ASTENIA DE PRIMAVARA
Autor: Psiholog Maria Radulescu
DE cum se anticipează sfârşitul iernii, despre „depresia de primăvară”. Aproape întotdeauna
respectivele articole nu sunt semnate de specialişti (uneori, aceştia abia dacă sunt invocaţi); iar aceasta ar fi doar o explicaţie (dar importantă) a confuziei care se induce de la început. De altfel, şi în alte cazuri se poate constata utilizarea abuzivă a termenului „depresie”, pentru situaţii în care nu poate fi vorba despre aşa ceva.
În câteva articole apărute din martie până în prezent, am găsit caracterizând „depresia de primăvară” fie tristeţea, oboseala/ lipsa de energie, fie adaptarea greoaie la temperaturile în creştere (care, adăugăm, pot ajunge în relaţie inclusiv cu modificări de percepere a imaginii corporale/ imaginii de sine, întrucât schimbarea – şi chiar achiziţia… ce poate provoca dureri de cap suplimentare! – vestimentaţiei riscă să implice nemulţumiri: garderobă socotită mai puţin adecvată, zone ale corpului care „au uitat” cum să se etaleze în public, eventual kilograme în plus etc.) şi la noile provocări pe care le poate genera în această perioadă viaţa socială şi profesională (ieşiri mai dese în compania prietenilor/ colegilor, ieşiri mai dese în aer liber etc.)
În majoritatea cazurilor este vorba, de fapt, despre ceea ce numim „astenie de primăvară”, altele fiind doar situaţii de adapare mai dificilă la mediu, în fond similare – dacă există predispoziţii şi survin – cu altele, care nu ţin neapărat de schimbarea anotimpurilor.
Astenia (de primăvară) reprezintă o stare de disconfort fizic şi psihic ce se instalează de regulă pe la începutul lui martie. Primele sale manifestări sunt de ordin fiziologic; apoi ele se combină cu: trezire dificilă (chiar şi după 7-8 ore de somn), buimăceală, oboseală, lipsa energiei necesare activităţilor din timpul zilei, delăsare, pasivitate, diminuarea puterii de concentrare.
Modificările psihice variază de la individ la individ: iritabilitate, nervozitate, melancolie, lipsă de tonus, dificultăţi de comunicare, insomnie. Urmările se observă în activităţile cotidiene: persoana afectată de astenie nu mai este la fel de ordonată, de atentă, de rapidă şi precisă în rezolvarea unor sarcini; poate manifesta o anume indiferenţă în relaţiile cu cei apropiaţi. De regulă, momentele critice sunt resimţite până înspre ora 11 a.m.; ulterior, treptat, persoana „îşi intră în ritm”.
Persoanele active (25-55 de ani) resimt cel mai frecvent şi, adesea, cel mai acut aşa-numita „astenie de primăvară”. Adolescenţii şi tinerii o depăşesc, de regulă, cu uşurinţă, iar vârstnicii se simt avantajaţi de venirea primăverii, pentru că se pot plimba din nou în voie, simţind chiar că „întineresc”. Iar, în ciuda unor prejudecăţi, femeile nu sunt mai afectate decât bărbaţii. În schimb, ele sunt cele care exteriorizează mai mult stările specifice asteniei, în vreme ce bărbaţii preferă să-şi tăinuiască trăirile interioare. De fapt, şi femeile, şi bărbaţii se confruntă cu simptome similare ale asteniei.
respectivele articole nu sunt semnate de specialişti (uneori, aceştia abia dacă sunt invocaţi); iar aceasta ar fi doar o explicaţie (dar importantă) a confuziei care se induce de la început. De altfel, şi în alte cazuri se poate constata utilizarea abuzivă a termenului „depresie”, pentru situaţii în care nu poate fi vorba despre aşa ceva.
În câteva articole apărute din martie până în prezent, am găsit caracterizând „depresia de primăvară” fie tristeţea, oboseala/ lipsa de energie, fie adaptarea greoaie la temperaturile în creştere (care, adăugăm, pot ajunge în relaţie inclusiv cu modificări de percepere a imaginii corporale/ imaginii de sine, întrucât schimbarea – şi chiar achiziţia… ce poate provoca dureri de cap suplimentare! – vestimentaţiei riscă să implice nemulţumiri: garderobă socotită mai puţin adecvată, zone ale corpului care „au uitat” cum să se etaleze în public, eventual kilograme în plus etc.) şi la noile provocări pe care le poate genera în această perioadă viaţa socială şi profesională (ieşiri mai dese în compania prietenilor/ colegilor, ieşiri mai dese în aer liber etc.)
În majoritatea cazurilor este vorba, de fapt, despre ceea ce numim „astenie de primăvară”, altele fiind doar situaţii de adapare mai dificilă la mediu, în fond similare – dacă există predispoziţii şi survin – cu altele, care nu ţin neapărat de schimbarea anotimpurilor.
Astenia (de primăvară) reprezintă o stare de disconfort fizic şi psihic ce se instalează de regulă pe la începutul lui martie. Primele sale manifestări sunt de ordin fiziologic; apoi ele se combină cu: trezire dificilă (chiar şi după 7-8 ore de somn), buimăceală, oboseală, lipsa energiei necesare activităţilor din timpul zilei, delăsare, pasivitate, diminuarea puterii de concentrare.
Modificările psihice variază de la individ la individ: iritabilitate, nervozitate, melancolie, lipsă de tonus, dificultăţi de comunicare, insomnie. Urmările se observă în activităţile cotidiene: persoana afectată de astenie nu mai este la fel de ordonată, de atentă, de rapidă şi precisă în rezolvarea unor sarcini; poate manifesta o anume indiferenţă în relaţiile cu cei apropiaţi. De regulă, momentele critice sunt resimţite până înspre ora 11 a.m.; ulterior, treptat, persoana „îşi intră în ritm”.
Persoanele active (25-55 de ani) resimt cel mai frecvent şi, adesea, cel mai acut aşa-numita „astenie de primăvară”. Adolescenţii şi tinerii o depăşesc, de regulă, cu uşurinţă, iar vârstnicii se simt avantajaţi de venirea primăverii, pentru că se pot plimba din nou în voie, simţind chiar că „întineresc”. Iar, în ciuda unor prejudecăţi, femeile nu sunt mai afectate decât bărbaţii. În schimb, ele sunt cele care exteriorizează mai mult stările specifice asteniei, în vreme ce bărbaţii preferă să-şi tăinuiască trăirile interioare. De fapt, şi femeile, şi bărbaţii se confruntă cu simptome similare ale asteniei.