Dansul și starea de bine la vârstnici: cum programele de dans accesibile pot îmbunătăți sănătatea fizică, mentală și socială

Un studiu realizat la Wilfrid Laurier University și Canada’s National Ballet School și publicat în jurnalul Journal of Ageing and Longevity la data de 3 martie 2026 a analizat modul în care participarea la cursuri de dans influențează starea de bine și percepția accesibilității activităților fizice în rândul adulților vârstnici. Cercetarea arată că dansul nu oferă doar beneficii fizice, ci contribuie semnificativ la starea emoțională, conexiunea socială și sentimentul de bucurie, elemente esențiale pentru calitatea vieții la vârste înaintate.

Rezumat

• Participarea la programe de dans pentru adulți vârstnici este asociată cu beneficii mentale, fizice și sociale importante.

• Dansul stimulează mișcarea fizică într-o manieră plăcută și accesibilă, inclusiv pentru persoanele cu mobilitate redusă.

• Participanții au raportat reducerea anxietății și depresiei, precum și îmbunătățirea dispoziției generale.

• Activitatea de grup favorizează conectarea socială și sentimentul de apartenență.

• Designul inclusiv al cursurilor (opțiunea de a dansa așezat, atmosfera fără judecată, rolul instructorilor și al muzicii) crește nivelul de participare.

• Au fost identificate și bariere de acces, precum transportul, lipsa informării despre program și listele de așteptare.

Context

Activitatea fizică tinde să scadă odată cu înaintarea în vârstă, în special după 60 de ani, din cauza schimbărilor fiziologice și a accesului limitat la activități adecvate. În literatura medicală, dansul a fost frecvent studiat ca intervenție benefică pentru sănătate, fiind asociat cu:

• creșterea forței musculare

• îmbunătățirea echilibrului și flexibilității

• efecte pozitive asupra sănătății cardiovasculare

Comparativ cu alte activități fizice precum exercițiile standard sau ciclismul, programele de dans tind să aibă rate mai mari de menținere a participării, deoarece combină activitatea fizică cu componenta socială și expresivă.

Cercetări anterioare au sugerat că dansul poate contribui la:

• stimularea funcțiilor cognitive

• întârzierea apariției simptomelor de demență

• îmbunătățirea stimei de sine și a sănătății mentale

Totuși, majoritatea studiilor s-au concentrat pe rolul dansului în prevenirea declinului fizic, iar rolul bucuriei și al experienței subiective pozitive a fost investigat mai rar.

Despre studiul actual

Designul cercetării

Studiul a utilizat o metodologie calitativă exploratorie, bazată pe tehnica de video-elicitation (analiza experiențelor participanților pornind de la înregistrări video ale activității).

Această metodă a permis cercetătorilor să observe experiența corporală și interacțiunea socială din timpul cursurilor de dans și să discute ulterior aceste momente împreună cu participanții.

Participanți

• 9 adulți vârstnici au participat la cursul de dans.

• 6 dintre aceștia au luat parte și la grupurile de discuții ulterioare.

• Criterii de includere:

  • vârsta ≥ 55 ani

  • participare la programul Sharing Dance Older Adults (SDOA) al Canada’s National Ballet School

  • acceptul pentru înregistrare video și audio.

Participanții au completat un chestionar demografic, care a inclus:

• vârsta

• sexul

• etnia

• experiența anterioară în dans.

Procedura

Cercetarea s-a desfășurat în mai multe etape:

• Participanții au ajuns la locație cu 30 de minute înainte de curs, unde au semnat consimțământul informat și au completat chestionarele demografice.

• A urmat un curs de dans de 30 de minute, filmat profesional din mai multe poziții fixe.

• Cercetătorii au realizat observații directe și notițe de teren în timpul cursului.

• După o pauză de prânz, a fost organizată o discuție de grup semi-structurată de 60 de minute, împărțită în două grupuri de câte trei participanți.

• Participanții au vizionat secvențe din filmare și au selectat momentele pe care le-au considerat cele mai reprezentative pentru experiența de bucurie.

Discuțiile au fost înregistrate audio și transcrise pentru analiză.

Analiza datelor

Datele au fost analizate prin metoda analizei tematice reflexive, conform modelului Braun și Clarke, care presupune șase etape:

• Familiarizarea cu datele

• Generarea codurilor inițiale

• Identificarea temelor preliminare

• Revizuirea temelor

• Definirea și denumirea temelor

• Interpretarea rezultatelor.

Analiza a fost realizată de trei cercetători, iar interpretările au fost discutate colectiv pentru a integra perspective diferite.

Rezultate

Analiza datelor a identificat mai multe categorii majore de beneficii și factori care influențează accesibilitatea dansului pentru adulții vârstnici.

1. Beneficii pentru sănătatea mentală

Participanții au raportat că participarea la cursuri de dans a contribuit la:

• reducerea anxietății

• reducerea simptomelor depresive

• îmbunătățirea dispoziției generale

Un participant a declarat că dansul îl ajută să lase deoparte problemele personale:

„Dacă vin aici cu multe probleme, după curs parcă dispar.”

De asemenea, structura regulată a cursurilor a fost considerată benefică pentru sănătatea mentală, deoarece oferă:

• rutină

• stabilitate

• anticiparea unei activități plăcute.

2. Beneficii fizice

Participanții au descris mai multe efecte pozitive asupra stării fizice:

• îmbunătățirea posturii

• creșterea mobilității

• exercițiu fizic moderat și plăcut

• sprijin în recuperarea după intervenții chirurgicale.

Un participant a subliniat diferența față de exercițiile clasice:

„Este exercițiu într-un mod plăcut, nu ca la sală, unde totul pare muncă grea.”

Un element important al programului a fost posibilitatea de a dansa în poziție șezândă, ceea ce a permis participarea persoanelor cu mobilitate redusă.

3. Conexiune socială

Dansul a funcționat ca spațiu de interacțiune socială, iar participanții au evidențiat:

• sentimentul de comunitate

• interacțiunea cu colegii

• sprijinul reciproc.

Exercițiile de grup, precum simularea valurilor mării sau imaginarea unei plimbări pe plajă, au generat momente de sincronizare și cooperare între participanți.

4. Beneficii emoționale, cognitive și spirituale

Participanții au descris experiențe complexe generate de:

• muzica live interpretată la pian

• activitățile imaginative propuse de instructori

• evocarea amintirilor personale.

Un participant a relatat că anumite melodii i-au amintit de soțul decedat, generând o experiență emoțională profundă.

Din punct de vedere cognitiv, instructorii au folosit povești și imagini mentale (plajă, munte, grădinărit), ceea ce a stimulat:

• imaginația

• memoria

• implicarea mentală.

5. Accesibilitatea programului

Participanții au identificat mai multe elemente care au făcut cursul accesibil:

• opțiuni de mișcare flexibile (șezând sau în picioare)

• atmosferă fără judecată

• rolul esențial al instructorilor

• utilizarea muzicii live

• organizarea în cerc, care încurajează interacțiunea.

Instructorii au fost considerați un element central al experienței:

• au oferit variante diferite de mișcare

• au folosit povești și imaginație

• au creat un mediu sigur și încurajator.

6. Bariere identificate

Studiul a evidențiat și câteva obstacole:

1. Bariere fizice ale spațiului

Un participant a raportat dificultăți legate de:

• vizibilitatea instructorilor

• probleme auditive în timpul explicațiilor.

2. Accesul geografic

Pentru unii participanți, locația din centrul orașului Toronto a fost dificil de accesat din cauza:

• traficului

• parcării limitate.

3. Lipsa informării

Majoritatea participanților au aflat despre program prin:

• prieteni

• familie.

Aceasta sugerează o vizibilitate publică redusă a programului.

4. Listele de așteptare

Programul oferă prioritate participanților existenți, ceea ce limitează accesul persoanelor noi.

Concluzii

Studiul arată că dansul poate reprezenta o activitate extrem de valoroasă pentru sănătatea și bunăstarea adulților vârstnici, oferind beneficii multiple:

• fizice

• mentale

• emoționale

• sociale.

Un element central evidențiat de cercetare este faptul că bucuria reprezintă un rezultat fundamental al participării la dans, nu doar un efect secundar al activității fizice.

Rezultatele sugerează că programele comunitare de dans, concepute într-un mod accesibil și incluziv, pot juca un rol important în îmbunătățirea calității vieții populației vârstnice.

De asemenea, autorii subliniază necesitatea:

• extinderii programelor de dans pentru seniori

• îmbunătățirii accesului și informării publice

• integrării acestor activități în politici de sănătate publică, inclusiv prin modele de prescriere socială.

Giancola, S., Estreicher, R., Joseph, A., Bar, R. J., & Harris, M. T. (2026). Sharing Dance with Older Adults in Canada: An Exploratory Case Study. Journal of Ageing and Longevity, 6(1). DOI: 10.3390/jal6010027, https://www.mdpi.com/2673-9259/6/1/27 Image by freepik