Asprosina și modificările ponderale după menopauză

Un studiu realizat la University of California, Irvine – Joe C. Wen School of Population & Public Health și publicat în Journal of Nutrition (25 februarie 2026) a analizat relația dintre nivelurile circulante ale hormonului asprosin și evoluția greutății corporale la femeile aflate în postmenopauză. Cercetarea arată că nivelurile bazale mai mari de asprosin sunt asociate cu o probabilitate mai mică de creștere ponderală și cu o probabilitate mai mare de scădere în greutate la femeile fără obezitate sau diabet, sugerând un posibil rol al acestui hormon în stabilitatea ponderală după menopauză.

Rezumat

• Asprosina este o adipokină indusă de post alimentar, implicată în gluconeogeneza hepatică și reglarea apetitului.

• Studiul a inclus 4.020 femei aflate în postmenopauză din cohorta Women’s Health Initiative.

• Nivelurile de asprosin au fost măsurate la momentul inițial, iar modificările de greutate și compoziție corporală au fost urmărite timp de 3 ani.

• În cohorta totală, asprosina nu a fost asociată semnificativ cu modificările ponderale.

• În subgrupul de femei fără diabet și cu indice de masă corporală sub 30 kg/m², nivelurile ridicate de asprosin au fost asociate cu:

  • creștere ponderală mai mică

  • risc redus de creștere ponderală majoră (≥7%)

  • probabilitate mai mare de scădere ponderală majoră

• Unele scăderi în greutate au fost explicate prin reducerea masei musculare (lean mass).

Context

Modificările metabolice după menopauză

După menopauză, femeile prezintă frecvent creștere în greutate și redistribuție a grăsimii corporale, în special la nivel abdominal. Date epidemiologice din National Health and Nutrition Examination Survey arată că prevalența obezității la femei atinge un maxim de 47,4% între 40 și 59 de ani, intervalul în care majoritatea traversează tranziția menopauzală.

Aceste modificări ale compoziției corporale sunt caracterizate de:

• creșterea masei adipoase abdominale

• scăderea masei musculare

• creșterea rezistenței la insulină

Toate aceste schimbări contribuie la creșterea riscului cardiometabolic, inclusiv pentru diabet zaharat de tip 2 și boli cardiovasculare.

Rolul emergent al hormonului asprosin

Asprosina a fost identificată în 2016 ca un hormon secretat de țesutul adipos în condiții de post alimentar. Cercetările au arătat că acesta:

• stimulează gluconeogeneza hepatică

• traversează bariera hematoencefalică

• activează neuroni hipotalamici orexigeni, stimulând apetitul

În modele animale de obezitate, neutralizarea asprosinei a determinat:

• scăderea consumului alimentar

• îmbunătățirea sensibilității la insulină

Studiile la om au arătat că nivelurile de asprosin sunt crescute în:

• obezitate

• diabet zaharat de tip 2

• sindrom metabolic

Totuși, majoritatea acestor studii au fost transversale, iar relația dintre nivelurile de asprosin și evoluția ulterioară a greutății corporale nu fusese evaluată prospectiv.

Despre studiul actual

Designul studiului

Cercetarea a fost realizată în cadrul Women’s Health Initiative (WHI), unul dintre cele mai mari studii longitudinale asupra sănătății femeilor din Statele Unite.

Analiza a fost realizată sub forma unui studiu caz-control încorporat într-o cohortă prospectivă.

Participanți

Au fost incluse 4.020 femei aflate în postmenopauză, împărțite în două grupuri:

• 1.987 cazuri de diabet incident

• 2.033 controale fără diabet

Participantele proveneau din 40 centre clinice din SUA și aveau vârste între 50 și 79 de ani.

Determinarea asprosinei

• Probe de sânge colectate între 1 septembrie 1993 și 31 decembrie 1998.

• Nivelurile plasmatice de asprosin au fost măsurate la momentul inițial.

Perioada de urmărire

Participantele au fost urmărite timp de 3 ani pentru evaluarea:

• modificărilor de greutate

• modificărilor compoziției corporale

• modificărilor distribuției grăsimii

Variabile analizate

Rezultat principal

• schimbarea greutății corporale după 3 ani

Rezultate secundare

• circumferința taliei

• raport talie-șold

• raport talie-înălțime

• masa adipoasă totală

• masa adipoasă tronculară

• masa musculară (lean mass)

Analiza compoziției corporale

Un subgrup de 178 participante a fost evaluat prin:

• absorptiometrie dual-energy cu raze X (DXA)

Definirea modificărilor ponderale majore

• Creștere ponderală majoră: ≥7% din greutatea inițială

• Scădere ponderală majoră: ≥7% din greutatea inițială

Analize stratificate

Asocierile au fost evaluate în patru subgrupuri definite prin:

• fără diabet și indice de masă corporală <30 kg/m²

• fără diabet și indice de masă corporală ≥30 kg/m²

• diabet incident și indice de masă corporală <30 kg/m²

• diabet incident și indice de masă corporală ≥30 kg/m²

Rezultate

Analiza în cohorta totală

În analiza globală a celor 4.020 participante, nivelurile bazale de asprosin nu au fost asociate semnificativ cu modificarea greutății corporale după 3 ani.

De asemenea, nu s-au observat asocieri semnificative cu:

• circumferința taliei

• raportul talie-șold

• raportul talie-înălțime

• modificările adipozității centrale

Rezultate în subgrupul fără obezitate și fără diabet

Efectele au devenit evidente în grupul de femei aparent sănătoase metabolic (indice de masă corporală <30 kg/m² și fără diabet).

Comparativ cu participantele din cel mai mic quartil de asprosin, cele din cel mai mare quartil au prezentat:

• o creștere ponderală cu 1,61 kg mai mică

  • coeficient ajustat: β = −1,61

  • interval de încredere 95%: −2,69 până la −0,52

  • p pentru trend <0,01

Risc de creștere ponderală majoră

Participantele cu niveluri ridicate de asprosin au avut:

• OR ajustat = 0,57

• interval de încredere 95%: 0,37 – 0,88

• p pentru trend <0,01

Acest rezultat indică o reducere cu aproximativ 43% a riscului de creștere ponderală majoră.

Probabilitatea de scădere ponderală majoră

În același subgrup:

• OR ajustat = 1,83

• interval de încredere 95%: 1,10 – 3,05

• p pentru trend = 0,02

Aceasta indică o probabilitate cu 83% mai mare de scădere ponderală majoră.

Modificări ale compoziției corporale

Analiza DXA a sugerat că o parte din scăderea ponderală observată a fost explicată prin:

• reducerea masei musculare

• nu doar prin reducerea masei adipoase

Influența statusului metabolic

Asocierile dintre asprosin și modificările ponderale nu au fost observate la:

• femeile cu obezitate

• femeile care au dezvoltat diabet în timpul urmăririi

Acest lucru sugerează că efectele hormonului pot depinde de integritatea metabolică și de sensibilitatea la insulină.

Interpretarea rezultatelor

Autorii sugerează că asprosina ar putea contribui la stabilitatea ponderală atunci când metabolismul este intact, însă efectul său pare să fie atenuat în contextul rezistenței la insulină și al diabetului incipient.

Astfel, hormonul ar putea reprezenta:

• un biomarker prognostic pentru modificările ponderale

• o posibilă țintă pentru intervenții preventive în obezitate

Totuși, cercetătorii subliniază că:

• studiul este observațional

• nivelul de asprosin a fost măsurat o singură dată

Prin urmare, rezultatele nu demonstrează o relație cauzală.

Concluzii

Studiul indică faptul că nivelurile circulante ale asprosinei pot prezice evoluția greutății corporale la femeile aflate în postmenopauză fără obezitate sau diabet. Valorile mai mari ale hormonului au fost asociate cu creștere ponderală mai mică și probabilitate mai mare de scădere în greutate, sugerând un posibil rol al acestuia în menținerea echilibrului energetic după menopauză.

Rezultatele deschid perspective pentru utilizarea asprosinei ca biomarker în managementul metabolic al femeilor după menopauză, însă sunt necesare studii suplimentare pentru a evalua dacă modificarea nivelurilor acestui hormon ar putea deveni o strategie terapeutică pentru prevenirea obezității și a diabetului zaharat de tip 2.