Activitățile care stimulează cognitiv pot sprijini sănătatea creierului la vârstnici

Îmbătrânirea populației și riscul crescut de declin cognitiv asociat vârstei avansate impun identificarea unor mecanisme protectoare împotriva deteriorării cognitive. Un studiu publicat în Neuropsychology aduce noi perspective asupra interacțiunii dintre longevitatea familială, nivelul educațional și activitățile cognitive stimulative, arătând că aceste elemente reprezintă căi distincte de protecție a sănătății cognitive la vârstnici.
Studiile anterioare au demonstrat că educația, implicarea în activități cognitive (lectură, scriere, jocuri de strategie, vizitarea muzeelor) și existența unei istorii familiale de longevitate sunt factori protectori împotriva declinului cognitiv. Totuși, nu era clar dacă aceste variabile acționează independent sau se influențează reciproc. Înțelegerea acestui raport este crucială pentru optimizarea strategiilor de prevenție a demenței și a bolii Alzheimer.

Despre studiu

Studiul a utilizat date din Long Life Family Study, o cercetare dedicată factorilor genetici și comportamentali implicați în longevitate și îmbătrânirea sănătoasă. Lotul a inclus 314 participanți (vârsta medie 75,7 ani, deviație standard 14,6 ani), atât membri ai familiilor cu longevitate ridicată, cât și persoane fără acest istoric. Au fost aplicate:

• teste neuropsihologice pentru mai multe domenii cognitive (memorie episodică, funcții executive, limbaj, abilități de construcție vizuală);
• chestionare privind frecvența activităților cognitive stimulative;
• modele statistice bayesiene ierarhice ajustate după vârstă, sex, educație și grad de rudenie.

Rezultate

Analiza a arătat că longevitatea familială și activitățile cognitive stimulative funcționează ca mecanisme distincte de protecție cognitivă:

• Participanții fără longevitate familială, dar care desfășurau frecvent activități cognitive, au avut performanțe similare cu cei din familiile longevive la testele de funcție executivă și limbaj.
• Cei cu longevitate familială au prezentat un avantaj persistent la memoria episodică, chiar și atunci când nivelul de implicare cognitivă era echivalent.
• Educația și activitățile cognitive au fost asociate cu performanțe superioare în toate domeniile, inclusiv memorie, funcții executive și limbaj.
• Deși membrii familiilor longevive raportau o implicare mai redusă în activități cognitive comparativ cu referenții, rezultatele lor au rămas mai bune la testele de memorie.

Interpretare și implicații

Studiul demonstrează că există două căi distincte pentru menținerea funcției cognitive în vârsta înaintată:

• Calea genetică, asociată cu longevitatea familială și o protecție deosebită asupra memoriei.
• Calea comportamentală, bazată pe educație și stimulare cognitivă, care poate compensa absența unei predispoziții genetice.

Rezultatele sugerează că declinul cognitiv nu este inevitabil și că persoanele fără un istoric familial de longevitate pot obține performanțe similare prin cultivarea unor obiceiuri cognitive sănătoase. Aceste descoperiri au implicații directe pentru intervențiile de sănătate publică, care ar putea promova educația continuă, implicarea în activități intelectuale și învățarea pe tot parcursul vieții.

Concluzii

Atât longevitatea familială, cât și activitățile cognitive stimulative contribuie independent la menținerea sănătății cognitive la vârstnici. Deși genetica oferă un avantaj în special pentru memorie, implicarea activă în activități intelectuale poate reduce decalajul și susține funcția cognitivă pe multiple planuri. Studiul evidențiază nevoia de cercetări longitudinale pentru a identifica ce factori sunt cei mai eficienți în prevenirea declinului cognitiv și cum pot fi integrați în programe de intervenție.

Nicole Roth et al, Pathway analysis of cognitive resilience factors and cognitive function in the Long Life Family Study (LLFS)., Neuropsychology (2025). DOI: 10.1037/neu0001039 Image by pch.vector on Freepik