Erorile de diagnostic la pacienții internați în medicina internă: incidență, factori contributivi și predictori clinici

Un studiu realizat în cadrul rețelei spitalicești Insel Group din Elveția și publicat în Journal of Hospital Medicine la 8 februarie 2026 a analizat incidența, cauzele și consecințele erorilor de diagnostic la pacienții adulți internați în secțiile de medicină internă, evidențiind faptul că aceste erori sunt frecvente și se asociază adesea cu prejudicii clinice semnificative.

Rezumat

• 15% dintre pacienții internați au prezentat cel puțin o eroare de diagnostic.

• 82,7% dintre erori au determinat prejudicii clinice, inclusiv forme moderate și majore.

• Cele mai frecvente cauze au fost:

  • neconsiderarea diagnosticului corect;

  • neefectuarea testelor adecvate;

  • nevalorificarea constatărilor examenului fizic.

• Tulburările neurocognitive/psihiatrice și cancerul activ au fost predictori independenți ai erorii de diagnostic.

Context

Erorile de diagnostic reprezintă o problemă majoră de siguranță a pacientului, fiind implicate în aproximativ 10% dintre decesele pacienților și 17% dintre evenimentele adverse din spitale. Studiile anterioare au raportat rate de eroare de 5–23% la pacienții internați, însă majoritatea au analizat subgrupuri cu risc crescut, precum pacienții din terapie intensivă, readmiși sau decedați în spital.
În consecință, povara reală a erorilor de diagnostic în populația generală de medicină internă a rămas insuficient caracterizată, iar identificarea predictorilor clinici specifici ar putea permite dezvoltarea unor strategii preventive țintite.

Despre studiul actual

Design și populație

• Studiu retrospectiv de cohortă multicentric, desfășurat între ianuarie și decembrie 2022.

• Incluși: 347 pacienți adulți internați în secții de medicină internă dintr-un spital terțiar și patru spitale secundare din Elveția.

• Vârsta mediană: 73 ani (interval intercuartilic 61–81).

• Sex feminin: 40,3%.

• Multimorbiditate: 51%.

Metodologie

• Dosarele medicale electronice au fost analizate independent de doi medici interniști folosind instrumente validate pentru detectarea erorilor de diagnostic.

• Pragul de analiză a fost atins la 50 de pacienți cu cel puțin o eroare, permițând evaluarea a cinci predictori clinici prin regresie logistică multivariabilă.

• Rezultatul principal: apariția erorii de diagnostic.

• Rezultatul secundar: nivelul prejudiciului clinic.

Predictori analizați

• Sexul feminin

• Tulburări neurocognitive sau psihiatrice

• Boală cronică severă cardio-pulmonară, renală sau hepatică

• Imunocompromitere

• Cancer activ

Rezultate

Incidența și severitatea erorilor

• 52 din 347 pacienți (15%; IC 95%: 11,6–19,1%) au avut cel puțin o eroare de diagnostic.

• Au fost identificate 61 erori totale.

• 82,7% au produs prejudicii:

  • majore: 9,6%;

  • moderate: 57,7%;

  • minore: 15,4%;

  • fără prejudiciu: 17,3%.

Erorile au implicat cel mai frecvent:

• boli infecțioase: 29,5%;

• boli cardiovasculare: 26,2%.

Impact clinic

Comparativ cu pacienții fără erori:

• Durata spitalizării a fost semnificativ mai mare: 12,5 vs. 5 zile.

• Internarea în terapie intermediară/intensivă: 21,2% vs. 9,8%.

• Indici de comorbiditate și numărul de diagnostice/medicamente au fost semnificativ mai mari.

Factori contributivi principali

• Neconsiderarea diagnosticului corect: 76,9%.

• Întârzierea/omisiunea testelor necesare: 59,6%.

• Ignorarea constatărilor examenului fizic: 57,7%.

• În medie, fiecare eroare a implicat 6,7 factori contributivi.

Analiza predictorilor

Asocieri independente cu eroarea de diagnostic:

• Tulburări neurocognitive/psihiatrice: OR 2,20 (IC 95%: 1,20–4,10).

• Cancer activ: OR 2,10 (IC 95%: 1,01–4,20).

Nu au fost asocieri semnificative pentru:

• sexul feminin;

• bolile cronice severe non-oncologice;

• imunocompromitere.

Analize suplimentare au arătat că:

• atât tulburările neurocognitive, cât și cele psihiatrice individuale cresc riscul;

• după ajustarea pentru vârstă, tulburările psihiatrice au rămas predictor independent.

Discuții și implicații

Studiul confirmă că erorile de diagnostic sunt frecvente și dăunătoare chiar și în populația generală de medicină internă, nu doar în subgrupurile cu risc crescut.
Mecanismele posibile includ:

• supraîncărcarea cognitivă a clinicianului în prezența tulburărilor cognitive sau psihiatrice;

• atribuirea eronată a simptomelor la cancerul existent sau la tratamentul oncologic;

• dificultăți de comunicare și obținere a anamnezei.

Autorii subliniază necesitatea:

• intervențiilor țintite pentru pacienții cu risc;

• utilizării instrumentelor de suport decizional și a colaborării interdisciplinare;

• evaluării prospective a strategiilor de reducere a erorilor.

Concluzii

Erorile de diagnostic afectează aproximativ un pacient din șapte internați în medicina internă și produc frecvent prejudicii clinice.
Tulburările neurocognitive/psihiatrice și cancerul activ reprezintă factori de risc independenți, sugerând necesitatea unei vigilențe diagnostice crescute și a unor intervenții preventive dedicate acestor pacienți.