Influenta atasamentului primar asupra relatiei de cuplu
De-a lungul timpului, teoria atasamentului, a devenit obiect de studiu pentru numerosi specialisti din domeniul psihologiei, antropologiei, stiintelor sociale, neurostintelor, maternologiei si nu in ultimul rand, al terapeutilor preocupati de soarta cuplurilor care le trec pragul cabinetelor de consiliere.
Atasamentul este o legatura profunda cu cineva, o nevoie de baza, aceea de a depinde de cineva care sa ne asigure confort emotional, securitate si ingrijire. Nevoia de siguranta e la fel de puternica ca si nevoia de hrana. Exista o predispozitie innascuta a indivizilor de a forma legaturi intime cu alti indivizi, componenta importanta a evolutiei. Baza de atasament pentru copil in primii doi ani de viata, este de obicei mama.Poate fi insa si o bunica sau orice alta persoana care se ocupa de cresterea lui. Din interactiunea mamei cu copilul, se creaza un anumit stil de atasament. Ceea ce nu ni se spune, este faptul ca stilul de atasament dintre cei doi este extreme de important, pentru ca el pune baza tuturor relatiilor intime de mai tarziu ale copilului ca si adult.
Stilul de atasament format poate fi unul sigur, securizant, sau unul nesigur: evitant, anxios sau ambivalent. Stilul securizant se formeaza atunci cand mama reuseste sa decodifice mesajele, nevoile, venite din partea copilului si la randul ei transmite mesaje si raspunde in mod adecvat acestor nevoi, manifestand disponibilitate, afectiune, dar fara sa-si sufoce copilul. Ca si adulti, acesti indivizi vor fi siguri pe ei, vor avea relatii de calitate, bazate pe comunicare si incredere, capabili de a lua decizii, care se simt confortabil in intimitate.
O mama insa care are o structura de personalitate mai anxioasa (tematoare, ingrijorata pentru orice), sau cu un copil mai firav, mai bolnavicios, cu o nevoie mai mare de atentie si pe care nu-l lasa sa experimenteze, sa exploreze, de teama de a nu I se intampla ceva, tinde sa creeze cu copilul un atasament anxios. La varsat adulta, acesti copii vor cere multa atentie in relatia de cuplu, vor manifesta aceeasi nesiguranta, avand o nevoie permanenta de cofirmare, de aprobare, de apropiere si intimidate. Orice departare fizica de partener, va fi perceputa ca si o amenintare, va fi suspicios, comunicand cu dificultate ce-l deranjeaza tamandu-se foarte mult pentru pierderea relatiei.
La polul opus se afla indivizii cu un stil de atasament evitant. Acestia in general transmit mesaje contradictorii: un fel de “te vreau, dar pastreaza distanta”. Isi pretuiesc foarte mult independenta, stabilesc si mentin limite in cadrul relatiei, considera ca-si pot rezolva singuri problemele si au tendinta de a-si privi partenerii cu superioritate. Intimitatea este mai mult de natura sexuala si au in general o imagine nerealista despre cum ar trebui sa fie o relatie. Acest stil de atasasament se formeaza atunci cand mama este fie indisponibila din motive medicale, fie o persoana foarte ocupata( avand si alti copii, un job solicitant, etc) sau pur si simplu impartaseste credinta cum ca un copil nu trebuie pupat decat in somn. Drept pentru care, nu-l va lua in brate pentru a-l linisti ori de cate ori copilul simte nevoia si nu-l va rasfata deloc. Ca urmare, un copil care plange si caruia nu I se acorda atentie, invata cu timpul ca trebuie sa se linisteasca singur si asta va face.
Din combinatia celor doua stiluri insecurizante, rezulta stilul de atasament ambivalent al persoanelor schimbatoare, care nu prea stiu ce vor. El este dat de inconstanta cu care mama si-a manifestat disponibilitatea, fiind fie extreme de anxioasa, fie distanta cu copilul din diveres motive(se supara pe el si nu-I vorbeste, lipseste mult de acasa, etc). Ca si in cazul personalitatii, nu exista insa stiluri pure de atasament ci mai degraba combinatii in care predomina un stil sau altul. Un lucru insa este sigur: felul in care se desfasoara interactiunea cu baza de atasament in majoritatea timpului, in primii doi ani de viata, isi pune amprenta asupra viitoarelor relatii ale copilului. Statistic, un procent de 60-70% dintere indivizi au totusi au totusi un stil de atasament securizant.
Despre ce se intampla atunci cand legea atractiei se manifesta intre un anxios si un evitant, va voi povesti intr-un articol viitor.