ROmedic Cabinete medicale Braila Cabinete Psihoterapie Psihoterapie Braila

Pacientul - un expert in ceea ce i se intampla (I)

Pacientul - un expert in ceea ce i se intampla (I)
Autor: Evy Dehelean
Randurile de mai jos s-au nascut dintr-un crez pe care il am inca din primii ani de formare in profesia de psiholog si psihoterapeut - acela ca pacientul este expertul propriei sale vieti, propriilor dificultati emotionale si cheia succesului demersurilor terapeutice. M-am regasit de-a lungul anilor, alaturi de pacientii mei, in incercarea de a-i sprijini sa desluseasca intrebari si sa gaseasca solutii la problemele lor, intr-o ipostaza admirativa si de profund respect pentru curajul de a vrea sa schimbe lucrurile care nu merg si de a investi timp, efort si energie pentru asta.

Iata de ce cred ca adevaratii experti nu suntem noi, profesionistii, ci pacientii care cunosc cel mai bine ce inseamna o problema psihologica, o tulburare, o trauma sau o boala cronica si cred ca este bine sa le dau cuvantul si aici pentru a putea sa impartaseasca altora din experienta lor. De la om la om, pentru cei care cauta sprijin si indrumare.
A imparatasi altora din experienta ta, traita de-a lungul unui drum care odinioara parea de negasit sau extrem de dificil de parcurs, mi se pare o forma de generozitate si de dedicare pentru semeni !

Ii multumesc pacientei mele care a scris randurile de mai jos pentru ca a ales sa fie generoasa !


Povestea de azi: atacurile de panica

"Au trecut trei ani de la primul atac de panica dar imi aduc aminte perfect toate detaliile. Inima a inceput sa-mi bata nebuneste,eram convinsa ca fac un infarct. Am chemat ambulanta si am ajuns la urgente. Eram speriata, slabita si convinsa ca inima mea va ceda.
Au urmat si alte episoade de acest gen, alte vizite la spital si acelasi diagnostic in care mi se spunea ca inima mea e sanatoasa .Niciodata, nici macar un medic, nu mi-a spus ca ar putea fi anxietate. Asta ma infurie si acum. Ajunsesem sa-mi fie teama sa urc scarile, convinsa fiind ca inima nu va rezista. Am inceput sa devin si claustrofoba. Pe langa palpitatiile puternice, am inceput sa simt o stare de neliniste si tensiune.

Cel mai mult am avut de pierdut in momentul in care nu am reusit sa-mi vad unchiul inainte sa moara. A fost internat in spital si cand am vrut sa-l vizitez, am avut un atac de panica pe holul spitalului. Am simtit ca lesin, inima imi batea cu putere. Am inceput sa fug, vroiam neaparat sa ies de acolo. A fost oribil. In acea zi am avut doua atacuri de panica. Nu am mai avut curajul sa ma mai intorc in spital si nu am avut puterea sa merg nici macar la inmormantarea unchiului.

Am avut momente in care ma simteam claustrofoba si in propria casa. Mi s-a facut rau intr-un restaurant situat la mansarda si am iesit de acolo aproape in fuga. De atunci am evitat toate mansardele si locurile inguste. Au fost atat de multe episoade, atat de multe stari de rau, de tensiune, de rau fizic efectiv. Ma simteam atat de tensionata incat corpul meu isi pierdea controlul si incepea sa tremure.

Nu stiam ce se intampla cu mine pana intr-o zi cand soarta a facut sa-mi intalnesc terapeutul. Ironia sortii a fost ca asteptam pe holul celui mai bun cardiolog din oras iar cabinetul psihologului era exact in capatul holului. Am ales sa intru pe usa psihologului si astfel viata mea a inceput sa se schimbe in bine. A fost un drum lung si pe alocuri foarte anevoios, dar azi pot spune ca sunt bine.
Aleg sa vad partile bune cu care am ramas in urma acestei experiente.
Am inceput sa fac sport, m-am lasat de fumat si mi-am schimbat cat am putut de mult modul negativ de a gandi. Mai am si acum stari de neliniste si tensiune, dar stiu cum sa le controlez. Am invatat asta in timp.Toate simptomele astea ciudate si neplacute pot sa dispara sau pot fi controlate !

Sper ca macar o persoana sa inteleaga ceva din experianta mea si sa aleaga usa potrivita pe care sa intre !"

M.M.
 
Programare