Ignorarea problemelor de natură psihică nu conduce la sănătate și vitalitate, ori la o viață împlinită. Nu te ”anestezia” emoțional pentru a face față dificultății de a trăi, ci ascultă-ți intuiția când simți că ”ceva” se rupe și doare. Apelează la tratament psihologic, adecvat situației cu care te confrunți.
ROmedic Cabinete medicale Sibiu Cabinete Psihoterapie Psihoterapie Sibiu

In interiorul depresiei

In interiorul depresiei
Autor: Simina Munteanu, psiholog clinician
Când vorbim despre depresie, de regulă ne referim la tulburarea depresivă majoră, care deşi nu este singura formă a depresiei continuă să rămână reperul cel mai folosit în diagnosticare, mai ales în cea informală făcută de nespecialişti, ori în autodiagnosticare.
Se pare că în secolul nostru a fi bolnav de tristeţe şi nefericire este mai lesne de conceptualizat, asumat ori atribuit, decât a fi copleşiţi de teamă, cuprinşi de furie, blocaţi de ruşine, păcăliţi de iluzii, lipsiţi de disciplină etc.

Vom face mai întâi o prezentare a depresiei, mai precis a tulburării depresive majore, după care vom vedea ce nu este depresie, dar este considerată şi (ne-)tratată ca atare.

Ce este depresia?

Tulburarea depresivă majoră poate fi trăită o dată, printr-un episod depresiv major, sau de mai multe ori de-a lungul vieţii, prin mai multe episoade depresive majore.

Episodul major depresiv este identificat şi diagnosticat după o serie de criterii folosite atât de psihiatri, cât şi de psihologi. Acestea sunt:
1. Dispoziţie depresivă în cea mai mare parte a zilei, aproape în fiecare zi. La unele persoane tristeţea alternează sau este însoţită de iritabilitate şi alte trăiri precum frustrare, anxietate, descurajare, furie, blamare, neputinţă, sentimentul de a fi copleşit de viaţă, inutilitate, deznădejde, disperare.
2. Pierderea interesului şi a plăcerii pentru realizarea activităţilor obişnuite sau care înainte generau trăiri plăcute şi relaxante.
3. Modificări ale greutăţii corporale nedeclanşate de regimuri alimentare şi modificări ale apetitutului.
4. Perturbări ale somnului – insomnie sau hipersomnie.
5. Agitaţie psihomotorie (incapacitatea de a sta liniştit, frământarea degetelor şi a mâinilor, frecarea degetelor sau a obiectelor) sau lentoare psihomotorie (lentoare în gândire, vorbire, mişcare, mutism).
6. Energie scăzută, tendinţa de a obosi rapid sau de a se simţi obosit fără a face ceva, eficienţă redusă în efectuarea activităţilor cotidiene şi rutiniere.
7. Sentimentul de a fi inutil datorat discrepanţei cognitive între aşteptările faţă de propria persoană (dorinţa de a fi într-un anumit mod, ideal), cei din jur şi lume în general şi realitatea obiectivă (care le provoacă, infirmă ori contrazice); din inutilitate decurge autoculpabilizarea – dacă lucrurile nu merg aşa cum persoana crede sau îşi imaginează că ar trebui, atunci acest lucru este profund greşit şi i se datorează (de aici şi gândul că ar fi mai bine pentru toată lumea dacă ar dispărea).
8. Scăderea randamentului cognitiv obişnuit; persoana are dificultăţi în manipularea informaţiilor în scopul extragerii concluziilor şi deciziilor logice.
9. Gândul de a muri, de a dispărea, de a înceta chinul, de a nu mai fi o povară pentru cei dragi, o prezentă neglijabilă, inutilă sau deranjantă pentru lume. Ideaţia suicidară se concretizează printr-un procent de mortalitate de 15% în rândul persoanelor diagnosticate cu depresie.
Pentru un diagnostic valid de episod depresiv major, este nevoie ca cinci sau mai multe dintre simptomele de mai sus să fie prezente timp de minim 2 săptămâni, conducând astfel spre deteriorare semnificativă clinic pe toate planurile vieţii şi să fie excluse alte condiţii patologice asociate ori similare (doliul, efectele fiziologice ale consumului de substanţe, condiţii medicale generale).


Ce nu este depresia?

Seamănă cu depresia, dar nu este:
1. Tulburarea de adaptare – tabloul clinic este mai modest;
2. Doliul – durează mai puţin, dar poate evolua spre depresie;
3. Tulburarea indusă de o substanţă – este în strânsă legătură cu istoricul de consum.
4. Tulburarea datorată unei condiţii medicale generale – este cauzată în mod direct de o condiţie medicală generală


Nu este depresie, nu seamănă cu depresia, dar produce audienţă, depresia diagnosticată în mediul audio-vizual de către prezentatori, prompter, invitaţi de profesie.


Depresia vindecată
Ce se întâmplă cu depresia când se vindecă? Devine tristeţe normală, un răspuns emoţional firesc în anumite împrejurări ale vieţii, un răgaz necesar pentru a integra complexitatea vieţii, un prilej pentru a simţi, contempla şi apoi aprecia ciclicitatea evenimentelor, o zonă de întrepătrundere a gri-urilor rezultate din îmbrăţişarea dihotomiilor vieţii. Aici apare nevoia de dezvoltare de personală, de îndeplinire de Sine, de conştientizare a sistemului valoric şi împlinire a propiului sens existenţial.
 
Programare