Semnele timpurii ale dislexiei pot fi identificate în creierul nou-născuților: cercetare de la Universitatea din Helsinki

Semnele timpurii ale dislexiei pot fi identificate în creierul nou-născuților: cercetare de la Universitatea din Helsinki

©

Autor:

Semnele timpurii ale dislexiei pot fi identificate în creierul nou-născuților: cercetare de la Universitatea din Helsinki

O cercetare doctorală realizată de Sergio Navarrete Arroyo la Universitatea din Helsinki oferă o perspectivă revoluÈ›ionară asupra modului în care semnele dislexiei pot fi detectate încă din perioada neonatală. Prin măsurarea activității cerebrale la nou-născuÈ›i, studiul demonstrează că diferenÈ›ele timpurii în procesarea sunetelor vorbirii pot anticipa dificultățile ulterioare de învățare a cititului. Rezultatele susÈ›in importanÈ›a intervenÈ›iilor precoce pentru dezvoltarea limbajului È™i prevenirea tulburărilor de citire.
Întârzierile în dezvoltarea limbajului È™i citirii sunt frecvente È™i pot afecta profund parcursul educaÈ›ional al copiilor. Dislexia, cea mai răspândită tulburare specifică de învățare, are o componentă genetică moderată È™i se asociază cu dificultăți în procesarea fonologică – adică în recunoaÈ™terea È™i manipularea sunetelor vorbirii. De regulă, diagnosticul se stabileÈ™te abia la vârsta È™colară, când copilul prezintă deja probleme de citire, ceea ce limitează eficienÈ›a intervenÈ›iilor.

Identificarea indicatorilor neurofiziologici timpurii ar putea schimba această paradigmă. Stimulii auditivi repetitivi produc răspunsuri cerebrale denumite potenÈ›iale evocate, care pot fi măsurate prin electroencefalografie (EEG). Devierea de la aceste tipare – aÈ™a-numitele răspunsuri de neconcordanță (MMR) – reflectă modul în care creierul discriminează sunetele vorbirii È™i s-au dovedit anterior reduse la persoanele cu dislexie.

Programări cabinete medicale, clinici Alege-ți medicul și fă o programare!
Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.

Despre studiu

DisertaÈ›ia lui Navarrete Arroyo a inclus aproximativ 200 de copii, majoritatea cu risc familial de dislexie. Activitatea cerebrală a fost înregistrată la naÈ™tere, la 6 luni È™i la 28 de luni, folosind stimuli vocalici variaÈ›i ca durată, identitate È™i frecvență.

Copiii au fost urmăriÈ›i longitudinal până la vârsta de 4–5 ani, când au fost testaÈ›i prin evaluări standardizate pentru abilități prelecturale – cunoaÈ™terea literelor, memoria verbală de scurtă durată È™i viteza de denumire. Scopul a fost stabilirea unei relaÈ›ii între răspunsurile cerebrale din perioada neonatală È™i performanÈ›ele ulterioare în dezvoltarea limbajului È™i citirii.

Metodologie

  • Măsurarea potenÈ›ialelor evocate P1 È™i N2 È™i a răspunsurilor de neconcordanță prin EEG.
  • Compararea răspunsurilor între copiii cu È™i fără istoric familial de dislexie.
  • Analiza evoluÈ›iei acestor răspunsuri pe parcursul primilor doi ani de viață.
  • Corelarea răspunsurilor cerebrale timpurii cu performanÈ›ele cognitive È™i lingvistice la vârstele de 2 È™i 4–5 ani.

Rezultate

Maturizarea timpurie a răspunsurilor cerebrale

Studiul a identificat răspunsurile P1 È™i N2 ca fiind dominante în perioada de sugar, acestea maturizându-se rapid în primele luni de viață prin creÈ™terea amplitudinii È™i scăderea latenÈ›ei. IntervenÈ›iile muzicale aplicate unor subgrupuri nu au produs efecte semnificative asupra acestor răspunsuri.

Legătura între activitatea cerebrală neonatală È™i abilitățile de citire

Copiii care au prezentat amplitudini mai mari ale răspunsurilor P1 È™i P-MMR încă de la naÈ™tere au obÈ›inut performanÈ›e superioare la testele de prelectură. La 28 de luni, un model de procesare mai matur – caracterizat prin răspunsuri P1 mai timpurii È™i MMR-uri mai pronunÈ›ate – a fost asociat cu abilități mai bune de recunoaÈ™tere a literelor È™i denumire rapidă.

DiferenÈ›e între copiii cu risc de dislexie È™i cei fără risc

Copiii cu istoric familial de dislexie au manifestat:

  • Deficite în denumirea în serie È™i memoria auditivă de scurtă durată;
  • PerformanÈ›e mai slabe la recunoaÈ™terea literelor;
  • Reducerea dominanÈ›ei emisferei stângi pentru procesarea vorbirii – un indicator neurofiziologic asociat dificultăților de lectură.


Dislexia familială a avut efecte modeste asupra răspunsurilor potenÈ›ialelor evocate obligatorii, însă un studiu anterior pe acelaÈ™i eÈ™antion a evidenÈ›iat diferenÈ›e extinse în MMR, sugerând că deficitele din dislexie sunt legate în principal de mecanismele de discriminare a sunetelor vorbirii.

Semnificație și implicații

Rezultatele demonstrează că procesarea deficitară a sunetelor vorbirii este prezentă încă din perioada neonatală la copiii cu risc de dislexie. Această constatare susÈ›ine ipoteza că dificultățile fonologice reprezintă nucleul etiologic al tulburării È™i pot fi detectate înainte de debutul învățării cititului.

De asemenea, studiul subliniază că expunerea timpurie la limbaj È™i muzică – prin vorbire, cântat sau ascultarea activă – contribuie la consolidarea reÈ›elelor neuronale implicate în procesarea fonologică. Astfel de activități pot reprezenta o formă de stimulare naturală care sprijină dezvoltarea cognitivă È™i lingvistică a copiilor cu risc crescut.

Perspective pentru intervenția timpurie

Autorul propune utilizarea pe viitor a instrumentelor neurofiziologice complementare screeningurilor din grădiniță pentru identificarea copiilor vulnerabili. În combinaÈ›ie cu observaÈ›iile zilnice ale educatorilor È™i testele simple de limbaj, aceste metode ar putea permite oferirea unui suport personalizat, într-un moment în care creierul este cel mai receptiv la intervenÈ›ii.

Prin identificarea timpurie a diferenÈ›elor în procesarea auditivă, educatorii È™i specialiÈ™tii în sănătate pot preveni instalarea dificultăților de citire È™i pot contribui la o dezvoltare lingvistică armonioasă. În viziunea autorului, „prin susÈ›inerea dezvoltării cerebrale È™i a limbajului încă din primele luni de viață, construim fundaÈ›ia pentru învățarea È™i bunăstarea de-a lungul vieÈ›ii”.

Concluzii

Teza lui Sergio Navarrete Arroyo reprezintă una dintre cele mai ample investigaÈ›ii longitudinale privind bazele neurofiziologice ale dislexiei. Ea demonstrează că semnele neurobiologice ale riscului de dislexie pot fi observate încă de la naÈ™tere È™i că aceste semnale pot prezice performanÈ›ele lingvistice ulterioare.

Studiul deschide noi direcÈ›ii pentru dezvoltarea programelor de intervenÈ›ie timpurie È™i pentru integrarea metodelor neuroÈ™tiinÈ›ifice în practica educaÈ›ională, cu scopul de a sprijini fiecare copil în atingerea potenÈ›ialului său de învățare È™i comunicare.


Data actualizare: 24-10-2025 | creare: 24-10-2025 | Vizite: 172
Bibliografie
Helsingin yliopisto (University of Helsinki)

Image by Sergio Navarrete Arroyo
©

Copyright ROmedic: Articolul se află sub protecția drepturilor de autor. Reproducerea, chiar și parțială, este interzisă!

Alte articole din aceeași secțiune:

Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm:
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și:
Forumul ROmedic - întrebări și răspunsuri medicale:
Pe forum găsiți peste 500.000 de întrebări și răspunsuri despre boli sau alte subiecte medicale. Aveți o întrebare? Primiți răspunsuri gratuite de la medici.
  intră pe forum