Ignorarea problemelor de natură psihică nu conduce la sănătate și vitalitate, ori la o viață împlinită. Nu te ”anestezia” emoțional pentru a face față dificultății de a trăi, ci ascultă-ți intuiția când simți că ”ceva” se rupe și doare. Apelează la tratament psihologic, adecvat situației cu care te confrunți.
ROmedic Cabinete medicale Sibiu Cabinete Psihoterapie Psihoterapie Sibiu

Autosugestia

Autor: Psiholog clinician Simina Munteanu
Autosugestia nu este altceva decat limbajul interior, adica ceea ce ne spunem in sinea noastra despre noi insine, despre cei din jur si despre lumea inconjuratoare. Ceea ce ne spunem depinde de experientele pe care traim. Tot timpul suntem in dialog cu noi insine, indiferent ca acest fapt se desfasoara la nivel constient sau incostient. Starea de proasta dispozitie este ecoul in plan afectiv al unui monolog interior ("inca o zi plina de necazuri", "iar o sa mi se faca rau", "nimic nu-mi merge cum trebuie", "toata lumea are ceva cu mine" etc.).
Dar nu numai ce ne spunem in sinea noastra ne influenteaza, ci si ce ne-au spus altii. Primele cuvinte sunt cele auzite in familie. Cuvintele parintilor construiesc universul interior si pe cel exterior al copilului. Acesta preia tot ce aude si vede de la persoanele semnificative din jur si interiorizeaza. Poate interioriza aprecieri pozitive sau negative despre sine, despre lume, despre ceilalţi, reguli si principii de viaţa, modele de relationare, modele de performanta sau esec etc.
De exemplu, un copil care primeşte aprecieri pozitive de genul "esti un copil foarte istet si talentat", caruia i se spune frecvent "te iubesc", caruia i se explică de are voie sa faca un anumit lucru si altul nu, care invata ca pentru a obtine ceva ce isi doreşte trebuie sa faca actiunile adecvate, va avea un limbaj interior cu continut pozitiv si constructiv, ce va reflecta gandirea sa pozitiva si il va predispune spre astfel de atitudini si mai tarziu, de-a lungul vietii.
Dimpotriva, daca este frecvent comparat in defavoarea sa cu alti copii ("cutare e ascultător si cuminte, tu de ce nu iei exemplu de la el"), daca primeşte afectiune in mod conditionat ("daca nu treci clasa, o sa ma port altfel cu tine" - sensul implicit care ajunge la copil este ca va fi mai putin iubit), sau daca i se spune ca lumea este un loc periculos, in care trebuie sa fii constant in alerta ("ai grija, sa nu ai incredere în nimeni, oamenii nu sunt ce par a fii"), cu siguranta, limbajul sau interior va avea un continut negativ, ca urmare a prelucrarilor cognitive disfunctionale.

Dar nu numai in copilarie functioneaza sugestia, ci si mai târziu. Suntem continuu influentati de ceea ce ne spun altii, si la randul nostru, prin tot ceea ce spunem, sau nu spunem, ii influentam constant pe ceilalti.
Creierul uman este ca un calculator extrem de performant, iar limbajul ca un sistem de programare. Orice cuvant are puterea de a influenta un program sau altul. Prin ceea ce ne spunem, putem sa ne simtim mai bine sau mai rau, putem sa imaginăm situatii de vis sau scene catastrofale, putem sa simtim diverse senzatii in corp, putem sa crestem sau sa reducem nivelul de activitate al unor procese psihice, putem chiar sa actionam la nivelul functiilor unor organe interne.
Insa pentru ca o sugestie sa fie acceptata in interiorul sistemului, trebuie sa fie repetata de un numar suficient de ori, sa fie in concordantă cu sistemul de convingeri al persoanei, sa provina de la o sursa credibila, sa starneasca o emotie si subiectul sa o primească pasiv. Aceste conditii sunt valabile atat pentru sugestiile cu caracter pozitiv, cat si pentru cele negative. Contrar aparentelor, un mesaj nu trebuie neaparat sa fie adevarat pentru a convinge, este suficient sa fie repetat intr-un anumit mod si context, pentru a prinde radacini adanci.

Astfel se intampla, de exemplu, in orice tip de anxietate, in care persoana isi autoadresează involuntar o serie de afirmatii cu continut negativ, si care, in timp, ajung ca niste programe automatizate ce se declansează la cel mai mic stimul adecvat sau asemanator cu cel original (o sa mi se faca rau, o sa lesin, nu pot rezista, nu pot face fata, voi ceda si ceilalti vor vedea, vor rade de mine sau ma vor privi ciudat etc.). Adevarate sau nu, aceste afirmatii indeplinesc conditiile de fixare a unei sugestii si declanseaza efecte la nivel cognitiv, afectiv, fiziologic si comportamental.

Si mai evident este acest mecanism in depresie, unde un monolog de genul "nu mai sunt in stare de nimic, sunt complet inutil, viata mea e un esec total, mai bine as termina cu totul", devine extrem de puternic si real. Si abia apoi apar mult blamatele modificari in chimismul creierului (modificarile sistemului neurovegetativ), care in majoritatea cazurilor (nu toate) pot fi readuse la nivelul initial prin acelasi mecanism prin care s-au si format.

In ce consta acest mecanism invers? Concret, in înlocuirea limbajului interior negativ cu unul pozitiv, adica a autosugestiilor negative cu cele pozitive. Evident, pentru ca un mesaj nou sa patrundă in sistemul nervos si sa-l inlocuiasca treptat, treptat pe cel vechi, trebuie sa respecte si el aceleasi conditii, la care se mai adaugă câteva în plus:
1.Repetarea mesajului;
2.Concordanta mesajului cu sistemul propriu de convingeri si valori;
3.Asocierea mesajului cu o stare placuta, de liniste, relaxare si calm interior;
4.Mesajul sa aiba o constructie simpla si pozitiva (in loc de "nu vreau sa imi mai fie teama ori de cate ori ma gandesc ca trebuie sa ma confrunt cu seful meu", mai bine "pe zi ce trece sunt tot mai puternic si sigur pe forţele mele");
5.Mesajul trebuie sa servească scopului propus (daca persoana are tendinta sa se gandească mult prea mult la problemele sale, sa fie mult prea prinsa in analizarea lor la nesfarsit, o sugestie in acest sens ar putea fi: "sunt tot mai activ, tot putin preocupat de mine si problemele mele, tot mai interesat de ceea ce se petrece în jur");
6.Mesajul trebuie sa fie realist (in nici un caz fantasmagoric, sistemul psihic il va respinge, gen "pot zbura" sau "pot influenţa si manipula alte persoane");
7.Mesajul sa urmareasca, pe cat posibil, ciclurile respiratorii.



Autosugestia si imaginea de sine

Ceea ce ne spunem de-a lungul anilor si ceea ce interiorizăm de la altii despre noi, formeaza imaginea de sine. Imaginea de sine este un sistem de convingeri ce îmbracă Eu-l, uneori in avantajul sau, alteori punandu-l într-o lumina proasta.
Din pacate, de cele mai multe ori, imaginea pe care un om o are despre sine este una incompleta sau falsa, pentru ca nu exista o constientizare stabila si reala a propriului Eu. De multe ori, persoana isi doreste sa fie ca "cineva", sa aiba viata "cuiva", sa simta "altceva", in tot cazul isi doreste tot ce nu are si devalorizează aproape total ce are, Eu-l sau.
O astfel de atitudine fata de propria persoana se bazeaza pe o comunicare cu sine negativa, devalorizanta, pe o oarecare pasivitate fata de propria viata psihica, ca si cum aceasta ar trebui sa mearga bine cumva de la sine, si mai ales, pe un soi de comoditate, speranta si asteptarea ca intr-o buna zi totul se va schimba asa cum visam sa fie. Evident ca asta nu se intampla, ceea ce se va constitui intr-un nou feed-back negativ la adresa Eu-lui nostru.
Un echilibru psihic real si stabil necesita in primul rand o bună comunicare cu noi insine, o comunicare sinceră, in care sa dezbracam Eu-l de hainele ce le-am aruncat pe el. Procesul poate fi dureros, insa inlaturarea acestor bariere din calea potentialului real si nativ pune in miscare un nou val de forta si energie psihica nebanuita.
Pentru ca un om sa poata fi el insusi, are nevoie de un Eu puternic, fortificat. Una din modalitatile prin care poate obtine acest lucru este, din nou, autosugestia. Exista cateva cuvinte cheie asociate cu un Eu puternic: "eficient, capabil, puternic, sigur, calm", care trebuie introduse in autosugestia menita sa fortifice Eu-l. Acestea sunt cuprinse intr-un model general ce poate fi folosit de oricine si completat in functie de particularitatile propriului Eu.


Psiholog clinician,
Simina Munteanu
 
Programare