in forta”, sarind peste etapele firesti, respectiv au deja o familie intemeiata, cu copii mari (18-20 ani), apare o situatie paradoxala, ca si cum s-ar intoarce in timp, inaintea/in momentul casatoriei: se simt eliberati de niste responsabilitati aparute prea devreme, inainte sa-si consume „nebuniile tineretii” (de care vorbeam mai sus ) si apare dorinta trairii a ceea ce nu au trait la timpul potrivit – isi schimba modul de viata, de comportament, ca si cum ar fi tineri, incep sa frecventeze cluburile, sunt atrasi de femei mai tinere, toate acestea ducand, desigur, la conflicte cu sotia si, deseori, la divorturi. Probabil nu intamplator in jurul varstei de 40 de ani se afla un varf al ratei divorturilor
e) la multi barbati apare o crestere (aparent inexplicabila) a nivelului de testosteron. O explicatie exista si ea rezida in faptul ca, cu cat barbatii acestia se considera mai impliniti (au o situatie materiala, profesionala, sociala buna), mai fericiti, cu atat ei se simt „mai barbati”, mai siguri pe ei, si se vor comporta ca atare. Este motivul pentru care se considera ca barbatul de 40 de ani este „in floarea varstei” sau la maximum de functionare. Nivelul acesta de energie duce implicit la o crestere a dorintei sexuale, a dorintei de a experimenta lucruri noi, iar daca aceasta nu este „impartasita” de partenera, pot apare conflicte si iesiri „in decor” – a se citi „cu alte femei”
f) sunt destui barbati de 40 de ani care, multumiti de cele realizate pana acum isi permit sa se relaxeze, sa incerce activitati noi, lucruri noi, sa calatoreasca mai mult, lucruri care pot duce la tensiune in familie, caci incep sa-si neglijeze obligatiile de familie
g) pe de alta parte, sunt multi barbati care abia acum descopera placerea familiei, a timpului petrecut cu copii si cu sotia, si incearca sa gaseasca noi activitati in comun, organizeaza concedii, vacante etc. Este varsta despre care multi barbati vorbesc cu o placere deosebita si pentru care inseamna fericirea gasita
h) exista barbati care abia acum isi descopera adevarata vocatie si, daca pana acum au facut bani, o situatie materiala, o familie, de acum vor face ce le place, fapt ce reprezinta o adevarata sursa de energie, de relansare pentru ei, cu un potential foarte mare de implinire si succes personal
i) varsta de 40 de ani este prilej de reflectie si din punct de vedere fiziologic - daca barbatii si-au neglijat sanatatea, printr-un stil de viata nesanatos (fumat, consum de alcool, alimentatie nepotrivita, lipsa de miscare, etc.) incep sa resimta acum efectele: obezitate, lipsa rezistentei la efort fizic, aparitia/agravarea gastritei/ulcerului , scaderea dorintei sexuale/a performantelor sexuale etc.
Iata cate intrebari si abordari (si sunt doar cateva dintre ele) aduce varsta de 40 de ani. Raspunsurile sunt, desigur, extrem de diferite si complexe. Indiferent insa ce ne ofera statistica si datele ei reci, este bine sa intelegem ca „nu varsta trecuta pe buletin conteaza” (cum spune o expresie din popor), ci varsta din sufletul si spiritul fiecaruia. Pentru un barbat conteaza mai putin sa se planga si sa fie „spectatorul” propriei vieti, inecandu-si amarul in nefericire, deseori insotita de alcool, ci mai degraba sa actioneze, si sa fie „actorul” ei; sa inteleaga ca in el sta forta de a-si cladi viata, asa cum si-o doreste. Mai mult decat atat, sa fie parte dintr-o relatie sau singur nu ar trebui sa se anuleze pe sine, cum nu ar trebui sa-si anuleze partenera, intr-o relatie de timpul „ori eu ori ea ori copii” – o situatie imposibila, in care doar unul, oricare ar fi el poate fi satisfacut, multumit. Fiecare dintre cei parteneri/membrii familiei are nevoi, dorinte, trairi, sentimente, vise, teluri si ar fi important sa incerce sa si le satisfaca impreuna, atat cat se poate, sa fie impreuna dar si separati, atunci cand trebuie. Toate acestea ofera tot atatea conditii pentru ca, indiferent de varsta cei doi si familia lor sa fie fericiti, impliniti.
Criza sau nu, viata o facem asa cum o dorim; si, cum spune o minunata expresie: „sta in puterea noastra sa ne faurim amintiri frumoase”.
Incercand sa abordam subiectul echidistant nu putem insa sa nu prezentam cateva aspecte specifice ale varstei de +/- 40 de ani:
a) reprezinta aproximativ jumatatea vietii unui barbat, ceea ce inseamna ca toate deciziile majore de pana acum ar fi trebuit sa fie convergente intr-un punct care ar fi foarte aproape de telurile de viata ale unui barbat:
- sa fi incheiat formarea educationala si sa fie pe o traiectorie profesionala stabila si avansata, adica sa stie deja ce profesie doreste in viata si sa fi facut deja pasi importanti in directia respectiva
- daca punctul anterior a fost indeplinit „cu succes”, sa aiba o situatie materiala stabila/in imbunatatire (o masina achizitionata, o casa la care plateste chirie sau rate etc.)
- sa fie intr-o relatie stabila cu perspectiva de casatorie sau casatorit deja, cu eventual un copil
- sa-si fi implinit destul de multe din „nebuniile tineretii” (din toate punctele de vedere !!!) astfel incat sa nu aiba prea multe frustrari de genul „cum ar fi fost daca...”
b) tocmai din motivele aratate mai sus apare o analiza/evaluare a vietii de pana acum si apar si nemultumirile (daca este cazul) de rigoare - dorinte, teluri neatinse si care mai mult se indeparteaza decat se apropie (mai ales daca barbatul se compara cu altii care „au avut noroc”, daca raspunde la presiunile sociale legate de obligatia barbatului de a avea succes in viata, succes vazut tot mai mult prin prisma posesiunilor materiale etc.)
c) cu cat barbatul se considera mai departe de stereotipurile si de modelele sociale apare ideea ratarii, a faptului ca este „prea tarziu” ca nu mai poate face nimic, etc. si poate apare o tristete ce poate conduce la aparitia unei stari depresive, cu un maxim catre varsta de 50 de ani
d) pentru barbatii care au inceput viata „in forta”, sarind peste etapele firesti, respectiv au deja o familie intemeiata, cu copii mari (18-20 ani), apare o situatie paradoxala, ca si cum s-ar intoarce in timp, inaintea/in momentul casatoriei: se simt eliberati de niste responsabilitati aparute prea devreme, inainte sa-si consume „nebuniile tineretii” (de care vorbeam mai sus ) si apare dorinta trairii a ceea ce nu au trait la timpul potrivit – isi schimba modul de viata, de comportament, ca si cum ar fi tineri, incep sa frecventeze cluburile, sunt atrasi de femei mai tinere, toate acestea ducand, desigur, la conflicte cu sotia si, deseori, la divorturi. Probabil nu intamplator in jurul varstei de 40 de ani se afla un varf al ratei divorturilor
e) la multi barbati apare o crestere (aparent inexplicabila) a nivelului de testosteron. O explicatie exista si ea rezida in faptul ca, cu cat barbatii acestia se considera mai impliniti (au o situatie materiala, profesionala, sociala buna), mai fericiti, cu atat ei se simt „mai barbati”, mai siguri pe ei, si se vor comporta ca atare. Este motivul pentru care se considera ca barbatul de 40 de ani este „in floarea varstei” sau la maximum de functionare. Nivelul acesta de energie duce implicit la o crestere a dorintei sexuale, a dorintei de a experimenta lucruri noi, iar daca aceasta nu este „impartasita” de partenera, pot apare conflicte si iesiri „in decor” – a se citi „cu alte femei”
f) sunt destui barbati de 40 de ani care, multumiti de cele realizate pana acum isi permit sa se relaxeze, sa incerce activitati noi, lucruri noi, sa calatoreasca mai mult, lucruri care pot duce la tensiune in familie, caci incep sa-si neglijeze obligatiile de familie
g) pe de alta parte, sunt multi barbati care abia acum descopera placerea familiei, a timpului petrecut cu copii si cu sotia, si incearca sa gaseasca noi activitati in comun, organizeaza concedii, vacante etc. Este varsta despre care multi barbati vorbesc cu o placere deosebita si pentru care inseamna fericirea gasita
h) exista barbati care abia acum isi descopera adevarata vocatie si, daca pana acum au facut bani, o situatie materiala, o familie, de acum vor face ce le place, fapt ce reprezinta o adevarata sursa de energie, de relansare pentru ei, cu un potential foarte mare de implinire si succes personal
i) varsta de 40 de ani este prilej de reflectie si din punct de vedere fiziologic - daca barbatii si-au neglijat sanatatea, printr-un stil de viata nesanatos (fumat, consum de alcool, alimentatie nepotrivita, lipsa de miscare, etc.) incep sa resimta acum efectele: obezitate, lipsa rezistentei la efort fizic, aparitia/agravarea gastritei/ulcerului , scaderea dorintei sexuale/a performantelor sexuale etc.
Iata cate intrebari si abordari (si sunt doar cateva dintre ele) aduce varsta de 40 de ani. Raspunsurile sunt, desigur, extrem de diferite si complexe. Indiferent insa ce ne ofera statistica si datele ei reci, este bine sa intelegem ca „nu varsta trecuta pe buletin conteaza” (cum spune o expresie din popor), ci varsta din sufletul si spiritul fiecaruia. Pentru un barbat conteaza mai putin sa se planga si sa fie „spectatorul” propriei vieti, inecandu-si amarul in nefericire, deseori insotita de alcool, ci mai degraba sa actioneze, si sa fie „actorul” ei; sa inteleaga ca in el sta forta de a-si cladi viata, asa cum si-o doreste. Mai mult decat atat, sa fie parte dintr-o relatie sau singur nu ar trebui sa se anuleze pe sine, cum nu ar trebui sa-si anuleze partenera, intr-o relatie de timpul „ori eu ori ea ori copii” – o situatie imposibila, in care doar unul, oricare ar fi el poate fi satisfacut, multumit. Fiecare dintre cei parteneri/membrii familiei are nevoi, dorinte, trairi, sentimente, vise, teluri si ar fi important sa incerce sa si le satisfaca impreuna, atat cat se poate, sa fie impreuna dar si separati, atunci cand trebuie. Toate acestea ofera tot atatea conditii pentru ca, indiferent de varsta cei doi si familia lor sa fie fericiti, impliniti.
Criza sau nu, viata o facem asa cum o dorim; si, cum spune o minunata expresie: „sta in puterea noastra sa ne faurim amintiri frumoase”.