Forța de prindere a mâinii — predictor al simptomelor non-motorii în boala Parkinson: studiu de cohortă 2026
Autor: Racheriu Dragoș 3860 vizite
Prezentare
Un studiu de cohortă publicat în Journal of Parkinson's Disease în mai 2026 a demonstrat că forța de prindere a mâinii (handgrip strength) este un predictor independent al simptomelor non-motorii (SNM) în boala Parkinson. Pacienții cu forță de prindere redusă au prezentat o povară semnificativ mai mare de simptome non-motorii — inclusiv depresie, tulburări cognitive, disfuncție autonomă și tulburări de somn — sugerând că forța musculară periferică reflectă statusul neuroinflamator și metabolic sistemic în boala Parkinson.
Rezumat
- Studiu cohortă: forța de prindere a mâinii — predictor independent al simptomelor non-motorii în Parkinson
- Forță de prindere redusă asociată cu depresie, declin cognitiv, disfuncție autonomă și tulburări de somn mai severe
- Asocierea independentă de vârstă, stadiu motor (H&Y) și durată boală
- Forța de prindere — marker simplu, neinvaziv, util în evaluarea clinică de rutină
- Sarcopenia și statusul metabolic sistemic — factori de legătură potențiali între forța musculară și SNM
Context
Boala Parkinson este o afecțiune neurodegenerativă complexă, cu simptome motorii (tremor, rigiditate, bradikinezie) și o gamă largă de simptome non-motorii (SNM) — depresie, anxietate, declin cognitiv, disfuncție autonomă, tulburări de somn — care contribuie major la scăderea calității vieții. Evaluarea SNM este adesea incompletă în practica clinică, necesitând instrumente de screening simple și accesibile. Forța de prindere a mâinii este un marker validat al sănătății musculo-scheletale și al statusului metabolic global, dar relația sa cu SNM în boala Parkinson nu a fost sistematic studiată.
Metodologie
Studiul a inclus pacienți consecutivi cu boală Parkinson idiopatică, evaluați într-un centru specializat. Forța de prindere a mâinii a fost măsurată cu dinamometru standard (valoarea maximă a mâinii dominante). SNM au fost evaluate cu Non-Motor Symptoms Scale (NMSS) și instrumente specifice pentru depresie (Beck Depression Inventory), funcție cognitivă (MoCA), disfuncție autonomă (SCOPA-AUT) și tulburări de somn (PDSS). Analiza statistică a utilizat modele de regresie multiplă, ajustate pentru vârstă, sex, stadiu motor Hoehn-Yahr, durata bolii și medicația antiparkinsoniană.
Rezultate principale
Forța de prindere a mâinii a corelat invers și semnificativ cu scorul total NMSS și cu scorurile de depresie, disfuncție cognitivă, disfuncție autonomă și tulburări de somn. În analiza multivariată, forța de prindere redusă a rămas predictor independent semnificativ al poverii SNM după ajustarea pentru toți confondanții (p < 0,01). Pacienții din tertila inferioară a forței de prindere au prezentat scoruri NMSS cu ~35% mai mari față de cei din tertila superioară. Asocierea a fost mai puternică pentru domenii neuropsihiatrice (depresie, anxietate, tulburări cognitive) decât pentru cele autonome sau de somn.
Concluzii
Forța de prindere a mâinii este un predictor simplu, neinvaziv și independent al poverii simptomelor non-motorii în boala Parkinson, în special al simptomelor neuropsihiatrice. Includerea măsurătorii forței de prindere în evaluarea de rutină a pacienților cu Parkinson poate ajuta la identificarea celor cu risc crescut de SNM severe și la prioritizarea intervențiilor multidisciplinare (fizioterapie, kinetoterapie, evaluare neuropsihologică).
Detalii studiu
Abstract (original)
Concluzii
Cuvinte cheie
Referințe
Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.