Solicitările de sânge „nevaccinat” în transfuzie: consecințe clinice, etice și operaționale

Un studiu realizat la Vanderbilt University Medical Center a analizat impactul solicitărilor de donare direcționată motivate de dorința de a primi „sânge nevaccinat”. Rezultatele publicate în jurnalul Transfusion arată că aceste practici, fără indicație medicală, pot duce la deteriorare clinică, întârzieri în îngrijire și utilizare ineficientă a resurselor.

Idei principale

• Toate donațiile direcționate analizate au fost motivate de temeri legate de „sânge vaccinat”.
• 27% dintre pacienți au prezentat evenimente clinice sau operaționale adverse.
• Au fost raportate deteriorări clinice severe, inclusiv șoc hemoragic.
• 35% dintre unitățile colectate nu au fost utilizate pentru pacientul țintă.
• Consultul etic și implicarea specialiștilor în transfuzie au fost extrem de rare (7%).

Context

Sistemele moderne de transfuzie se bazează pe donare voluntară anonimă, considerată cea mai sigură metodă datorită screeningului riguros și testării infecțioase avansate.

Donarea direcționată este rezervată în mod obișnuit cazurilor speciale, cum ar fi grupele sanguine rare. Totuși, în contextul pandemiei COVID-19, a apărut o creștere a solicitărilor bazate pe informații eronate privind siguranța sângelui provenit de la donatori vaccinați.

Aceste solicitări nu sunt susținute de dovezi științifice și pot introduce riscuri suplimentare.

Despre studiu

Studiul a analizat retrospectiv toate cazurile de donare direcționată înregistrate între 2024 și 2025.

Au fost identificate:

• 48 unități de sânge (0,03% din totalul de 144.856 unități)
• destinate unui număr de 15 pacienți

35 unități de eritrocite

6 unități de trombocite

4 unități de plasmă

3 unități de crioprecipitat

87%) au primit cel puțin o unitate direcționată, iar 67% dintre cazuri au implicat decizii luate de aparținători, în special la copii.

 

Rezultate

Utilizarea ineficientă a resurselor a fost evidentă:

• Doar 65% dintre unități au fost transfuzate pacientului țintă
• 25% au fost redirecționate către alte persoane
• 4% au fost eliminate din cauza expirării

Impactul clinic negativ a fost semnificativ:

• 2 pacienți au prezentat deteriorare clinică severă în așteptarea unităților
• Un pacient a dezvoltat șoc hemoragic (Hb 3,6 g/dL)
• Alt caz a prezentat anemie severă simptomatică (Hb 5,9 g/dL)
• Au existat întârzieri sau anulări de intervenții chirurgicale în 13% din cazuri

De asemenea, s-au observat deviații de la protocoalele standard:

• transfuzii efectuate la valori ale hemoglobinei neconforme ghidurilor

Lipsa supravegherii specializate a fost notabilă:

• consult etic documentat: 1 din 15 cazuri
• implicare medicină transfuzională înainte de colectare: 1 din 15 cazuri

Implicații și riscuri

Contrar percepției publice, donarea direcționată poate fi mai riscantă decât donarea standard:

• Donatorii de familie au rate mai mari de markeri infecțioși
• Presiunea socială poate afecta acuratețea declarațiilor de risc
• Există riscuri imunologice (ex. formarea de anticorpi HLA)
• Necesitatea iradierii produselor crește complexitatea procesului

În plus, redistribuirea unităților neutilizate către alți pacienți poate transfera riscuri către persoane neimplicate în decizia inițială.

 

Concluzii

Solicitările de donare direcționată motivate de temeri nejustificate privind vaccinarea reprezintă o provocare majoră pentru sistemele de sănătate.

Acestea pot duce la:

• deteriorare clinică evitabilă
• întârzieri în tratament
• ineficiență în utilizarea resurselor

Implementarea unor protocoale standardizate, cu implicarea obligatorie a specialiștilor în medicină transfuzională și etică, este esențială pentru reducerea riscurilor și protejarea pacienților.