Restricția calorică crește speranța de viață la oameni și dezvăluie factori care pot ajuta la extinderea sănătății umane

Numeroase cercetări au arătat faptul că limitarea aportului de calorii de către muște, viermi și șoareci pot crește durata de viață a acestora. Cu toate acestea, au existat puține informații cu privire la efectele restricției calorice asupra speranței de viață a oamenilor. Un nou studiu confirmă beneficiile pentru sănătate ale restricțiilor moderate de calorii la oameni și identifică o proteină cheie care ar putea fi valorificată pentru a extinde sănătatea la oameni.
Pentru studiu, cercetătorii au stabilit pentru prima dată aportul caloric inițial în rândul a peste 200 de participanți la studiu. Cercetătorii au cerut apoi unei părți din acești participanți să-și reducă aportul de calorii cu 14%, în timp ce restul au continuat să mănânce ca de obicei și au analizat efectele pe termen lung ale restricției de calorii asupra sănătății în următorii doi ani. Scopul general al studiului clinic a fost acela de a vedea dacă restricția calorică este la fel de benefică pentru oameni ca și pentru animalele de laborator.

Cercetătorii au început prin a analiza timusul, o glandă care se află deasupra inimii și care produce celule T, un tip de globule albe esențiale pentru sistemul imunitar. Timusul îmbătrânește într-un ritm mai rapid decât alte organe. Până când adulții sănătoși ating vârsta de 40 de ani, 70% din timus este deja nefuncțional. Din acest motiv, pe măsură ce îmbătrânește, timusul produce mai puține celule T, acesta fiind și unul dintre motivele pentru care persoanele în vârstă prezintă un risc mai mare de îmbolnăvire.

Pentru studiu, echipa de cercetare a folosit imagistica prin rezonanță magnetică (IRM) pentru a determina dacă există diferențe funcționale între glandele timusului celor din grupul cu restricție calorică și ale celor din grupul de control, fără restricții calorice. Ei au descoperit că glandele timusului participanților cu aport limitat de calorii aveau mai puține grăsimi și un volum funcțional mai mare după doi ani de restricție calorică, ceea ce înseamnă faptul că produceau mai multe celule T decât la începutul studiului. În schimb, participanții care nu și-au restricționat caloriile nu au avut nicio modificare a volumului funcțional.

Totodată, cercetătorii au studiat țesutul adipos sau grăsimea corporală a participanților cu restricție calorică în trei momente: la începutul studiului, după un an și după doi. Analizele genetice au demonstrat că au existat schimbări remarcabile în expresia genică a țesutului adipos după un an, care au fost susținute până la doi ani.

Analiza uneia dintre genele inhibate semnificativ după restricția calorică, PLA2G7, o proteină produsă de macrofage, a sugerat că proteina ar putea fi legată de efectele restricției calorice. Descoperirile au demonstrat că PLA2G7 este unul dintre factorii care provoacă efectele restricției calorice. „Identificarea acestor factori ne ajută să înțelegem modul în care sistemul metabolic și sistemul imunitar comunică unul cu celălalt, ceea ce ne poate îndruma către potențiale ținte care pot îmbunătăți funcția imunitară, pot reduce inflamația și, potențial, chiar pot îmbunătăți durata de viață sănătoasă”, au declarat autorii.

sursa: Science Daily