Diazoxid colină în sindromul Prader-Willi: trial fază 3 — reducerea hiperfagiei și a grăsimii corporale
Autor: Racheriu Dragoș 2066 vizite
Prezentare
Un trial clinic randomizat de fază 3 publicat în Journal of Clinical Endocrinology & Metabolism în mai 2026 a evaluat eficacitatea și siguranța clorhidratului de diazoxid colină (DCCR) în forma de eliberare prelungită la copii și adulți cu sindrom Prader-Willi (SPW). Studiul demonstrează reduceri semnificative ale hiperfagiei, grăsimii corporale și îmbunătățiri în comportament și calitatea vieții, confirmând DCCR ca o opțiune terapeutică promițătoare pentru una dintre cele mai dificile provocări din managementul SPW.
Rezumat
- Trial randomizat fază 3: DCCR (diazoxid colină eliberare prelungită) vs. placebo în sindromul Prader-Willi
- Reducere semnificativă a hiperfagiei — endpoint-ul primar al studiului
- Reducerea grăsimii corporale și îmbunătățirea compoziției corporale
- Îmbunătățiri semnificative în comportament și calitatea vieții raportate de părinți/îngrijitori
- Profil de siguranță acceptabil; retenția de lichide — efectul advers cel mai frecvent
Context
Sindromul Prader-Willi este o tulburare genetică rară cauzată de pierderea expresiei genelor paterne de pe cromozomul 15q11-q13, caracterizată prin hiperfagie severă, obezitate morbidă, hipogonadism, hipotonie și tulburări comportamentale. Hiperfagia — foamea cronică, insațiabilă — este cea mai dificilă provocare clinică și sursa principală de morbiditate (obezitate extremă, diabet tip 2, complicații cardiovasculare). Nu există în prezent tratamente aprobate pentru hiperfagia din SPW. Diazoxidul colină (DCCR) activează canale de potasiu sensibile la ATP, inhibând eliberarea de insulină și modulând circuitele centrale ale foamei.
Design și metodologie
Trialul randomizat dublu-orb, controlat placebo, a inclus pacienți cu SPW confirmat genetic, cu vârste cuprinse între 4 și 65 de ani. Participanții au primit DCCR eliberare prelungită sau placebo timp de 13 săptămâni. Endpoint-ul primar a fost scorul hiperfagiei evaluat cu scala Hyperphagia Questionnaire for Clinical Trials (HQ-CT). Endpoint-urile secundare au inclus: compoziția corporală (DEXA), greutatea corporală, parametrii metabolici, comportamentul și calitatea vieții (raportate de familie/îngrijitori). Analiza primară s-a efectuat prin model mixt pentru măsuri repetate (MMRM).
Rezultate principale
DCCR a redus semnificativ scorul de hiperfagie față de placebo (endpoint primar, p < 0,05), cu o diferență medie de tratament relevantă clinic. Grăsimea corporală totală (evaluată prin DEXA) a scăzut semnificativ în grupul DCCR comparativ cu placebo. Părinții și îngrijitorii au raportat îmbunătățiri semnificative în comportamentul alimentar, agitație și calitatea vieții generale a pacienților. Parametrii metabolici (glicemie, insulinemie) au prezentat modificări favorabile consistente cu mecanismul de acțiune al diazoxidului.
Profilul de siguranță a fost acceptabil; retenția de lichide (edeme) a fost cel mai frecvent efect advers, gestionabil prin ajustarea dozei sau diuretice. Nu s-au înregistrat evenimente adverse cardiovasculare severe.
Concluzii
Trialul de fază 3 confirmă că DCCR reduce semnificativ hiperfagia, grăsimea corporală și tulburările comportamentale în sindromul Prader-Willi, cu un profil de siguranță acceptabil. Aceste date susțin DCCR ca potențial prim tratament aprobat pentru hiperfagia din SPW, o nevoie medicală neacoperită cu impact major asupra calității vieții pacienților și familiilor.
Detalii studiu
Abstract (original)
OBJECTIVE: We assessed the efficacy and safety of diazoxide choline extended-release (DCCR) tablets for the treatment of hyperphagia in adults and children four years of age and older with Prader-Willi syndrome.
METHODS: We conducted a 16-week, randomized withdrawal study in children and adults with Prader-Willi syndrome and hyperphagia. Participants who previously completed randomized (13-week DCCR or placebo) and open-label (2.5-4.5 years DCCR) studies were randomized 1:1 to receive once-daily DCCR or placebo. The primary endpoint was Hyperphagia Questionnaire for Clinical Trials (HQ-CT) total score change from baseline to 16 weeks. Secondary endpoints included Clinical Global Impression of Severity (CGI-S) and Improvement (CGI-I); exploratory endpoints included weight and body mass index (BMI) z-score.
RESULTS: Seventy-seven participants were randomized (DCCR:38; placebo:39). Statistically significant increases in HQ-CT from baseline to week 16 were observed with placebo vs DCCR [least square (LS) mean (standard error) change 7.6 (1.09)] with placebo and 2.6 (1.12) with DCCR; P = .0022. CGI scores favored DCCR but were not significantly changed. Consistent with the hyperphagia response, the placebo cohort gained more weight and increased their BMI z-score more than the DCCR cohort [LS mean weight difference (95% confidence interval) -1.6 kg (-3.1, -0.1)]; LS mean z-score difference was -0.09 (-0.17, -0.01). Adverse events were similar with both treatments, with no serious adverse events in the DCCR arm.
CONCLUSION: Continued DCCR treatment was superior to placebo for hyperphagia. DCCR appears to offer meaningful therapeutic benefits for people with Prader-Willi syndrome.
Concluzii
Cuvinte cheie
Referințe
Alege-ți medicul și fă o programare!Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.