Reacumularea rapidă a greutății și inversarea beneficiilor asupra sănătății după oprirea medicamentelor pentru managementul obezității

Un studiu publicat în The BMJ în februarie 2025 a analizat efectele întreruperii medicamentelor destinate managementului obezității asupra greutății corporale și markerilor cardiometabolici. Cercetarea arată că persoanele care opresc tratamentul cu astfel de medicamente tind să recâștige o parte substanțială din greutatea pierdută.

Rezumat

• Reacumularea medie a greutății după oprirea tratamentului medicamentos a fost de aproximativ 0,4 kg pe lună.
• Greutatea inițială este proiectată să revină la nivelul de bază în aproximativ 1,7 ani.
• Markerii cardiometabolici (HbA1c, glicemie, tensiune arterială, lipide) revin la valorile inițiale în circa 1,4 ani după oprirea tratamentului.
• Reacumularea este mai rapidă după tratamente cu agoniști ai receptorilor GLP-1 și GIP, precum semaglutida și tirzepatida.
• Reacumularea greutății este mai rapidă după medicamente decât după programe comportamentale de control ponderal.

Context

Obezitatea este o afecțiune cronică, recurentă, care afectează aproape două miliarde de adulți la nivel global. Deși intervențiile comportamentale — ce includ diete cu aport energetic scăzut și activitate fizică crescută — rămân esențiale, medicamentele moderne pentru scădere ponderală au schimbat semnificativ practica clinică.

Noile terapii, în special agoniștii receptorilor GLP-1 și ai peptidului insulinotropic dependent de glucoză (GIP), permit reducerea cu 15–20% a greutății corporale în studiile clinice. Eficiența lor ridicată a dus la o utilizare pe scară largă, dar datele din practica reală arată că peste 50% dintre utilizatori întrerup tratamentul în primul an. În acest context, este esențial să fie înțeleasă dinamica reacumulării greutății după încetarea terapiei.

Despre studiu

Această cercetare reprezintă o analiză sistematică și o meta-analiză care a inclus 37 de studii (63 de brațe intervenționale și 9.341 participanți). Studiile au inclus atât studii randomizate controlate, cât și cohorte observaționale, analize în brațe unice și studii comparative non-randomizate.

Au fost incluse toate medicamentele folosite istoric sau în prezent pentru managementul obezității: semaglutidă, tirzepatidă, liraglutidă, cagrilinidă, orlistat, combinații precum fentermină + topiramat, naltrexonă + bupropion, lorcaserină, precum și medicamente retrase (sibutramină, rimonabant, fenfluramină etc.).

Durata medie a tratamentului a fost de 39 de săptămâni, urmată de o perioadă medie de urmărire post-tratament de 32 de săptămâni. Doar un singur studiu a monitorizat participanții mai mult de un an după oprirea medicației.

Analizele statistice au inclus:

• modele mixte cu interceptă aleatorie pentru fiecare studiu;
• meta-regresie pentru evoluție liniară;
• modele de tip time-to-event pentru estimarea momentului revenirii la greutatea inițială.

Toate modelele au fost rulate atât pe date din studii randomizate, cât și pe analize extinse ce au inclus toate tipurile de studii. Evaluarea riscului de bias a fost realizată cu instrumentele Cochrane și ROBINS-I, iar calitatea dovezilor a fost evaluată prin GRADE.

Rezultate

Scăderea ponderală în timpul tratamentului

În faza activă, pierderea medie în greutate în grupurile tratate cu medicamente a fost de 8,3 kg (interval 7,2–9,5 kg). Pentru incretin mimetice, media a fost 10,1 kg, iar pentru semaglutidă și tirzepatidă 14,7 kg.

Ritmul reacumulării greutății

Modelul mixt a estimat:

• 0,4 kg/lună pentru toate medicamentele;
• 0,5 kg/lună pentru toate incretin mimeticele;
• 0,8 kg/lună pentru semaglutidă și tirzepatidă.

Reacumularea estimată după un an:

• 4,8 kg pentru toate medicamentele;
• 6,0 kg pentru incretin mimetice;
• 9,9 kg pentru semaglutidă și tirzepatidă.

Timpul estimat până la revenirea completă la greutatea inițială a fost:

• 1,7 ani pentru toate medicamentele;
• 1,6 ani pentru incretin mimetice;
• 1,5 ani pentru tratamentele cele mai eficiente.

Comparația cu programele comportamentale

Participanții au pierdut în medie 3,2 kg mai mult cu medicamente decât cu intervenții comportamentale, însă rata reacumulării a fost mult mai rapidă după oprirea medicamentelor.

După programe comportamentale:

• reacumularea a fost de 0,1 kg/lună;
• revenirea la greutatea inițială era estimată la 3,9 ani.

Modificări ale markerilor cardiometabolici

În timpul tratamentului au scăzut:

• HbA1c cu 0,9 mmol/mol;
• glicemia cu 0,5 mmol/L;
• tensiunea sistolică cu 5,8 mm Hg;
• tensiunea diastolică cu 3,7 mm Hg;
• colesterolul total cu 0,2 mmol/L;
• trigliceridele cu 0,2 mmol/L.

După întreruperea tratamentului, toate aceste valori au crescut treptat, revenind la nivelul inițial în aproximativ 1,4 ani.

Interpretări

Rezultatele subliniază caracterul recurent al obezității și arată că întreruperea medicamentelor duce la o reacumulare rapidă a greutății. Beneficiile cardiometabolice se estompează similar. Deși unele studii indică faptul că menținerea terapiei pe termen lung poate susține scăderea ponderală, datele din lumea reală arată că mulți pacienți nu continuă tratamentul suficient de mult.

Comparativ cu intervențiile comportamentale, medicamentele produc o scădere în greutate mai mare, dar și o recăpătare mai rapidă după întrerupere, ceea ce sugerează roluri complementare ale celor două abordări.

Concluzii

Medicamentele pentru managementul greutății sunt eficiente în reducerea ponderală și îmbunătățirea sănătății cardiometabolice pe termen scurt, însă beneficiile se pierd rapid după întreruperea tratamentului. Reacumularea se produce în medie cu 0,4 kg/lună, iar valorile cardiometabolice revin la nivelul inițial în aproximativ 1,4 ani. Aceste date evidențiază necesitatea unor strategii pe termen lung pentru controlul greutății și pentru gestionarea obezității ca afecțiune cronică.