Activitatea cerebrală dezvăluie cum adolescenții autiști își maschează diagnosticul

Studiul publicat în Scientific Reports a fost realizat pentru a investiga mecanismele neurocognitive implicate în fenomenul trecând drept non-autist (passing as non-autistic - PAN) la adolescenți. Această cercetare reprezintă prima analiză sistematică a corelațiilor dintre răspunsurile neurofiziologice la fețele umane și prezența acestui fenomen la tineri cu autism.
Autismul este caracterizat prin dificultăți pervazive în interacțiunile sociale. Totuși, variabilitatea contextuală a acestor comportamente a fost recent recunoscută ca normă. Fenomenul PAN descrie situațiile în care persoanele autiste nu sunt identificate ca atare în anumite contexte sociale, în ciuda unui diagnostic clar. Până în prezent, cercetările privind PAN s-au axat mai ales pe aspecte teoretice, fără a explora în profunzime indicatorii neurocognitivi care ar putea explica acest fenomen.

Despre studiu

Autorii au investigat două componente ERP (event-related potentials - potențiale legate de evenimente) asociate cu procesarea facială:

• N170 – răspuns negativ precoce legat de procesarea automată a fețelor.
• LPP (Late Positive Potential - potenţial pozitiv târziu) – componentă pozitivă târzie asociată cu procesarea afectivă și saliența emoțională.

Participanții au fost adolescenți incluși în două grupuri (autist și non-autist), iar PAN a fost operaționalizat ca discrepanță între scorurile la ADOS-2 (observație clinică standardizată) și SRS-2 (raport parental și de la profesori).

Ipoteze formulate

• Participanții vor prezenta atât concordanță cât și discrepanță între ADOS-2 și SRS-2.
• N170 și LPP se corelează cu trăsăturile de autism.
• Relația dintre aceste potențiale legate de evenimente și trăsăturile de autism variază în funcție de prezența PAN.

Rezultate

Distribuția PAN în eșantion

Aproximativ jumătate dintre participanții cu scoruri clinice înalte (ADOS-2) nu au prezentat semne vizibile în context familial sau școlar, sugerând prezența PAN. Discrepanțele au fost semnificative atât în rapoartele părinților, cât și ale profesorilor.

Răspunsurile potențiale legate de evenimente și corelațiile cu trăsături autistice

• N170: Nu s-a corelat semnificativ cu scorurile de autism în ansamblu, dar s-a observat o interacțiune relevantă cu PAN. Adolescenții care PAN prezentau latențe mai rapide ale N170, sugerând procesare automată accelerată a fețelor.
• LPP: A fost semnificativ negativ corelat cu scorurile ADOS-2 (r = −0,483, p < 0,001), sugerând o procesare afectivă atenuată. Această relație a fost mai puternică pentru fețele cu expresii subtile.

ERP și PAN

Analizele de regresie moderată au arătat că PAN influențează semnificativ relația dintre ADOS-2 și ERP-uri. Mai exact:

• Adolescenții care PAN (scoruri mici la SRS-2, dar mari la ADOS-2) prezentau latențe N170 mai rapide, ceea ce contrazice literatura anterioară privind încetinirea procesării faciale în autism.
• În cazul LPP, PAN a fost asociat cu amplitudini mai mici ca răspuns la fețe subtile, dar nu la cele cu expresii evidente.

Interpretare

Implicații privind prezentarea autistă în funcție de context

Rezultatele confirmă caracterul dinamic al manifestărilor autiste, dependent de contextul în care sunt observate. Adolescenții care PAN pot fi trecuți cu vederea în mediul școlar, ceea ce subliniază importanța unei evaluări multidimensionale care implică surse diferite (părinți, profesori, clinicieni).

Interpretarea componentelor ERP

N170 pare a fi un marker diferențial, dar nu diagnostic, al autismului. În cazul PAN, latențele rapide sugerează fie o maturizare accelerată a procesării faciale, fie un mecanism adaptativ dobândit prin expunere socială crescută. LPP, în schimb, pare a reflecta un răspuns emoțional scăzut la stimuli subtili, posibil legat de reactivitate emoțională sau alexitimie.

Alexitimia și PAN

Un posibil factor explicativ al LPP diminuat la cei care PAN este prezența redusă a trăsăturilor de alexitimie. Aceasta ipoteză merită investigată în viitor, mai ales în contextul corelațiilor deja identificate între LPP și sarcini de reglare emoțională.

Implicații clinice

Rezultatele sugerează că adolescenții care PAN constituie un subgrup clinic distinct, adesea omis din studii sau intervenții. Clarificarea diferențelor față de alte subgrupuri (cum ar fi broader autism phenotype, cei care pierd diagnosticul sau prezintă ESSENCE) este esențială. Identificarea și sprijinirea precoce a acestor tineri poate contribui la îmbunătățirea calității vieții și la reducerea stigmatizării.

Limitări

• Dimensiunea eșantionului a fost redusă, ceea ce limitează generalizarea.
• Exclusivitatea stimulilor faciali reduce aplicabilitatea la alte tipuri de interacțiuni sociale.
• Instrumentele standard de diagnostic pot exclude cazuri PAN care nu ating pragurile necesare.
• Comorbiditățile comportamentale nu au fost evaluate, deși pot influența fenomenul PAN.

Direcții viitoare

Este necesară explorarea suplimentară a mecanismelor neurocognitive implicate în PAN, inclusiv analiza altor componente ERP, studii longitudinale și investigații privind eficacitatea intervențiilor existente pentru această populație. În plus, cercetări viitoare ar trebui să investigheze prezența PAN în grupuri subreprezentate (fete, copii din medii etnice diverse) și să diferențieze între tipuri de PAN în funcție de intenționalitate, eficiență sau impact emoțional.