Sotagliflozinul, protecție superioară împotriva hipertensiunii sensibile la sare

Un studiu preclinic realizat la Universitatea din South Florida și prezentat în cadrul ASN Kidney Week 2025 (5–9 noiembrie) evidențiază faptul că inhibiția concomitentă a transportorilor de sodiu-glucoză SGLT1 și SGLT2 oferă o protecție renală și cardiovasculară mai amplă decât inhibiția selectivă a SGLT2. Rezultatele sugerează un potențial terapeutic extins pentru inhibitorii duali SGLT1/2 în gestionarea hipertensiunii sensibile la sare, o afecțiune frecvent asociată cu progresia bolii cronice de rinichi.
Inhibitorii SGLT2 au fost inițial dezvoltați pentru controlul glicemic la pacienții cu diabet zaharat de tip 2, dar ulterior s-a demonstrat că aceștia exercită efecte cardioprotectoare și nefroprotectoare importante. În rinichi, SGLT2 reabsoarbe aproximativ 97% din glucoza filtrată în segmentele S1 și S2 ale tubului proximal, în timp ce SGLT1 reabsoarbe restul în segmentul S3.

Hipertensiunea sensibilă la sare - caracterizată prin creșterea tensiunii arteriale în urma consumului excesiv de sodiu - afectează aproape jumătate dintre persoanele cu hipertensiune și reprezintă un factor major de risc pentru boala cronică de rinichi și insuficiența renală. În acest context, cercetătorii au comparat efectele inhibiției selective a SGLT2 (cu dapagliflozin) și inhibiției duale SGLT1/2 (cu sotagliflozin) asupra tensiunii arteriale și funcției renale în modele experimentale de boală renală indusă de sare.

Despre studiu

Studiul a fost realizat pe șobolani Dahl sensibili la sare (Dahl SS), masculi și femele, în vârstă de 8 săptămâni, hrăniți cu o dietă bogată în sare (4% NaCl). Animalele au fost tratate timp de 3 săptămâni fie cu dapagliflozin (2 mg/kg/zi), fie cu sotagliflozin (30 mg/kg/zi). Tensiunea arterială a fost monitorizată continuu prin radiotelemetrie, iar ulterior s-au efectuat analize transcriptomice și lipidomice asupra țesuturilor renale și a fluidelor biologice.

În studiile anterioare, dapagliflozinul a demonstrat capacitatea de a preveni dezvoltarea hipertensiunii sensibile la sare fără a modifica expresia canalelor de sodiu sau activitatea sistemului renină–angiotensină–aldosteron. În prezentul experiment, cercetătorii au analizat și efectele terapeutice ale acestor medicamente administrate după instalarea hipertensiunii.

Rezultate

Ambele medicamente au avut efecte semnificative în încetinirea progresiei hipertensiunii induse de sare, dar sotagliflozinul a prezentat beneficii superioare față de dapagliflozin. După 3 săptămâni de tratament:

• Presiunea arterială medie a fost semnificativ mai redusă la animalele tratate cu sotagliflozin (m: 126 ± 2 mmHg vs. 157 ± 5 mmHg; f: 126 ± 3 mmHg vs. 167 ± 10 mmHg) comparativ cu grupul de control.
• Sub regim cu conținut normal de sare (0,4% NaCl), sotagliflozinul nu a modificat tensiunea arterială sau ritmul cardiac.
• Față de dapagliflozin, sotagliflozinul a reduç transmisă greutatea corporală și a crescut excreția urinară de sodiu și clor (de 1,45 și 1,49 ori, respectiv).
• Excreția fracționată de glucoză a fost aproape dublă cu sotagliflozin (48%) comparativ cu dapagliflozin (23%).
• Niciunul dintre tratamente nu a afectat rata de filtrare glomerulară, ceea ce sugerează o siguranță renală bună.

Analizele moleculare au evidențiat că inhibarea SGLT2 modifică multiple căi metabolice la nivel renal într-un mod dependent de regiune. În special, s-au observat modificări ale metabolismului lipidic și ale semnalizării inflamatorii, cu o reglare descendentă a metabolismului acizilor grași în cortex și o reglare ascendentă în medulară, corelate cu schimbări în profilul mediatorilor lipidici.

Concluzii

Rezultatele acestui studiu demonstrează că inhibiția duală SGLT1/2 oferă o protecție mai amplă împotriva hipertensiunii sensibile la sare și a leziunilor renale decât inhibiția selectivă SGLT2. Aceste efecte par a fi mediate prin mecanisme distincte și complementare care implică metabolismul lipidic și inflamația renală.

Potrivit autoarei principale, Olha Kravtsova, aceste rezultate oferă dovezi preclinice solide pentru extinderea utilizării inhibitorilor duali SGLT1/2 dincolo de insuficiența cardiacă și diabet, deschizând perspective noi pentru tratamentul hipertensiunii sensibile la sare și pentru explorarea metabolismului regional renal ca țintă terapeutică.

În ansamblu, studiul conturează o nouă direcție de cercetare privind rolul combinat al transportorilor SGLT1 și SGLT2 în homeostazia renală și cardiovasculară, subliniind căile lipidice și inflamatorii drept potențiale ținte pentru terapii inovatoare antihipertensive.