Diabetul zaharat agravează prognosticul după stop cardiac tratat cu hipotermie terapeutică
Autor: Racheriu Dragoș 268 vizite
Prezentare
Un studiu multicentric observational publicat pe 20 mai 2026 în Journal of the Formosan Medical Association, pe 580 de pacienți cu stop cardiac tratați cu management țintit al temperaturii (TTM), demonstrează că diabetul zaharat (DZ) este asociat cu o supraviețuire semnificativ mai scăzută și rezultate neurologice mai slabe comparativ cu pacienții non-diabetici care primesc același tratament.
Rezumat
- Studiu multicentric observational, n=580 pacienți cu stop cardiac tratați prin TTM (2013-2019)
- Supraviețuire la externare: 32,0% (DZ) vs 45,3% (non-DZ); p=0,0016
- Recuperare neurologică (GCS>8): 53,2% (DZ) vs 67,5% (non-DZ); p=0,0318
- DZ rămâne factor independent de prognostic nefavorabil după ajustarea multivariabilă
Context
Managementul țintit al temperaturii (TTM — hipotermia terapeutică la 32-36°C) reduce mortalitatea și îmbunătățește recuperarea neurologică la pacienții resuscitați după stop cardiac. Diabetul zaharat, frecvent la pacienții cu boli cardiovasculare, afectează multiple mecanisme fiziologice relevante pentru recuperarea post-stop cardiac: reglarea glicemiei, funcția microcirculației cerebrale, inflamația și protecția mitocondrială. Cu toate acestea, interacțiunea specifică dintre DZ și eficacitatea TTM necesita o investigație mai aprofundată.
Metodologie și rezultate
Studiul a inclus retrospectiv 580 de pacienți cu stop cardiac care au primit TTM la mai multe centre între 2013 și 2019. Comparațiile au fost realizate între grupul DZ și non-DZ privind supraviețuirea la externare și recuperarea neurologică (evaluată prin GCS). Pacienții cu DZ au prezentat o supraviețuire semnificativ mai scăzută la externare: 32,0% față de 45,3% la pacienții non-DZ (p=0,0016). Recuperarea neurologică (GCS>8) a fost de 53,2% față de 67,5% (p=0,0318). Analiza de regresie logistică multivariabilă a confirmat că DZ reprezintă un factor de prognostic nefavorabil independent, sugerând necesitatea unor strategii speciale de management al pacienților diabetici supuși TTM după stop cardiac.
Detalii studiu
Abstract (original)
METHODS: This multicenter observational study included patients who experienced cardiac arrest and received TTM therapy between January 2013 and September 2019. Comparisons were made between DM and non-DM patient groups.
RESULTS: A total of 580 patients were enrolled. The DM group had a worse survival rate (45.3% vs. 32.0%, p = 0.0016) and worse neurological outcomes (GCS score >8: 67.5% vs. 53.2%, p = 0.0318) at hospital discharge. In the multivariate logistic regression analysis revealed that DM was a negative predictor for survival in patients who underwent cardiac arrest and were treated by TTM (OR = 1.51, 95% CI: 1.03-2.21, p = 0.0366). In the DM group, coronary intervention was a positive predictor for survival. In the non-DM group, prehospital return of spontaneous circulation was a positive predictor for survival, whereas old age >65 years and mean arterial pressure <65 mmHg were negative predictors.
CONCLUSION: This study showed that DM is significantly associated with worse survival and neurological outcomes in patients who experience cardiac arrest and are treated by TTM. Additionally, patients with DM who had cardiogenic etiologies and initial shockable rhythms had a higher mortality rate. Some positive factors for survival, such as witness collapse and prehospital return of spontaneous circulation, were reduced in patients with DM.
Concluzii
Limitări
Cuvinte cheie
Referințe
Alege-ți medicul și fă o programare!Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.