Sanatatea conteaza atunci cand o pierzi! Astazi ai grija de ea!
ROmedic Cabinete medicale Bucuresti Cabinete Sexologie Sexologie Bucuresti

AHCC o descoperire medicală substanţială în imunoterapia naturală

AHCC o descoperire medicală substanţială în  imunoterapia naturală
Autor: , Fred Pescatore, M.D., M.P.H., este directorul medical al Asociației de Cercetare pentru AHCC,
AHCC
o descoperire medicală substanţială în
imunoterapia naturală

sau cum este utilizată o componentă unică din ciupercile medicinale japoneze pentru prevenţie şi ca tratament complementar pentru infecţii, îmbolnăviri hepatice, cancer şi alte afecţiuni




Fred Pescatore, M.D., M.P.H.

Basic Health Publications, Inc. 2010

CUPRINS
Prezentarea AHCC

Capitolul 1 – Ce este AHCC?

Capitolul 2 – AHCC şi tratarea cancerului

Capitolul 3 – Efectele AHCC în cazul altor îmbolnăviri

Capitolul 4 – AHCC şi testele clinice

Capitolul 5 – Întrebări şi răspunsuri

Încheiere

Despre autor

Prezentarea AHCC

AHCC (Active Hexose Correlated Compound) este un produs nutritiv provenit din ciuperci medicinale fermentat în tărâţe de orez. Este utilizat în peste 700 de clinici şi spitale din Japonia, în special ca substanţă ajutătoare care creşte eficienţa tratamentului cancerului. În acest context medical, medicii nu ezită să utilizeze AHCC, deoarece este cercetat la fel ca şi alte medicamente prescrise. Calitatea controlului AHCC este atât de drastică, încât ar trebui să fie clasificat drept produs farmaceutic licenţiat. Dar producătorul este convins, că această clasificare ar limita accesibilitatea lui pentru mulţi oameni în Japonia – oamenilor sănătoşi, care îl folosesc preventiv sau datorită variabilităţii sale pentru o utilizare mai largă.

Deoarece este vorba de un produs nutritiv, iar AHCC fiind în capsule, este practic sigur pentru toţi cei care îl utilizează, inclusiv copii, animalele, seniorii slăbiţi şi pacienţii, care sunt supuşi operaţiilor. AHCC este un supliment alimentar bazat pe ciuperci cu caracteristici care sunt clar diferite de celelalte alimente bazate pe ciupercile accesibile pe piaţă. De la dezvoltarea AHCC şi de la apariţia acestuia pe piaţă au trecut peste două decenii. Această carte analizează AHCC în profunzime şi explică, cum şi în ce amploare se utilizează în clinicile din Japonia şi din alte părţi ale lumii, sondează siguranţa sa, descoperă cum se fabrică AHCC şi analizează dovezile ştiinţifice care sprijină multilateralitatea incredibilă şi efectul puternic al acestuia pentru o gamă foarte diversă de afecţiuni

Pentru a ne decide asupra celei mai adecvate îngrijiri a sănătăţii, pentru fiecare dintre noi este vitală înţelegerea corpului nostru şi a stării de sănătate sau de îmbolnăvire a acestuia. Tratamentul care utilizează numai medicamente tradiţionale cu efectele secundare dăunătoare inevitabile ale acestora, ne pune în faţa întrebării, dacă decizia cu privire la tratament ar trebui să fie luată de medic, sau de pacient. Pacienţii se întreabă foarte des, dacă există vreo alternativă sau un tratament ajutător adecvat pentru un caz concret. Datorită siguranţei şi eficienţei sale şi datorită ansamblului de dovezi ştiinţifice, care sprijină utilizarea sa, AHCC se prezintă drept o alegere sigură pentru aproape oricine ca afecţiunile sale. Această carte vă va prezenta AHCC şi vă va îmbogăţi cunoştinţele cu unul dintre cele mai importante suplimente alimentare accesibile pe piaţă în zilele noastre.

CAPITOLUL 1 – Ce este AHCC?

AHCC – marca comercială înregistrată a firmei japoneze Animo Up Chemical Co. Ltd. este un aliment funcţional bazat pe ciuperci, dezvoltat datorită studierii articulaţiilor, cu care sa ocupat profesorul Toshihiko Okamoto la secţia de farmacologie a universităţii din Tokio împreună cu Amino Up Chemical Co. Ltd. A fost dezvoltată ca un aliment, care poate fi utilizat ca ajutor terapeutic pentru îmbolnăvirile legate de stilul de viaţă, inclusiv îmbolnăvirea ficatului şi diabet.

AHCC ca aliment sănătos
În Japonia „alimentele sănătoase“ (prezentate de asemenea şi ca alimente funcţionale, suplimente dietetice şi suplimente alimentare) intră în categoria alimentelor, dar aceste denumiri nu reflectă esenţa utilă a produselor menţionate. Despre AHCC se poate spune, că atinge gradul de încredere farmacologic şi medical al unui produs farmaceutic şi are la bază o cercetare vastă a activităţii sale farmacologice. De asemenea au fost efectuate o serie de teste clinice şi studii neformale realizate în colaborare cu o serie de medici, clinici, spitale şi universităţi. Am putea denumi AHCC drept „aliment imunostimulator“, ceea ce ar reprezenta o categorie unicat pentru alimentele funcţionale. Un asemenea aliment întăreşte sistemul imunitar, sprijinind deci fiziologia întregului corp.

AHCC: un aliment sănătos, la care calitatea controlului este identică cu aceea a medicamentelor farmaceutice

Deşi AHCC este clasificat ca aliment sănătos, el este utilizat de către experţii în medicină ca şi aliment funcţional – aliment care are efecte asupra funcţiilor fiziologice. Firma Amino Up Chemical Co. Ltd. din Sapporo, Japonia foloseşte la producerea AHCC proceduri şi metode echivalente cu cele utilizate la fabricarea produselor medicale conform GMP.
Condiţiile GMP sunt următoarele:

1. Greşelile umane trebuie să fie minime.

2. Trebuie să fie împiedicată contaminarea medicamentelor şi schimbările calităţii medicamentelor.

3. Funcţionarea şi producţia trebuie să fie proiectate în aşa fel, încât să fie asigurată o calitate înaltă a produsului ţintă conform standardelor stricte în conformitate cu producerea şi depozitarea medicamentelor, inclusiv planul structurat al instalaţiilor. În plus sunt introduce rapoartele şi consemnările obligatorii în timpul lucrului cu medicamentele.
AHCC se coordonează de asemenea şi după standardele internaţionale de calitate şi securitate, inclusiv sistemul HACCP 9000 şi ISO 9002.

AHCC: cultura lichidă de basidiomicete extrasă şi selectată cu ajutorul unei tehnologii patentate

Dintre basidiomicete fac parte ciupercile cum sunt de ex. shiitake, matsutake, maitake, nameko sau agaricus şi sunt folosite pentru hrană. Deja din timpurile străvechi se crede, că aceste ciuperci au un efect terapeutic asupra diferitor boli. În medicina chineză de ex. ciupercile reishi sunt considerate drept ciuperci folositoare în lupta cu cancerul. Ciupercile au miceliu (structura rădăcinoasă asemănătoare părului), care absoarbe hrana. Miceliul creşte în sol sau în lemn şi de regulă nu îl utilizăm ca hrană.

Deşi majoritatea produselor din ciuperci sunt considerate utile în lupta cu bolile şi sunt produse din părţile comestibile din sporocarp, conceptual AHCC a fost orientat spre extragerea din cultura de miceliu, ca sursă de producere a ingredientelor active din ciuperci.

Pentru producerea AHCC se foloseşte ciuperca shiitake (Lentinus edodes).
Procesul de producţie AHCC
AHCC se produce prin cultivarea miceliului basidiomicetelor (structura rădăcinii ciupercii) în vase mari. Deoarece miceliul este cultivat la început sub formă de colonie (colonia reprezintă un volum mare de miceliu), se procedează la cultivarea în vase mari aprox. pe durata a 45 până la 60 de zile. După ce cultivarea este terminată, produsul este supus reacţiei enzimatice, sterilizării, concentraţiei şi liofilizării (uscării prin sublimare) şi apare AHCC.
Datorită faptului că ciupercile sunt extreme de sensibile, pentru menţinerea presiunii ridicate a aerului este indispensabilă asigurarea sterilităţii instalaţiei. Aceste metode de producţie protejează împotriva contaminării cu microorganisme străine şi favorizează mediul stabil pentru cultivare pe durata indispensabilă de minim 6 săptămâni. Calculatorul monitorizează şi controlează cu atenţie toate condiţiile de cultivare.

Compoziţia chimică a AHCC
100 grame AHCC conţin: 44 g zaharite,

37,3 g grăsimi, 7,2 g proteine, 0,3 g vitamina B1, 0,3 g vitamina B2, 0,3 g niacina (vitamina B3), 5,7 g fibre, 4,5 g minerale, 550 mg sodiu, 1200 mg potasiu, 1,3 g apă
Cum este posibil ca AHCC să aibă un asemenea efect asupra sistemului imunitar vom înţelege atunci, când ne vom uita la componentele individuale. Merită remarcat, că zaharitele constituie în AHCC aproape 50%. Majoritatea acestor zaharite o reprezintă polizaharidele. Pe lângă beta-glucani, aceste zaharite conţin şi alfa-glucani, care au masa moleculară redusă. Activitatea AHCC este atribuită prezenţei alfa-glucanilor.

Ce sunt polizaharidele?

Polizaharidele sunt zaharite relativ complexe. Este vorba de elementele active dintr-o serie de alimente sănătoase din plante şi ciuperci. O serie de producători pune accent pe conţinutul de polizaharide în special în prepararea alimentelor sănătoase provenite din ciuperci.
Aşa cum o indică şi denumirea, polizaharidele conţin o mare cantitate de monozaharide. Glucoza, zahărul general cunoscut sau cunoscut şi ca zahărul sanguin, este un monozaharid. Câteva asemenea monozaharide sunt legate în lanţ şi apare polizaharida. Alte polizaharide sunt oligozaharidele, amidonul şi celuloza.
Polizaharidele sunt zaharitele compuse, care sunt digerate şi absorbite mai uşor decât zaharurile simple. Monozaharidele, ex. zahărul, pot provoca uneori un efect nedorit datorită afectării reglării zahărului sanguin, un asemenea lucru fiind imposibil în cazul consumului de AHCC, a cărui componente active sunt polizaharidele.

Componentele active ale AHCC
Polizaharidele care constituie substanţele active de bază ale AHCC sunt beta şi alfa glucanii. Alfa glucanul îl denumim glucan acetilat. Acest glucan acetilat reprezintă o componentă specifică unică a AHCC. Glucanii ca şi zaharite sunt cunoscuţi prin diversitatea eficienţei lor bioactive.

Acetilarea este reacţia chimică, care adaugă grupa funcţională acetilată în glucan. Acest alfa-glucan acetilat are o masa moleculară relativ redusă (în jur de 5000 dalton). Masa moleculară normală a beta-glucanilor este de ordinul miilor şi sutelor de mii de dalton.

Această masă moleculară redusă permite o mai bună absorbţie a nutriţiei.

Siguranţa AHCC

GLPs (Good Laboratory Practices – standardele pentru cercetarea clinică a siguranţei în medicină) au fost introduce în Japonia în anul 1983 (este vorba de testele generale şi specifice pentru toxicitate). Respectarea acestora este controlată de Ministerul Sănătăţii şi Muncii din Japonia.

Studiile siguranţei AHCC au fost efectuate în conformitate cu standardele GLP încă de la dezvoltarea propriu zisă a AHCC. Nu a fost descoperită nici-un fel de toxicitate a AHCC.

Studiul AHCC la nivel mondial

În anul 1994 a fost înfiinţată asociaţia cu denumirea de AHCC Research Association (Asociaţia de Studiere a AHCC) compusă din specialişti din instituţii medicale, universităţi, etc., care lucrează la sprijinirea încrederii medicale în AHCC. Asociaţia se extinde permanent şi de ex. la cel de-al 15-lea simpozion despre AHCC desfăşurat în anul 2007 au participat 350 de participanţi, peste 70 de participanţi au fost din străinătate.
La acest simpozion oamenii de ştiinţă au prezentat concluziile studiilor lor. Simpozionul a ajuns la următoarele concluzii:

• În primul rând – AHCC este un aliment

• Cercetarea trebuie să fie efectuată cu acceptul pacientului
• Procedura de coordonare a cercetării trebuie să fie supusă supervizării medicale şi nu poate interveni în tratamentul medical normal, nu poate fi ilegal univocă având în vedere răspunderea, trebuie să existe un accept informat şi o terţă parte trebuie să acopere toate costurile
• Informaţiile obţinute trebuie să fie strict coordonate şi păstrate


Toate cazurile cercetate s-au desfăşurat la pacienţii care au fost trataţi medical în paralel. Asociaţia de cercetări pentru AHCC a constituit câteva mii de cazuri şi a cercetat relaţia dintre utilizarea AHCC şi imunitate.

Evoluţia cercetării AHCC

• Aprilie 1986: a fost dezvoltată substanţa AHCC

• Septembrie 1987: a fost iniţiat studiul de bază de către profesorul Okamoto Toshihiko la Colle-ge of Pharmacy, Tokyo University and Amino Up Chemical Co. Ltd.

• August 1989: cercetare comună cu Hokkaido Industrial Research Institute and Hokkaido Uni-versity Department of Agriculture: „Application in Physiologically Active Substances and Functional Foods That Use Basidiomycetes.“

• Noiembrie 1992: societate specială pentru suplimente dietetice, „Report on Activation of NK Cells in Cancer Patients with AHCC,“ UCLA Drew University, All-American Special Dietary Supplement Society‘s Academic Prize
• August 1994: 10. Conferinţa internaţională AIDS (Yokohama), „Report on AHCC Immuno-therapy in AIDS Patients,“ UCLA Drew Uni-versiversity
• Octombrie 1994: înfiinţarea AHCC Research Assotiation: Demararea amplei cercetări comune în legătură cu efectele anticancerigene ale AHCC între instituţiile japoneze de cercetare, inclusiv Hokkaido University Department of Medicine, Teikyo University Department of Pharmacyand Kansai Medical School and Medical Institutes
• Mai 1997: al 32-leacongres al societăţii chirurgicale europene, „AHCC Immunotherapy forLiver Cancer Patients“, Professors Soichiro
Takai and Yasuo Kamiyama, Chief of Surgery,Kansai Medical University
• Mai 1997: al 4-lea congres al societăţii japoneze pentru prevenirea cancerului, „Anti-Mutagenic Activity of AHCC Which Is Extracted from Basidiomycetes Culture,“ Amino Up Chemical Co. Ltd.
• August 1997: Amino Up Chemical Co. Ltd., „Preventive Effect of AHCC on Carbon Tetrachloride Induced Liver Injury in Mice, “Natural Medicine 51, no. 4 (1997): 310 -315
• Mai 1998: Critical Appraisal of Unconventional/Alternative Interventions for Carcinoma of the Prostate: „Effect of AHCC (Active Hexose Correlated Compound) in Both the Prevention and Treatment of Carcinoma,“ B. Sun & K. Kosuna, Amino Up Chemical Co. Ltd.
• Mai 1998: al 33-lea congres al societăţii de chirurgie, „Effect of AHCC in Prevention of Postoperative Relapse in Liver Cell Cancer Patients,“ Professors Soichiro Takai and Yasuo Kamiyama, Chief of Surgery, Kansai Medical School
• Iulie 1998: al 5-lea congres al societăţii japoneze pentru prevenirea cancerului, „Macrophage Activation and Tumor Cell Proliferation Control Elements in Basidiomycetes Culture Extracts (AHCC),“ Amino Up Chemical Co. Ltd.
• Septembrie 1998: a 57-a conferinţă a asociaţiei japoneze pentru cancer, „Search for AHCC (Basidiomycetes Culture Extract) Activators by the Macrophage Induction Function and Blood Cancer Cell Proliferation Control Action,“ Amino Up Chemical Co. Ltd., and „Protection Effects of Active Hexose Correlated Compound (AHCC) in Cytosine Arabinoside-Induced Depilation Model,“ Amino UP Chemical Co. Ltd.
• Septembrie 1998: Kazuhiro Matsushita, Hokkaido University, Cancer Research and Pathology, „Effect of Metastasis Control of Breast Cancer in Rats by Concomitant Use of AHCC and Anticancer Drug UFT,“ Anticancer Drugs 9 (1998): 343-350
• Octombrie 1998: 34. workshop japonez care se ocupă de cancerul hepatic, „Prognostic Effect of Administering AHCC as Postoperative Supplementary Treatment for Liver Cells Cancer,“ Youichi Matsui, Primary Surgery, KansaiMedical School
• Noiembrie 1998: Efectul biotehnologiei asupra cancerului (NCE Franţa), „Effect of Basidiomycetes Culture Extract AHCC on Reducing the Side Effects on Anticancer Drugs,“ Amino Up Chemical Co. Ltd.
• Martie 1999: al 119-leacongres al societăţii farmaceutice japoneze, „Effect of Active Hexose Correlated Compound (AHCC) on Streptozotocin-Induced Diabetic Rat,“ Amino Up Chemical Co. Ltd, and „Effect of AHCC in Reducing the Hepatic Toxicity Caused by Anticancer Drugs,“ Amino Up Chemical Co. Ltd.
• Aprilie 1999: al 90-lea congres al asociaţiei americane pentru cercetarea cancerului, „Effect of AHCC in Reducing the Side Effects Caused by Anticancer Drugs,“ Amino Up Chemical Co. Ltd.
• Martie 1999: a 34-aconferinţă a societăţii europene de chirurgie, „Effect of AHCC in improving the Prognosis of Patients after Liver Surgery,“ Yasuo Kamiyama, Primary Surgery, Kansai Medical Unviersity
• Octombrie 1999: Amino Up Chemical Co. Ltd., „Protective Effect of Active Hexose Correlated Compound (AHCC) on the Onset of Diabetes Induced by Streptozotocin in the Rat,“ Biomedical Research 20, no. 3 (1999): 145-152
• Mai 2000: Katsuaki Uno, Comfort Hospital, „Effect of Plant-Derived Polysaccharide Extracts (AHCC) on Cancer Patients – Effect on Performance Status of Immunological
• 2000: Shigeru Abe and Hiroko Ishizaki, Teikyo University, Fungus Research Center, „Infection Preventive Effect of Basidiomycetes Product AHCC on a Mouse Model with Opportunistic Infection,“ Pharmacology Magazine 12 (2000): 749-753
• 2000: R. Burikhanov, Dokkyo University, School of Medicine, et al., „Suppressive Effect of Active Hexose Correlated Compound (AHCC) on Thymic Apoptosis Induced by Dexamethasone in the Rat,“ Endocrine Regulation 34 (2000): 181-188
• 2000: Yasuo Kamiyama, Primary Surgery, Kansai Medical University, „AHCC Usage Experience,“ Biotherapy 14, no. 10 (2000): 959-964
• Iunie 2001: Youichi Matsui, Primary Surgery, Kansai Medical University, „Effect on Preliminary Capacity of Liver by Administering AHCC As a Post Operative Supplementary Treatment for Liver Cell Cancer,“ Liver Cancer Society and Konoe Chidzu, Kansai Medical University, Internal Medicine Department, „Prognosis Improvement Effect on Administering Functional Food (AHCC) As a Post Operative Supplementary Treatment for Liver Cell Cancer“
• Noiembrie 2001: a 11-aîntâlnire ASEAN federaţia societăţii de endocrinologie, „Protective Effect of Basidiomycetes Culture Extract AHCC on Streptozotocin-Induced Diabetes and Chemical Substance Induced Thymic Apoptosis in the Rat,“ Amino Up Chemical Co. Ltd.
• Martie 2002: Yasuo Kamiyama, Primary Surgery, Kansai Medical University, „Improved Prognosis of Postoperative Hepatocellular Carcinoma Patients Treated with Functional Foods,“ Journal of Hepatology 37 (March 2002): 78-86
• 2002: Y. Matsui, et al., „Effect of AHCC on Gastric Cancer: Improved Prognosis of Postoperative Hepatocellular Carcinoma Patients When Treated with Functional Foods: A Prospective Cohort Study,“ Journal of Hepatlogy 37, no. 1 (2002): 78-86
• 2004: Hernan Aviles, Buxiang Sun, and Gerald Sonnenfeld, „Active Hexose Correlated Compound Enhances the Immune Function of Mice in the Hindlimb-Unloading Model of Spaceflight Conditions,“ Journal of Applied Physiology 97, no. 4 (2004): 1437-1444
• 2006: S. Cowawintaweewat, et al., „Prognostic Improvement of Patients with Advanced Liver Cancer after Active Hexose Correlated Compound (AHCC) treatment,“ Asian Pacific Journal of Allergy & Immunology 24 (2006): 34-45
• 2006: Y. Gao, D. Zhang, et al., „Active Hexose Correlated Compound Enhances Tumor Surveillance through Regulating Both Innate and Adaptive Immune Responses,“ Cancer Immunology and Immunotherapy 55, no. 10 (2006): 1258-1266
• 2007: H. Fujii, H. Nishioka, K. Wakame, and B. X. Sun, „Nutritional Food Active Hexose Correlated Compound (AHCC) Enhances Resistance against Bird Flu,“ Japanese Journal of Complementary & Alternative Medicine 1, no. 4 (2007): 37-39
• 2007: E. Spierings, H. Fujii, B. Sun, and T. Walshe, „A Phase I Study of the Safe-ty of the Nutritional Supplement, Active Hexose Correlated Compound, AHCC, in Healthy Volunteers, Journal of Nutrition, Science & Vitaminology 53 (2007): 536-539
• 2008: C. Mach, H. Fujii, K. Wakame and J. Smith, „Evolution of Active Hexose Correlated Compound Hepatic Metabolism and Potential for Drug Interactions with Chemotherapy Agents,“ Journal of Social & Integrative Oncology 6, no. 3 (2008): 105-109

Aşa cum este menţionat mai sus există un număr semnificativ de cercetări medicale legate de efectele AHCC. Există o mulţime de alte rapoarte de cercetare pe lângă cele care sunt prezentate în această carte, care conţin cercetările din Japonia, China, Coreea, Thailanda şi SUA.
Rolul AHCC în medicina complementară alternativă
AHCC este obiectul unei serii de cercetări şi un număr mare de medici şi profesionişti în îngrijirea sănătăţii cu o cunoaştere mai profundă a AHCC continuă în sprijinirea acestuia. Pe cealaltă parte există o serie de medici care utilizează numai farmaceutica convenţională şi nu au în vedere utilizarea medicinii alternative. Este necesară respectarea protocoalelor medicale importante, dar este importantă şi respectarea dorinţei pacienţilor. Bineînţeles, că pacienţii nu sunt specialişti şi de regulă urmează recomandările medicilor lor, dar în unele împrejurări medicii trebuie să ţină cont şi de voinţa pacienţilor.

Dreptul de a alege metoda de tratament rămâne la pacient atâta timp, cât există acceptul informat. În cazul când se ajunge la utilizarea tratamentului cu ajutorul AHCC, acest tratament trebuie să fie acceptat ca şi tratament complementar, prin intermediul acceptului ambelor părţi – medic şi pacient. Din momentul în care s-a confirmat că nu există efecte secundare ale AHCC, nu se ajunge la deformarea efectelor presupuse a tratamentului medical. AHCC chiar demonstrează capacitatea efectelor secundare cauzate de medicamentele anti cancer şi în acest mod se ajunge la creşterea efectului acestora.

Terapia alternativă sub controlul Europei şi a Americii

Conceptul imunoterapiei, în special al imunoterapiei cancerului, are rădăcini în tratamentul casnic. Tematica autotratării a atras atenţia publicului şi a specialiştilor în perioada recentă şi a ocupat un loc atât de important în medicina alternativă. Tratamentul alternativ se orientează în special pre reînnoirea şi crearea imunităţii. Când în anul 1990 a fost publicat raportul US Senate Office of Technology Assessment report, legat de metodele alternative de îngrijire a sănătăţii, profesorul D. Eisenberg de la Harvard a condus cercetarea în rândul cetăţenilor americani, care au utilizat în perioada respectiv ceea ce s-a considerat în atunci drept tratament alternativ. Rezultatele acestei cercetări au fost publicate în New England Journal of Medicine în anul 1993. Conform acestui studiu peste 30 % dintre americani au utilizat preparate complementare sau alternative pe risc propriu, în plus, sau independent de medicamentele prescrise de medicul lor. Printre oamenii care au folosit suplimente alternative au fost multe persoane tinere şi educate. Înainte, terapeuţii alternativi au fost acuzaţi, că folosesc diferite tertipuri, pentru a abuza în special de persoanele needucate sau în vârstă, au predominat vocile cu privire la supravegherea acestor terapeuţi. În mod asemănător a fost şi în Japonia şi în Europa, nu doar în SUA.

Publicarea raportului final din cercetarea profesorului Eisenberg a fost întâmpinată drept un moment de răscruce şi începutul unei noi abordări a problemei respective. Noua gândire a admis, că foloasele tratamentului casnic nu ar fi trebuit ignorate, dar că ar fi trebuit testată medical siguranţa şi eficienţa acestora. În anul 1992 în SUA pe lângă Institutul Naţional de Sănătate (National Institute of Health NIH) a fost înfiinţat Oficiul de Medicină Alternativă (Office of Alternative Medicine OAM). Din anul 1993 organizaţiilor alternative de sănătate (HMOs) din SUA le-a fost acordată atenţia unui tratament complementar şi alternativ.

Dintre cele 117 Universităţi de medicină, ale căror răspunsuri au fost adunate în timpul studiului din anul 1998 şi s-au referit la medicina complementară şi alternativă (CAM) pe parcursul trainingului de educaţie în SUA, medicina alternativă a fost prezentată drept materie opţională şi uneori materie obligatorie în 75 de şcoli medicale. În acelaşi an studiul s-a desfăşurat şi în Japonia (Jichi Medical School v Tsuruoka). Drept răspuns la întrebarea „Aveţi în ofertă şi un alt tratament decât medicina vestică clasică – de ex. medicina orientală sau tratarea casnică – în cursurile sau practica studenţilor de la medicină?“, au reacţionat 18 din 80de universităţi de medicină din SUA după cum urmează:

„Aceste materii sunt oferite oficial “.

În Japonia au fost înfiinţate organizaţii ca Asociaţia Japoneză pentru medicina alternativă, complementară şi tradiţională (JACT), Institutul Japonez pentru medicină complementară şi alternativă (JCAM) şi Institutul pentru Sisteme Nepatologice, pentru a ajuta la implementarea medicinii complementare şi alternative.

Medici şi alţi profesionişti din sănătate prezintă studii şi organizează dezbateri legate de diferite modalităţi de tratamente alternative şi încadrarea ideală a acestora în viitor. Rezultatele studiilor ştiinţifice legate de tratamentul complementar alternativ sunt prezentate la conferinţele academice, concomitent şi în spitalele japoneze se organizează diferite secţiuni de studiu pe tema AHCC.


CAPITOLUL 2 – AHCC şi tratarea cancerului

AHCC este utilizat în Japonia la tratarea cancerului, devine un aliment sănătos prioritar, care poate fi utilizat pe motive de prevenţie şi de asemenea pentru îmbunătăţirea stării tumorilor. Din anul 1990 testele AHCC sunt atent monitorizate. Este vorba de faptul că, AHCC este studiat medical sub conducerea medicilor şi după aceea sunt prezentate efectele medicale finale. Datorită interesului publicului japonez pentru terapiile naturale şi tratamente, acest program a devenit foarte popular.

În legătură cu AHCC au fost efectuate o serie de cercetări medicale şi farmaceutice a crescut pe de o parte utilizarea lui clinică, dar de asemenea AHCC a fost utilizat de către pacienţi voluntari cu cancer, sau utilizarea lui a fost recomandată de medicii acestora. AHCC a devenit un aliment demn de încredere chiar datorită specialiştilor, aşa că poate fi utilizat ca şi complement pe parcursul tratării cancerului. La sfârşitul anilor nouăzeci AHCC a fost cunoscut ca „aliment sănătos pentru cancer“ şi folosit de peste 700 de instituţii medicale, inclusiv câteva instituţii şi din afara Japoniei. Spre deosebire de alimentele sănătoase, care sunt consumate primar ca şi tratamente casnice, AHCC este folosit de medici în spitale iar efectele lui au fost studiate detaliat din punct de vedere medical şi farmacologic.
În SUA, în anul 1992 a fost înfiinţată sucursala de medicină alternativă cu scopul cercetării medicinii alternative. În anul 1990 biroul pentru analize tehnologice de pe lângă senatul SUA a recunoscut limitele şi delimitările tratamentului convenţional al cancerului şi a publicat raportul denumit „Tratamentele neconvenţionale ale cancerului“ (GPO #052-003-01203-3), care precizează necesitatea unui alt tratament neconvenţional (complementar şi alternativ).

Tratamentul cancerului constă în trei categorii importante: operaţia, chimioterapia şi radioterapia (iradierea). Există o serie de probleme legate de aceste categorii de tratament. De ex. nu există un tratament eficient pentru anumite categorii de cancer, sau pentru cancerul în stadii avansate. Aceste categorii de tratament cauzează de asemenea efecte secundare grave şi dureroase. Cercetătorii farmacologici şi medicali sunt conştienţi de aceasta şi de aceea încearcă să lucreze la dezvoltarea medicamentelor specifice anti cancer fără efecte secundare. Medicamentele anti cancer actuale sunt toxice pentru celulele cancerigene, dar din păcate nu doar pentru acestea. Sunt toxice şi pentru celulele normale sănătoase. Această toxicitate celulară (cunoscută drept cito-toxicitate) acţionează specific în perioada divizării celulare. Medicamentele au un efect puternic asupra celulelor cancerigene, care se înmulţesc brusc prin divizare cu o frecvenţă extremă. Din păcate, o serie din cele 60 de bilioane de celule din corpul nostru (şi nu numai celulele cancerigene) sunt supuse de asemenea divizării celulare. Celulele noi generate înlocuiesc celulele vechi într-un ciclu continuu. Celulele rădăcinilor părului, celulele tubului digestiv şi celulele sanguine sunt de asemenea celulele în care rata divizării şi înlocuirii este deosebit de rapidă, de asemenea sunt foarte vulnerabile prin acţiunea medicamentelor anti cancer. Părul nu este aşa de important, dar atât tubul digestiv, cât şi sângele aparţin sistemelor de bază care sprijină vitalitatea. Celulele vital importante sunt afectate de chimioterapie. Dintre efectele secundare ale chimioterapiei, inclusiv căderea părului, face parte scăderea funcţionării digestiei şi de asemenea diminuarea funcţionării întregului organism concentrat în jurul sistemului imunitar prin efectul afectării celulelor sanguine produse în măduva osoasă.

AHCC devine un aliment sănătos oportun în evoluţia cancerului

Chiar dacă activitatea anti cancer aşteptată de la AHCC şi medicamentele anti cancer este aceeaşi, mecanismul de acţiune al acestora este exact invers. Partea activităţii anti cancer reprezentată de AHCC cuprinde regenerarea celulelor normale. AHCC devine un aliment recunoscut în special pentru capacitatea sa de activare a celulelor imunitare, care distrug celulele cancerigene, inclusiv celulele sanguine albe şi limfocitele. AHCC este de asemenea cunoscut prin faptul, că ajută la îmbunătăţirea şi creşterea imunităţii organismului. Regenerează organismul de la baza acestuia şi nu există nici-un fel de efecte secundare. AHCC este folosit în general ca şi tratament complementar pentru o serie de tipuri de cancer şi de asemenea în cazul altor probleme medicale (cancerul mamar, cancerul gastric, cancerul pulmonar, cancerul hepatic, cancerul colonului, diabetul zaharat, cancerul ovarian, cancerul rectal, cancerul pancreatic, cancerul biliar, cancerul uterin, cancerul prostatic, cancerul oro-faringian şi hipertensiunea arterială).

Remisiunea spontană a cancerului
Medicina recunoaşte, că remisiunea spontană (dispariţia definitivă a simptomelor bolii) a cancerului este posibilă, chiar şi în cazul unui cancer netratat. Între anii 1900 şi 1965 oamenii de ştiinţă americani T. C. Everson şi W. H. Cole au adunat şi au studiat 176 de cazuri de vindecare naturală spontană între oamenii cu diagnosticul confirmat de cancer din întreaga lume. Au confirmat, că organismul poate vindeca singur cancerul, chiar când acesta se află într-un stadiu avansat.
O asemenea vindecare a cancerului este confirmată medical drept excepţională. Relaţia dintre imunitate şi cancer indică un posibil mecanism care explică faptul cum se poate ajunge la o asemenea vindecare. Imunoterapia reprezintă una dintre posibilităţile care ajută organismul în auto vindecarea sa. Rolul sistemului imunitar în cazul cancerului a fost descris pe larg în cazul experimentului de laborator pe şoareci de la Wake Forest University. Profesorul de biologie Zheng Cui nu a fost unul dintre cercetătorii care s-au ocupat de cancer, dar a folosit celule cancerigene la testul său cu intenţia de a extrage anticorpii din lichidul abdominal pentru studiile sale legate de metabolismul grăsimilor. În acest scop a folosit o tulpină foarte agresivă de celule canceroase marcate cu S180, pe care le-a administrat şoarecilor de laborator. De regulă o doză de cca 200 000 ce celule provoacă moartea tuturor şoarecilor în decurs de o lună. O cercetătoare colaboratoare tânără a folosit această procedură la un alt grup de şoareci, cu precizarea, că un şoarece a supravieţuit injecţiei cu celulele duşmane ucigaşe. Cercetătoarea a utilizat o altă injecţie, dar din nou fără succes. Şoarecele a primit în mod repetat injecţii cu celule duşmane ucigaşe până la cantitatea de 2 milioane de celule, ceea ce reprezintă de zece ori doza normală! Şoarecele a fost în continuare fără cancer şi fără tumefiereabdominală. O asemenea evoluţie a situaţiei a fost nemaiîntâlnită şi Dr. Cui a decis să administreze singur injecţiile mărind doza la 20 de milioane de celule canceroase S180. Celulele canceroase S180 sunt de regulă atât de agresive, încât lichidează celulele normale ca un incendiu. Celulele se înmulţesc atât de rapid, încât în cazul şoarecilor tumora se dublează după fiecare 10 ore. Şi după ce Dr. Cui a majorat pentru şoarece dozele injecţiilor cu celule canceroase la 20 de milioane de celule canceroase S180, nu s-a ajuns la nici-un fel de schimbare. După aceea a multiplicat din nou doza – la 200 de milioane de celule S180 – de o mie de ori doza normală, dar în continuare fără rezultat. Acest şoarece, pe care l-au denumit Şoarecele Puternic (Mighty Mouse) a mai trăit şi după 8 luni. Ar putea fi acesta un exemplu de rezistenţă naturală la cancer? Această experienţă ar putea duce la explicarea fenomenului de remisiune spontană? Urmaşii acestui Mighty Mouse au moştenit proprietatea legată de imunitatea faţă de cancer şi au permis astfel oamenilor de ştiinţă să continue în cercetarea acestui fenomen extraordinar. Urmaşii au fost rezistenţi la până la 2 miliarde de celule canceroase S180 (volumul conţinutului injecţiei a reprezentat cca 10 % din masa lor corporală). Acest fapt poate fi comparabil cu implantarea unei tumore de 4,5 kg unei femei de 45 kg. Iar şoarecii au fost capabili să tolereze această „încărcătură“.
Există aici încă o surpriză. După ce şoarecii au rezistat un număr de luni tumorii, aceloraşi şoareci le-au fost vaccinate alte celule canceroasepentru creşterea tumorii, care provoacă tumefierea tipică a abdomenului. Din ceva motive toţi şoarecii şi-au pierdut rezistenţa lor incredibilă la cancer. Dar după 4 săptămâni aceşti şoareci trăiau. Iar tumefierea şi toate simptomele cancerului au dispărut. A ajuns la concluzia, că rezistenţa şoarecilor a scăzut datorită vârstei, dar până la urmă aceasta a fost şi mai mare şi a trecut obstacolul unei noi vaccinări cu celule canceroase. Secretul rezistenţei fantastice anti cancer a fost analizată şi de colegul Dr. Cui – Dr. Mark Miller,specialist în evoluţia cancerului. Sub microscop a descoperit o armată puternică de celule albe care atacau şi distrugeau celulele canceroase.
Unul dintre cei mai puternici factori de apărare naturală a organismului este tipul de celule sanguine albe – celulele NK (Natural Killer),uneori li se spune „celule de pază“. Atacă bacteriile bolii, celulele infectate de virus sau celulele canceroase apărute anormal. Atacă celulele anormale sau microbii şi introduc în ele perforinele, care cauzează ruperea şi zdrobirea acestora în resturi, care sunt în continuare consumate de alte tipuri de celule albe – macrofagele. Perforinele din interiorul celulelor NK gravitează continuu şi rapid iar această mişcare semnalizează activitatea acestora. Activitatea celulară a NK este indicatorul stabilităţii imunitare şi este utilizată în medicină pentru că decide asupra diagnosticării cancerului şi SIDA. Dacă activitatea celulelor NK este diminuată spre zero, intervine decesul. Măsurarea activităţii celulare NK poate ajuta la stabilirea exactă a numărului de luni pe care pacientul le mai are până la sfârşitul vieţii sale.
AHCC reprezintă hrana care creşte activitatea celulelor NK. Pe parcursul a 2 săptămâni activitatea celulelor NK se poate dubla şi chiar tripla la o persoană cu un grad avansat al cancerului. Această caracteristică indică efectul complementar la chimioterapie: pacienţii supuşi chimioterapiei au manifestat o creştere a reacţiei la tratament, atunci când au folosit AHCC.
Ce este imunitatea?
Folosirea cuvântului „imunitate” este de dată recentă în istorie. Cuvântul imunitate provine de la cuvântul latin immunitas. În era romană acest cuvânt a fost folosit în administraţia publică pentru a arăta scutirea de impozite şi servicii publice. În evul mediu însemnătatea cuvântului a fost schimbată şi a început să fie folosit în legătură cu scăparea în faţa epidemiilor de variolă şi ciumei negre, care au fost foarte răspândite în Europa. În sfârşit conceptul de imunitate a fost acceptat ca şi concept în ştiinţa medicală şi în tratament.
Imunitatea exprimă o serie de mecanisme, care ajută la apărarea organismului şi la scăparea în acest fel de bolile infecţioase. Concepţia de bază a acestui mecanism constă în faptul că organismul viu face diferenţa între propriu şi străin, apără propriul în faţa străinului. Imunologia nu percepe strict imunitatea drept apărare împotriva infecţiei. Mai degrabă o percepe drept conceptul, când organismul viu deosebeşte propriul de mediul înconjurător şi apăra integritatea proprie pe parcursul întregii vieţi.
Imunitatea umorală şi imunitatea mediată de celule
Sistemul imunitar este complex, dar în interiorul acestui sistem oamenii de ştiinţă deosebesc două domenii de bază. Este vorba de imunitatea umorală şi imunitatea mediată de celule (celulară).

Imunitatea umorală
În timpul epidemiei de ciumă neagră din evul mediu în Europa s-a crezut, că preoţii care au supravieţuit, nu mai puteau fi din nou infectaţi cu ciuma neagră în ciuda contactului cu victimele. În anul 1700Edward Jenner a realizat vaccinarea artificială cu variola vitei şi a constatat, că imunitatea împotriva variolei se poate dezvolta tocmai cu ajutorul acestei vaccinări artificiale. În anul 1890 Emil von Gehring şi Shibasaburo Kitazato au descoperit imunotoxina. Au comunicat existenţa substanţei, care neutralizează specific toxina din sângele animalelor, care au primit injecţia de toxină care produce bacterii cum sunt de exemplu difteria sau tetanosul. Au confirmat, că această substanţă a fost descoperită în componenta „umorală (lichidă) a sângelui sau în ser. Dacă acest ser a fost administrat, s-a ajuns la un efect dramatic la pacienţii suferinzi de difteria sau de tetanos. Din acest moment putem începe să vorbim de o nouă procedură de tratament – tratamentul cu ser. Mai târziu această substanţă a fost denumită anticorpişi s-a constatat că este vorba de proteină. În mod identic, organismul străin cu caracter microbian, care stimulează crearea anticorpilor, este denumit antigen.

Imunitatea celulară
Substanţa umorală cunoscută ca şi anticorpi, care neutralizează toxina, a fost considerată ca substanţă care acordă imunitatea reală. În a doua jumătate a secolului al 19-lea a apărut teoria, conform căreia celulele produc anticorpii şi pe urmă aceştia devin furnizorul real al imunităţii. Era vorba de teoria moleculară, care a fost în contradicţie directă cu teoria imunităţii umorale amintite mai sus.

După teoria bacteriologului rus Ela Metchnikovovacelulele sanguine albe colectate de la un organism viu, contaminat (în special macrofagele) au o puternică capacitate de ucidere a microbilor patogeni (generatoare de boli) prin faptul că inundă şi distrug aceşti patogeni. Metchnikovova a descoperit de la bun început diferite reacţii, care au apărut fără accesul la anticorpi, de exemplu alergia tardivă, respingerea transplantului, hipersensibilitatea la contact, destructurarea ţintită a celulelor datorită limfocitelor şi altele, care au fost mai târziu însumate împreună sub antetul imunităţii intermediate de celule. Acest fenomen a fost considerat drept sfera principală a imunologiei epocii moderne.
Celulele imunocompetente, care contribuie direct la imunitatea intermediată de celule, comunică reciproc prin intermediul substanţelor transmiţătoare (substanţecu transmiţători). Aceşti mesageri chimici cum sunt citokinele (factor diluator produs de celule) şilimfokinelesunt sub formă de proteine, care controlează sistemul imunitar datorită transmiterii informaţiilor între celule.
AHCC şi imunitatea intermediată de celule

AHCC stimulează (sau reglează) imunitatea celulară datorită activării celulelor sanguine albe şi a limfocitelor, care atacă direct celulele anormale, celulele infectate de viruşi sau patogenii virali şi bacterieni externi, care intră în organism. AHCC nu lichidează celulele canceroase direct, aşa cum se întâmplă în cazul medicamentelor anti cancer, dar atacă cancerul indirect prin faptul, că stimulează celulele imunocompetente şi consolidează răspunsul natural al organismului.

Imunitateaşi boala
Relaţia dintre imunitate şi condiţie este legată de stilul de viaţă şi de îmbolnăvirile civilizaţiei, cum este de exemplu ceea de diabet, de tensiune arterială, de arterioscleroză, de hiperlipidemie etc., aceasta rămânând până nu demult neluată în seamă. Când ne uităm la cauza îmbolnăvirilor cronice din punctul de vedere al relaţiei acestora cu funcţionarea excesivă a diferitor organe interne şi artere, putem vedea, că în structura acestor organe există unele celule imunitare, care nu î-şi pot îndeplini funcţia normală solicitată.

Reţeaua sistemului nervos, a sistemului imunitar şi a sistemului endocrin interacţionează ca un sistem indispensabil de control al corpului uman, aceasta mai mult decât organele interne sau celulele. În cazul în care în interiorul sistemului imunitar apare o anormalitate, boala poate fi ascunsă în organism.

AHCC activează imunitatea celulară şi concomitent influenţează toate funcţiile întregului organism. Poate ajuta de asemenea în prevenirea şi tratarea bolilor legate de stilul de viaţă. Conceptul medical chinez antic de tratare a persoanei bolnave– mai degrabă decât a bolii – este acum redescoperit în lumina tratamentului alternativ de ex. cu alimente sănătoase şi suplimente nutritive.

Conform datelor publicate menţionate la capitolul Evoluţia cercetării AHCC – AHCC are un efect antineoplazic (care acţionează împotriva tumorilor) şi prin aceasta împiedică creşterea anormală a formelor noi. În continuare acţionează ca antidiabetic, împotriva inflamaţiei ficatului, are un efect antiinflamator şi calmant. Aceste efecte nu sunt în contradicţie reciprocă, dar mai degrabă contribuie la reglarea şi echilibrarea întregului organism.

Ciupercile şi imunitatea
Este cunoscut, că ciupercile shiitake au un efect anti cancer şi de asemenea că, cancerul poate fi tratat cu ajutorul ciupercilor reishi. Au avut loc o serie de cercetări pe tema reducerii tumorii şi chiar cu tratarea cancerului cu ajutorul medicinii chineze sau a tratamentului casnic. S-a observat, că aceste medicamente tradiţionale funcţionează datorită activării puterii naturale de vindecare sau a imunităţii moştenite a pacientului. Imunostimulatoarele bazate pe ciuperci au fost dezvoltate tocmai cu scopul de a le folosi la tratarea cancerului. Componentele izolate din ciuperci nu au fost certificate în Japonia ca medicamente, chiar dacă în cazul lor a fost descoperit efectul imunostimulator şi antineoplazic. Lentinan şi krestin sunt exemple tip. Ambele componente acţionează ca şi agenţi anti cancer în medicina modernă. Aceste substanţe active nu sunt utilizate numai independent, ele pot fi utilizate eficient la administrarea medicamentelor anti cancer în spitale.

AHCC şi mecanismul imunitar
Celulele sanguine albe (leucocitele) sunt principalele celule imunocompetente. Există câteva tipuri de celule sanguine albe: neutrofile, eozinofile, bazofile, macrofage, limfocite B (celule şi limfocite T (celule T). Toate aceste celule sunt interdependente şi sunt coordonate din interiorul organismului, pentru a forma mecanismul nostru celular imunitar. Imunitatea celulară este extrem de importantă pentru apărarea împotriva îmbolnăvirilor cronice la care suntem expuşi după atingerea maturităţii. Sistemul imunitar umoral este important în copilărie şi creează anticorpi împotriva diferitelor boli, dar acest sistem este ineficient în cazul combinaţiilor de mai multe îmbolnăviri cronice. Mulţi oameni au de exemplu anticorpi pentru virusul herpes, dar existenţa acestor anticorpi încă nu înseamnă că organismul este imun la acesta. Pe lângă asta descoperirea anticorpilor pentru virusul SIDA reprezintă modul în care este diagnosticată existenţa HIV. Dimpotrivă, imunitatea mediată de celule dispune de mecanismul propriu care poate trata în mod real boala şi poate construi remisiunea spontană. Alte celule sanguine albe conţin eliminatoare naturale ale celulelor NK, la care ne-am referit mai înainte şi celule citotoxice T (eliminatoare de celule T). Multe informaţii au fost deduse din analizarea sângelui pacienţilor cu cancer cu scopul de clarificare a unor mecanisme ale imunităţii şi efectelor AHCC.

Activitatea ajutoarelor celulelor T este cheia spre imunitatea celulară
Există câteva tipuri de celule T (dependente de pancreas, acolo se maturizează). Unul dintre tipuri sunt aşazisele ajutoare a celulelor T (celelalte sunt celulele executante şi atenuante). În continuare putem enumera 3 tipuri de ajutoare a celulelor T:
1. Ajutor T0 tip (Th0)
2. Ajutor T1 tip (Th1) imunitate celulară
3. Ajutor T2 tip (Th2) imunitate umorală

Th1 şi Th2 se generează din diversitatea celulară a celulelor T0. După ce primeşte semnalul, ajutorul celulelor T cauzează o deviere de la T0 la T1 şi astfel ridică numărul celulelor Th1 între ajutoarele celulelor T. În acelaşi timp celulele Th1 emit semnalul pentru activarea celulelor T – celulele ucigaşe (limfocitele citotoxice T sau CTL şi celulele ucigașe activate de limfocite (LAK), care declanşează atacul de cel mai înalt grad asupra celulelor canceroase.

Celulele LAK sunt activate de citokina denumită interleukina-2 (IL-2), care este produsă de celulele ajutătoare T iar aceste celule LAK atacă celulele canceroase datorită secreţiei substanţei denumite perforin.

A fost confirmat, că în cazul în care pacienţii cu cancer utilizează AHCC, din hemoleucograma lor se observă că, conţine mai multe celule Th1 decât Th2. În cazul că pacienţii utilizează AHCC, se ajunge la faptul, că mediatorul chimic (citokina), care activează celulele T – distrugătoare, este eliberat din macrofage sau celule Th1. Rezultatul constă în creşterea imunităţii celulare. Există mai multe citokine care sunt denumite interleukine şi diverşi alţi factori, cum este factorul necrozei tumorale, care transmit informaţii cu privire la modul de comportare în cazul unui pericol potenţial în mediul celular.

În ultima perioadă, când se extinde epidemia SIDA, s-a constatat că există sute de persoane HIV pozitive, care sunt perfect sănătoase fără simptome de boală.
Cercetările au demonstrant, că persoanele HIV pozitive fără simptome de boală au avut o imunitate celulară activă (Th1), pe când persoanele HIV pozitive cu sistemul imunitar reglat spre imunitatea umorală (Th2) au avutSIDA. Manifestarea imunităţii celulare este necesară atât pentru prevenţie, cât şi pentru tratarea cu succes a bolilor degenerative.

Rolul citokinelorîn întărirea imunităţii
Citokinele reprezintă mediatorii chimici eliberaţi din imunocite. Au un rol asemănător cu rolul hormonilor sistemului endocrin. Citokinele mediază interacţiunea dintre celulele care au în grijă reacţiile imunitare. Comunică între leucocite (celulele sanguine albe). Interferonul (IFN) intervine în activitatea virală, factorul care cauzează necroza tumorilor (TNF) zdrobeşte tumora, colonia care stimulează factorul (CSF) sprijină crearea celulelor sanguine albe iar eritropoietina (EPO) sprijină crearea celulelor sanguine roşii. Majoritatea tumorilor maligne este legată de atenuarea imunităţii mediate de celule.

Substanţe anti tumori bazate pe ciuperci
CITOKINA FUNCŢII PRINCIPALE
TNF-α ;
Factorul necrozei tumorii Induce IL-1, GM-CSF, activitate citotoxicăşi citostatică, induce IFN-γ secret
IFN-γ; gamma interferon Activare macrofage şi celule NK
IL-2; interleukina 2 Induce înmulţirea/derivarea celulelor T, celulelor NK, celulelor LAKşi a macrofagelor
IL-12; interleukina 12 Induce producerea IFN-γ prin activarea celulelor NK,
induce derivarea Th0 la Th1
IL-18; interleukina 18 Induce producerea IFN-γ şi a limfocitelor


Analiza ştiinţifică a competenţei imunitare

Ucigaşii naturali celulele NK sunt primar cei mai importanţi. Celulele NK descoperă primele microorganismele eterogene şi luptă ca şi primele împotriva celulelor anormale, inclusiv împotriva celulelor canceroase. Activitatea celulelor NK constituie factorul de bază în imunoterapia cancerului. Totuşi există o serie de studii, care constată dezvoltarea cancerului la pacienţii cu un număr ridicat de celule NK. Pentru explicarea acestui fenomen a fost necesară efectuarea analizei unei mari cantităţi de date statistice. Dr. Katsuaki Uno – directorul Comfort Hospital in Yokohama – a analizat această informaţie în corelaţie cu sistemul analizelor sanguine în aşa fel, încât a dezvoltat un screening al imunităţii canceroase. Cu acest instrument a descoperit rolul unor factori cheie în dezvoltarea cancerului inclusiv al sistemului imunitar.

Dacă analizăm rolul sistemului imunitar cu privire la creşterea tumorii maligne, trebuie să avem în vedere faptul, că macrofagele care reţin antigenul peptidic canceros secretă interleukina-12. Această citokină stimulează celulele ajutătoare T (Th0) şi ajută derivarea lor la celulele ajutătoare T1 (Th1). Celulele activate Th1 eliberează gama interferon şi activează celulele NK şi LAK. Aceste celule reprezintă celulele imunitare, care activează celulele canceroase.

Din primul moment al dezvoltării celulelor canceroase se ajunge la producerea factorilor imunosupresivi şi este suprimată activitatea macrofagelor, aşadar se ajunge la o producţie slabă de interleukină-12. Celulele Th0 se derivă în tipurile de celule ajutătoare Th2, care suprimă competenţa imunitară şi sunt produse citokinele ca factor transformator de creştere. Ca urmare, pacienţii cu cancer nu au o imunitate suficient de puternică, pentru a câştiga în faţa cancerului, iar prin aceasta dezvoltarea celulelor canceroase se accelerează. Sistemul imunitar mai este deformat şi prin faptul, că se ajunge la mutaţia de la imunitatea celulară la imunitatea umorală, ceea ce corespunde cu o problemă acută pe termen scurt.

Spre deosebire de aceasta, în cazul pacienţilor care utilizează AHCC, se ajunge la o producţie activă de citokine şi de interleukină -12. Se presupune, că aceasta opreşte sau reduce dezvoltarea tumorii. Testele sanguine demonstrează, că se ajunge la majorarea acestor markere a competenţei imunitare.

Testele imunologice aplicabile clinic

Dr. Katsuaki Uno de la Comfort Hospital a construit o clinică ambulatorie pentru imunitate tumorală la Comfort Hospital şi a înfiinţat tehnica analizei numerice a modificărilor în mecanismul imunităţii, care este influenţat de dezvoltarea sau progresarea cancerului în calitate de parametru al imunităţii. A folosit aceste informaţii şi pentru dezvoltarea metodei sale pentru screening-ul imunităţii cancerului. Aceste descoperiri ştiinţifice bazate pe informaţiile obţinute din screening-ul menţionat mai sus şi efectele AHCC asupra imunităţii celulare au fost confirmate.

La compararea activităţii celulelor NK s-a constatat, că activitatea celulelor NK este mai ridicată la persoanele cu cancer decât la persoanele sănătoase. Aceasta nu înseamnă, că dacă activarea celulelor NK este ridicată, aceasta înseamnă obligatoriu existenţa cancerului. Mai degrabă această situaţie o putem interpreta că, creşterea activităţii celulelor NK este rezultatul cancerului.

AHCC creşte producerea de citokine, care activează activitatea celulară

Dr. Uno a colaborat cu 38 de pacienţi care au avut cancer şi cu care a consultat regulat starea acestora. Aceste 38 de persoane au avut diagnosticat medical cancer de gradul 4 şi au fost în aşazisul stadiu terminal cu precizarea, că au fost convinşi că ar trebui să „abandoneze“starea lor. Dr. Uno le-a prescris 6 grame de AHCC zilnic, le-a împărţit în 3 doze pentru toţi pacienţii şi a urmărit cantitatea de citokine produse.

La începutul măsurătorilor la aceşti pacienţi nivelul de IL-12 a fost în jur de 10 (înainte de utilizarea AHCC). Merită remarcat faptul, că în decurs de 2 luni s-a ajuns la creşterea IL-12 după ce au început să utilizeze 6 grame de AHCC zilnic. După o utilizare de patru luni a AHCC nivelul IL-12 a ajuns la nivelul persoanelor sănătoase. Această creştere confirmă ridicarea numărului Th1 şi activarea acestuia în urma utilizării regulate a cantităţii precizare de AHCC. Dar au existat şi câteva cazuri, când nu s-a ajuns la creşterea IL-12 în ciuda utilizării AHCC.


Grupa cu
IL-12 bun Grupa cu
IL-12 nesatisfăcător
Grupa cu IFN-γ bun 90 % 66 %
Grupa cu IFN-γ nesatisfăcător 25 % 8,5 %

În tabel este arătată modificarea în nivelul interferonului gama (IFN-γ) creat. Chiar dacă la început înainte de administrarea AHCC nivelul a fost în jur de 10, după ce AHCC a fost administrat timp de 4 luni, s-a ajuns la creşterea definitivă a capacităţii de producere. Aceasta corespunde de asemenea cu creşterea activităţii celulelor ucigaşe T, deoarece s-a ajuns la creşterea IFN-γ. Aşa că activarea imunităţii Th1 care funcţionează cu celulele ucigaşe T a crescut capacitatea de a lupta chiar şi cu un stadiu avansat al cancerului.

Tabelul face sumarul interacţiunii dintre IL-12 şi IF-N-γ, care a demarat după ce pacienţii au început să utilizeze AHCC. 90% dintre persoanele, care au avut un nivel excelent de IL-12 şi de asemenea producere de IFN-γ, au fost, după 4 luni, într-o bună condiţie de sănătate. Pe cealaltă parte nu au fost constatate rezultate satisfăcătoare de tratament la pacienţii care nu au avut o producere suficientă de ambele citokine (IL-12 şi IFN-γ). Activitatea combinată IL-12 şi IFN-γ arată asupra sinergiei în dezvoltarea unei capacităţi ridicate de producere a citokinelor Th1.

Din descoperirile menţionate mai sus este evident, că AHCC reprezintă în majoritatea cazurilor un stimul puternic pentru creşterea imunităţii celulare. Bineînţeles, există câteva excepţii, dar în total se poate constata un efect pozitiv.

TESTE IMUNOLOGICE LA CANCER
Testele imunităţii celulare Starea verificată a cancerului
Testarea citokinelor IL-12; IFN-γ;
TNF-α Din celulele imunitare sunt eliberaţi factori activi importanţi ca limfocite şi mcrofage – monitorizează evoluţia cancerului.
Clasificarea testelor ajutoarelor celulelor T – tip Th1, tip Th2,
raport Th1/Th2 Celulele imunitare Th1 atenuează creşterea cancerului. Dimpotrivă, Th2 sunt celule imunitare care stimulează creşterea cancerului. Cu ajutorul raportărilor se poate stabili echilibrarea imunităţii.
Testarea activării citotoxinelor –
activitatea celulelor NK Celulele care ridică gradul activităţii împotriva creării cancerului inclusiv atacarea celulelor canceroase. Testul verifică, dacă s-a produs creşterea activităţii celulelor.
Testarea antigenului canceros relevant – CEA, AFP,CA 19-9, DUPAN-2 şi a altor 20 de tipuri Substanţele care cresc apariţia şi creşterea cancerului şi sunt detectate ca şi corpuri străine datorită sistemului imunitar. Mai sunt considerate şi markerele tumorilor. Recunoaşterea timpurie este importantă pentru diagnostic.


Alimentele funcţionale nu sunt singura cale pentru întărirea imunităţii

Dr. Max Gerson cunoscut prin terapia sa dietetică în timpul evoluţiei cancerului a prezentat o serie de cazuri de diferite categorii de cancer, care pot fi tratate prin întărirea imunităţii prin intermediul dietei totale şi a curăţirii terapeutice interne. Metoda Simonton şi terapia vitală funcţională bazată pe lucrarea lui O. CarlSimonton arată asupra posibilităţii însănătoşirii de cancer datorită unei abordări psihologice de sprijin.

Opinia că, cancerul poate fi tratat, cât timp organismul este stresat prin acumularea de diete inoportune sau căefectele psihologice pot fi eliminate sau controlate, există din timpuri străvechi şi sunt apărate repetat de o serie de specialişti. Au fost efectuate cercetări în care s-a cercetat relaţia dintre condiţia psihologică şi boală. S-a constatat, că există un risc ridicat de apariţie a cancerului la persoanele, care sunt sub un stres interior ridicat.

Controlul respiraţiei şi abordările psihologice ca meditaţia sau consilierea psihologică, fac de asemenea parte din modalităţile excelente de întărire a imunităţii. Aromo terapia care utilizează uleiurile aromatice esenţiale contribuie la diminuarea durerii, dar oferă şi alte efecte psihologice benefice. Datele ştiinţifice legate de rezultatele exacte ale metodelor menţionate mai sus vor fi cu siguranţă studiate mai mult în viitor.

AHCC este bineînţeles una dintre căile pentru întărirea imunităţii celulare. Dar AHCC singur nu este suficient. Pentru a se putea porni pe calea vindecării, problema cheie constă în reducerea stresului organismului, care este cauzat de deprinderile incorecte referitoare la hrană, stilul de viaţă şi mediul de viaţă.

O altă dovadă de activitate a imunităţii

O serie de studii de cercetare de bază indică asupra faptului, că AHCC creşte imunitatea organismelor vii prin intermediul câtorva mecanisme:

• AHCC provoacă producerea de citokine, care întăresc imunitatea celulară, ca de ex. TNF-α, IFN-γ, IL-1, IL-2 etc.

• AHCC activează celulele imunitare, care atacă celulele canceroase, ca de ex. macrofagele celulele NK, celulele LAK, celulele ucigaşe T etc.

• AHCC întăreşte activitatea celulelor imunitare Th1 (ajutoarele celulelor tip Th1), care sunt necesare la activarea imunităţii celulare.

• AHCC reprimă producerea citokinelor cum este de ex. TGF-β, care reprimă activitatea celulară.

Felul cum funcţionează componentele concrete ale AHCC şi în ce mod, încă nu este cunoscut în întregime.Este cunoscut, că polizaharidele acţionează prin intermediul unei serii de mecanisme şi cresc funcţiile vitale şi energiile orientate spre imunitate. Acesta este punctul cheie al filozofiei utilizării AHCC. AHCC, cunoscut şi ca hrana sănătoasă, este util nu numai pentru o anumită parte a organismului, dar şi pentru organismul ca ansamblu.

Activarea neutrofilelor şi macrofagelor datorită AHCC

Stimularea neutrofilelor şi a macrofagelor, care reprezintă categoriile de celule sanguine, este de importanţă vitală în faza iniţială a activării imunităţii celulare. În cazul rănirii actuale intervine rolul neutrofilelor şi a macrofagelor, care luptă împotriva invadatorilor externi (ex. bacterii) care se adună rapid în rană. Imunitatea celulară începe în momentul când sunt activate neutrofilele şi macrofagele În unele cazuri rezistenţa sistemului imunitareste însoţită de reacţii de inflamare intense (ex. febra). Profesorul Masatoshi Yamazaki de la departamentul farmacologic de la Teikyo University a observat, că AHCC a activat aceste celule sanguine albe şi a efectuat cercetări pe baza acestei constatări.

• Activitatea cumulativă a neutrofilelor. Dacă AHCC este introdus în cavitatea toracică a şoarecilor testaţi, celulele sanguine albe (în special neutrofilele) din cavitatea toracică sunt activate şi se adună cu scopul de a lupta cu infecţia. Stimularea imunităţii celulare cu ajutorul AHCC este măsurată prin numărul neutrofilelor. Dacă AHCC a fost administrat intraperitoneal şi după aceea a fost făcută suma celulelor acumulate, 80 % dintre acestea au fost neutrofilele. Cu cât este mai mare valoarea, cu atât este mai ridicat nivelul de stimulare a celulelor sanguine albe. În plus, în cazul în care aceste neutrofile au fost măsurate, s-a constatat, că conţin proteina calprotectina, care are puterea de a lichida cancerul.

• Activitatea asupra modelului MM46 de cancer toracic la şoareci. În şoarece a fost introdus prin operaţie cancerul toracic şi pe urmă a fost administrat intra peritoneal 20 mg AHCC. După o lună tumora s-a micşorat la 60 % şi a fost comparată cu grupa care nu a primit AHCC. La şoarecii, care au utilizat AHCC, a fost confirmată prezenţa TNF-α şi pe lângă aceasta şi calprotectina. TNF-α este produs în special de macrofage, de astfel s-a presupus, că celulele canceroase vor fi atacate de macrofage şi ucise de TNF-α, care se vor crea datorită lor.

Formarea IL-12 datorită macrofagelor după ce a fost administrat AHCC

Formarea IL-12 datorită macrofagelor, după ce a fost administrat AHCC. IL-12 (interleukina-12) este o citokină formată datorită macrofagelor sau a limfocitelor. Este vorba de un factor cheie pentru menţinerea şi activarea imunităţii. Grupul de medici condus de Nobue Takemori de la Asahigawa Public Service Hospital a efectuat teste pe şoareci cu scopul de a confirma, dacă IL-12 se formează datorită macrofagelor la utilizarea AHCC. AHCC a fost administrat injectabil în cavitatea abdominală a şoarecilor studiaţi iar locul unde se formează macrofagele şi limfocitele a fost observat cu microscopul electronic. La şoarecii cu AHCC s-a forma un volum mare de macrofage pozitive IL-12 în diferite stadii de derivaţie. Este evident, că AHCC a crescut derivaţia şi creşterea macrofagelor şi astfel s-a ajuns la creşterea IL-12. Testarea acestor citokine este deci un indicator important pentru măsurarea imuno competenţei actuale a pacienţilor cu cancer.


Verificarea capacităţii de producere a citokinelor datorită masei moleculare reduse a polizaharidelor conţinute în AHCC

Un rol cheie în cercetarea verificării capacităţii de producere a citokinelor l-a jucat Compartimentul pentru studierea cancerului de pe lângă Pathology Division of the Department of Medicine, Hokkaido University. Fiecare componentă a AHCC a fost încadrată ori în grupa cu masa moleculară ridicată (cum sunt beta glucanele), sau în grupa cu masa moleculară redusă (cum sunt alfa glucanele) cu ajutorul metodei de separare cu coloane. Pentru aceasta cercetătorii au folosit şoarecii cu cancer. În cazul când, şoarecilor cu cancer, cărora li s-a administrat AHCC, le-au fost cercetate celulele pulmonare, s-a constatat, că a crescut enorm atât IL-12, cât şi TN-F-α. O şi mai pregnantă creştere a IL-12 a fost în cazul componentelor cu masă moleculară redusă, care au fost administrate. Pe lângă aceasta ambele părţi (componente) cu masă moleculară ridicată şi scăzută conţinute în AHCC au controlat producerea TGF-β (citokină imunosupresivă).
Este cunoscut faptul, că masa moleculară redusă a polizaharidelor (masa moleculară 5000 dalton) în AHCC are eficienţă primară asupra creşterii capacităţii de producere a citokinelor la activităţile imuno stimulative.

Tabel – Producerea de citokine la şoarecii cu cancer, cărora li s-a administrat AHCC

CITOKINA Grupa de Grupa Masa moleculară Masa moleculară
control cu AHCC REDUSĂ RIDICATĂ

Celulele SPLINEI
IL-2 Nedescoperit Cantitate însemnată Cantitate medie Cantitate medie

IL-12 Nedescoperit Cantitate medie Cant
 
Programare