Riscul de transmitere a virusurilor aeriene, inclusiv al noului coronavirus, poate fi cuantificat

Dinamica modului în care aerosolii se deplasează de la o persoană la alta, în circumstanțe diferite, a reprezentat subiectul unei noi cercetări.
Epidemiologi, împreună cu chimiști și specialiști în aerosoli de la Universitatea de Stat din Colorado, au descoperit că distanțarea în interior, chiar și la 1,8 metri distanță, nu este suficientă pentru a limita expunerile potențial dăunătoare. Lucrarea include o analiză a riscului relativ de infectare în diferite scenarii.

Graba pentru înțelegerea științifică a noului coronavirus s-a concentrat asupra mecanismelor biologice: modul în care oamenii se infectează, răspunsul corpului uman și calea cea mai rapidă către un vaccin. În calitate de om de știință în materie de aerosoli, Tami Bond, a urmat o altă cale, convocând o echipă de cercetare care să trateze virusul ca orice alt aerosol. Echipa de cercetători și-a propus să cuantifice dinamica modului în care aerosoli precum virusurile călătoresc de la o persoană la alta, în circumstanțe diferite.

La momentul actual, studiile sugerează că COVID-19 se răspândește în principal prin particulele mici, lichide, pe care o persoană le strănută sau le tușește, care parcurg o oarecare distanță și cad pe podea. Dar se crește consensul că, în circumstanțele potrivite, particulele plutitoare mai mici, numite aerosoli, pot transporta virusul pe distanțe mai mari și pot rămâne suspendate în aer pentru perioade mai lungi. Tratarea particulelor purtătoare de virus ca orice alt aerosol a permis echipei să facă comparații obiective, bazate pe fizică, între diferite moduri de transmitere, luând în considerare modul în care dimensiunile particulelor ar afecta numărul de particule care au călătorit de la o persoană la alta.

Cercetătorii au clasificat particulele în funcție de dimensiunile lor, în trei categorii: particule de un micron, zece microni și o sută de microni. Fiecare dintre acestea prezintă caracteristici diferite de circulație aeriană, astfel că, în funcție de dimensiunea lor, au fost aplicate diferite măsuri de atenuare a răspândirii.

Echipa a descoperit că distanțarea în interior, chiar și la 1,8 metri, nu este suficientă pentru a limita expunerile potențial dăunătoare, deoarece închiderea în interior permite volumelor de particule să se acumuleze în aer. Astfel de perspective nu sunt revelatoare, deoarece majoritatea oamenilor evită închiderea în spații interioare și, în general, se simt mai în siguranță în aer liber. Lucrarea arată, totuși, că efectul închiderii în interior și al transportului ulterior de particule poate fi cuantificat și poate fi comparat cu alte riscuri pe care oamenii le consideră acceptabile.

sursa: Science Daily