Sindromul de ochi uscat, frecvent în populația generală, dar subdiagnosticat și rar tratat corespunzător

Sindromul de ochi uscat este o afecțiune oculară frecventă, dar adesea trecută cu vederea, care provoacă disconfort, iritație și tulburări de vedere. Deși simptomele sale sunt bine cunoscute – uscăciune, senzație de nisip în ochi, lăcrimare reflexă, vedere încețoșată temporar – prevalența bolii a fost estimată vag în trecut, cu variații între 5% și 50%. Mai mult, există o tendință îngrijorătoare ca pacienții să considere aceste simptome drept o parte normală a procesului de îmbătrânire, ceea ce întârzie diagnosticul și tratamentul.
Un studiu amplu, prezentat în cadrul Congresului ESCRS (Societatea Europeană a Cataractei și Chirurgilor Refractivi), aduce o contribuție semnificativă la înțelegerea prevalenței și a gradului de tratament al bolii oculare uscate în rândul populației generale din Europa și Statele Unite. Studiul, condus de dr. Piotr Wozniak, chirurg refractiv și specialist în ochiul uscat la Optegra Eye Clinics din Varșovia, s-a desfășurat în două etape: una națională în SUA (aprilie 2024) și una internațională (iunie 2025) în mai multe țări, sub egida companiei Bausch + Lomb, sub numele NESTS – Needs Unmet in Dry Eye: Symptoms, Treatment and Severity.

Despre studiu

Metodologie și participanți

• Studiul a fost prezentat în cadrul ESCRS 2025, desfășurat în septembrie.
• Două faze:
  • SUA (aprilie 2024): sondaj pe 2.003 adulți.
  • Internațional (iunie 2025): sondaj pe 5.152 persoane din Regatul Unit, Franța, Germania, Polonia și Arabia Saudită, din care:
    • 2.580 reprezentau populația generală.
    • 2.572 aveau deja simptome de ochi uscat.
• Chestionarele au urmărit prevalența simptomelor, parcursul pacientului, opțiunile de tratament, relația cu furnizorii de servicii medicale și impactul asupra calității vieții.

Instrumente de diagnostic menționate

• Simptome raportate de pacient și istoricul medical.
• Examinare oftalmologică standard (cu biomicroscop).
• Teste speciale:
  • Timpul de apariție a uscăciunii corneene după clipit.
  • Colorarea suprafeței oculare cu coloranți specifici.
  • Osmolaritatea lacrimală.
  • Evaluarea glandelor Meibomius (componenta lipidică a filmului lacrimal).

Rezultate

Prevalența și diagnosticarea

• 58% dintre persoanele din populația generală au raportat simptome de ochi uscat.
• Doar 20% în Europa și 17% în SUA primiseră un diagnostic oficial.
• În SUA, 50% raportau uscăciune oculară frecventă, iar 80% aveau simptome precum oboseală oculară, mâncărime sau lăcrimare excesivă.

Întârzierea accesării ajutorului medical

• Până la 33% dintre pacienți au așteptat peste 5 ani până la consultul medical.
• 60% au așteptat cel puțin 4 luni pentru a căuta ajutor.
• 20% au așteptat peste 1 an.
• În SUA, 67% au așteptat peste 6 luni, iar 31% peste 2 ani.

Impactul asupra calității vieții

• 34% au raportat agravarea simptomelor în ultimul an.
• Doar 9% au observat o ameliorare.
• Modificări ale stilului de viață:
  • 17% au renunțat la condusul pe timp de noapte.
  • 14,8% nu mai folosesc machiaj ocular.
  • 15,2% evită aerul condiționat sau încălzirea pentru a reduce disconfortul ocular.

Tratamentul și percepția pacienților

• Picăturile oftalmice lubrifiante au fost cel mai frecvent tratament utilizat.
• Doar 25% dintre pacienți consideră că tratamentul lor actual este personalizat.

Relația cu furnizorii de servicii medicale

• Diferențe naționale în urmărirea pacienților:
  • În Franța, mai puțin de jumătate aveau vizite planificate de urmărire.
  • În Arabia Saudită, 84% beneficiau de urmărire activă.
• Doar 25% dintre respondenți vizitau un oftalmolog la fiecare doi ani sau mai frecvent.
• 70% nu cunosc opțiunile terapeutice disponibile.
• 40% nu știau că ochiul uscat netratat poate duce la complicații și chiar pierdere de vedere.

Concluzii și implicații

Studiul NESTS subliniază faptul că boala de ochi uscat este nu doar foarte prevalentă, ci și profund neglijată atât de pacienți, cât și de sistemele de sănătate. Prezența unor simptome persistente, dar ignorate ani de zile, sugerează o nevoie urgentă de educație în rândul populației generale, precum și sprijin pentru profesioniștii din domeniul sănătății în ceea ce privește diagnosticul diferențial și personalizarea tratamentului.

În plus, diagnosticarea precoce și intervenția rapidă pot preveni complicațiile progresive – inclusiv inflamația cronică, blefarita și reducerea succesului intervențiilor chirurgicale oftalmologice. Dr. Wozniak avertizează că un tratament simplu, precum administrarea de lacrimi artificiale, poate oferi alinare semnificativă, dar pentru asta este nevoie ca pacienții să recunoască simptomele și să ceră ajutor medical.

Președinta ESCRS, dr. Filomena Ribeiro, a subliniat importanța acestor rezultate pentru îngrijirea oftalmologică și pentru sănătatea publică în general, declarând că „este esențial ca profesioniștii din domeniul sănătății să discute această problemă cu pacienții și să îi încurajeze să efectueze controale regulate”.