Fitnessul cardiorespirator, un factor independent asociat cu un risc mai mic de nefropatie diabetică la pacienții cu diabet zaharat de tip 2

Context

Diabetul zaharat de tip 2 (DZ2) reprezintă o problemă majoră de sănătate publică la nivel global, fiind asociat cu o serie de complicații microvasculare severe, incluzând nefropatia diabetică, retinopatia diabetică și neuropatia diabetică. Aceste complicații contribuie semnificativ la morbiditatea și mortalitatea pacienților cu DZ2, având un impact considerabil asupra calității vieții și a sistemelor de sănătate. Fitnessul cardiorespirator (FCR), definit ca abilitatea sistemelor respirator și circulator de a furniza oxigen mușchilor scheletici în timpul efortului fizic, este un predictor consolidat al sănătății generale și al longevității. Studii anterioare au sugerat o legătură între activitatea fizică, FCR și managementul diabetului, însă asocierea specifică dintre FCR și riscul de complicații microvasculare, precum și influența factorilor genetici și a biomarkerilor circulanți, au necesitat investigații suplimentare și mai detaliate.

Metodologie

Acest studiu a fost o analiză prospectivă, incluzând 3.102 adulți cu diabet zaharat de tip 2 (DZ2) din cohorta UK Biobank. Fitnessul cardiorespirator (FCR) a fost estimat ca volum maxim de oxigen (VO2 max) utilizând un test de efort submaximal pe cicluergometru. Participanții au fost ulterior categorizați în trei grupuri în funcție de nivelul FCR: scăzut, moderat sau ridicat. Pentru a evalua riscul de nefropatie, retinopatie și neuropatie diabetică incidente, au fost utilizate modele de regresie Cox cu riscuri proporționale, care au permis estimarea rapoartelor de risc (HR — hazard ratios) și a intervalelor de încredere de 95% (CI — confidence interval). De asemenea, s-au evaluat interacțiunile dintre FCR și un scor de risc poligenic (PRS — polygenic risk score) pentru a determina dacă predispoziția genetică modifica asocierea. Rolurile de mediere ale diferiților biomarkeri circulanți au fost de asemenea analizate.

Rezultate

Pe parcursul unei perioade mediane de urmărire de 12,47 ani, au fost înregistrate 331 cazuri de nefropatie, 268 cazuri de retinopatie și 88 cazuri de neuropatie. Analiza a relevat asocieri semnificative între FCR și riscul de nefropatie diabetică. Comparativ cu pacienții cu FCR scăzut, cei cu FCR moderat au prezentat un risc cu 22% mai mic de nefropatie (HR, 0,78; 95% CI, 0,61 — 0,99), în timp ce pacienții cu FCR ridicat au avut un risc cu 45% mai mic (HR, 0,55; 95% CI, 0,36 — 0,85). Mai mult, fiecare creștere cu 1 MET (echivalent metabolic) a FCR a fost asociată cu o reducere cu 11% a riscului de nefropatie.

Nu s-au găsit asocieri semnificative între FCR și riscul de retinopatie sau neuropatie. Un aspect important al studiului a fost că predispoziția genetică, evaluată prin scorul de risc poligenic, nu a modificat asocierea dintre FCR și nefropatia diabetică. De asemenea, s-a constatat că asocierea dintre FCR și nefropatia diabetică a fost parțial mediată de anumiți biomarkeri circulanți: trigliceridele au explicat 7,46% din asociere, iar numărul de leucocite a explicat 12,88% din asociere. Aceste descoperiri sugerează că FCR este un factor protector independent împotriva nefropatiei diabetice, cu implicații potențiale pentru stratificarea riscului și strategiile de prevenție ale bolii renale diabetice.